Carti Memorii jurnale Recomandat

Jurnale, de George Orwell

Jurnale, de George Orwell
Editura Polirom, Iasi, 2010
Traducere din limba engleza si note de Vali Florescu

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Buybooks.ro.

Eric Arthur Blair s-a nascut la 25 iunie 1903 in India la Motihari, Bihar in regiunea Bengal pentru ca tatal sau, Richard Walmesley Blair era angajatul Departamentului Opium din cadrul Administratiei Britanice a Indiei (Indian Civil Service). Mama lui, Ida Mabel Blair (nascuta Limouzin) avea origini franceze, bunicul matern al lui Orwell fiind implicat in diverse afaceri in Birmania (Burma in limba engleza, actualul stat Myanmar)[1]. Scriitorul a avut doua surori, Marjorie, cu cinci ani mai mare si Avril cu cinci ani mai tanara decat el. In 1904 mama lui a plecat cu copii in Anglia stabilindu-se la Henley-on-Thames tatal ramanad in India, continaundu-si misiunea pana in 1912. Parintii lui nefiind prea bogati nu si-au permis sa-l trimita la universitate iar rezultatele liceale nu prea stralucite nu i-au permis obtinerea unei burse. Tanarul Blair a urmat calea tatalui, angajandu-se in Politia Imperiala Indiana doar dupa ce a trecut un examen de admitere (a fost al saselea din douazeci si sapte). In octombrie 1922 (nu impliniste nici macar douazeci de ani!) s-a imbarcat pe nava Herefordshire ajungand dupa o luna in Birmania unde a fost directionat catre Mandalay unde se afla scoala coloniala de politie.

Dupa absolvirea acestor cursuri, Blair a fost trimis la inceputul anului 1924 sa se caleasca la postul de frontiera Myaungmya in delta fluviului Irrawaddy unde trebuia sa asigure ordinea intr-o zona locuita de 200.000 de oameni! In septembrie 1925 a fost mutat la Insein, cea de a doua mare inchisoare din Birmania engleza. In aprilie 1926 a fost mutat la Moulmein, unde locuia bunica sa. Imbolnavindu-se de febra Dengue s-a intors in Anglia in 1927, dandu-si demisia din Politia Coloniala, intentionand sa devina scriitor . Experientele traite acolo aveau sa-i ofere material pentru o carte Zile birmaneze (1934) si a doua eseuri (O spanzurare – 1931 si Impuscand elefantul – 1936). In vara anului 1928 Blair s-a mutat la Paris, capitala mondiala a culturii in acele vremuri, un oras aflat la mare moda printre scriitorii si artistii acelei perioade. Matusa sa Nellie Limouzin locuia de asemenea la Paris, oferindu-i sprijin financiar atunci cand avea nevoie pentru ca scriitorul a fost nevoit si sa se angajeze in diverse locuri atat pentru a avea bani sa se intretina cat si pentru a acumula experiente. A publicat mai multe articole in diverse ziare franceze.

George Orwell

In decembrie 1929 s-a intors la Londra unde s-a angajat ca profesor la liceul pentru baieti Hays din Londra de vest. In aceasta perioada a lucrat la volumul Down and Out in Paris and London ( o traducere aproximativa in limba romana ar fi hai hui prin Londra si Paris) carte pe care a dorit sa o publice folosind un pseudonim. Alegerea lui a lasat-o la latitudinea editorului sau, Victor Gollancz care, dintre cele propuse de Blair (P. S. Burton, Kenneth Miles, George Orwell, sau H. Lewis Allways) a ales varainta care il va face celebru in intreaga lume, motivul fiind ca este un nume care suna bine in engleza [2]. Volumul a fost publicat in 1933 si in SUA de catre cunoscuta editura new-yorkeza Harper and Brothers. Editorul sau englez, Victor Gollancz, un apropiat al miscarii comuniste britanice cu care de altfel avea sa se certe din cauza cartii Ferma  animalelor, i-a refuzat cea de a doua carte, Zile birmaneze,  fiindu-i frica de eventuale procese insa Harpers s-a arata interesata. Orwell, un laburist convins, a plecat în Spania în decembrie 1936 ca să devină corespondent de război în timpul războiului civil spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Brigazilor Internationale alcatuite din simpatizanti ai Republicii spaniole din intreaga lume, Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă (PMUM sau POUM in spaniola).

În ianuarie 1937 Orwell, care avea grad de caporal a fost trimis să ia parte la ofensiva din Aragón. În luna următoare a fost mutat la Huesca. Dupa 115 zile petrecute în linia întâi a primit permisiunea să plece și s-a întors la Barcelona. Aici a fost martorul evenimentelor sangeroase din mai 1937 cand POUM considerat un partid rival de catre comunistii controlati de agentii NKVD ai lui Stalin, necontrolat de acestia, acuzat ca ar fi trotkist a fost declarat ilegal. Orwell s-a întors la Huesca pe 12 mai 1937. Avansat la gradul de locotenent secund avea sub comandă un pluton de 30 de oameni. A fost împuscat în gât de un trăgător izolat (era mai inalt decat erau in mod normal spaniolii de aceea iesea mai usor in evidenta) si a fost temporar paralizat pe partea stângă, si-a pierdut chiar si vocea. În spital a aflat că partidul din care făcea parte a fost declarat ilegal iar el  se afla în pericol de moarte. Cu ajutorul consulului englez din Barcelona, Orwell a fugit în Franta. La întoarcerea sa în Anglia, Orwell si-a descris experientele din timpul Războiului Civil în Omagiu Cataloniei (Homage to Catalonia, 1938). În această carte a încercat să spulbere miturile propagandei diseminată de ziarele britanice, între care cele mai implicate erau ziarele de extremă stânga, Daily Worker, un ziar controlat de Partidul Comunist. Cartea, desi era remarcabil scrisă, s-a vândut doar în 1.500 de exemplare în următorii 12 ani. „Carte tragica si demistificatoare, scrisa de un intelectual indragostit de libertate, Omagiu Cataloniei apartine acelui gen pe care Lionel Trilling, distinsul ganditor american, l-a numit al rascrucilor insangerate, unde literatura se intalneste cu politica.”[3]

Coperta editiei engleze

Orwell a mai publicat un roman O gură de aer (Coming up for Air) în 1939. În august 1941 Orwell a început să lucreze pentru Eastern Service of the British Broadcasting Corporation (B.B.C.). Sarcina principală consta in a scrie editorialul unei emisiuni radiofonice în care să comenteze evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial. Comentariile sale au fost difuzate mai apoi din 1941 până în 1943 în India. În aceeasi perioadă Orwell a lucrat si pentru ziarul The Observer. În anul 1943, Aneurin Bevan, editorul ziarului socialist Tribune, l-a recrutat pe Orwell ca director editorial, având sarcina de a scrie un editorial săptămânal, intitulat Cum îmi place (As I Please). Stilul său lucid si clar l-a transformat într-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din această epocă contin pagini de mare talent jurnalistic.

Următoarea carte a lui Orwell a fost celebra Ferma animalelor, o satira sub forma unei fabule avand ca subiect regimul comunist sovietic. Cartea, i-a supărat pe foarte multi prieteni cu convingeri de stânga, inclusiv pe fostul său editor, Victor Gollancz (un tovaras de drum), care i-a respins-o indignat. Publicată în 1945, Ferma animalelor a ajuns în scurt timp una din cele mai populare cărti din Marea Britanie. Ultima carte scrisă de Orwell a fost influentată de sănătatea sa în declin si de deziluziile politice fată de guvernul laburist care a venit la putere ales cu o largă majoritate în alegerile generale din 1945 dar care era departe de propriile sale idei si viziuni despre socialism (caci Orwell nu a fost nici un moment un om de dreapta).

În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) Noi de Evgeni Zamiatin pentru gazeta Tribune. Cartea autorului rus avea să-i inspire romanul său propriu 1984. Publicată în iunie 1949, cartea este o meditație profunda asupra sistemului totalitar comunist, meritul lui Orwell fiind cu atat mai mare cu cat el nu a trait si nici macar nu a vizitat Uniunea Sovietica, experienta din Spania dar si perspicacitatea sa fiindu-i de ajuns. „Asadar, Winston isi pusese acum in gand sa-si inceapa Jurnalul. Nu era ceva oprit (in realitate, nimic nu era oprit, de vreme ce nu mai existau legi) insa numai simplul fapt de a tine un jurnal iti asigura condamnarea la moarte sau, in cel mai bun caz, douazeci si cinci de ani de ocna.” [4]Cum sa nu-i puna in cap intreaga miscare comunista din lume cu cuvinte precum „Daca partidul isi putea baga mana in trecut si spune despre un eveniment sau altul ca nu s-a intamplat niciodata asa ceva era mai strasnic decat tortura sau moartea.”[5] Ca sa nu mai aducem in discutie teoretizarea pe care o face Orwell limbajului comunist numit neolimba sau gandirii perveritie numita dubla-gandire. ”Sa stii fara a sti; sa crezi ca ai dreptate in timp ce promovezi o minciuna minutios elaborata; sa sustii simultan doua opinii, constient ca sunt contradictorii, si sa crezi totodata in ambele etc.”

George Orwell

Internat in spital langa Londra a fost vizita si de Celia Kirwan, angajata a Foreign Office activand in cadrul Information Research Department recent infiintat de catre guvernul laburist pentru a edita materiale anticomuniste. Orwell a fost rugat sa stabileasca o lista cu nume de autori pro-comunisti, lista pe care Orwell a scris-o si care a ramas secreta pana in 2003. George Orwell a murit la data de 21 ianuarie 1950, la varsta de patruzeci si sase de ani din cauza tuberculozei. A solicitat sa fie ingropat conform ritualului anglican in cimitirul celei mai apropiate biserici. Placa funerara specifica simplua doar ca “Here lies Eric Arthur Blair, born 25 June 1903, died 21 January 1950” fara nici o referire la pseudonimul care l-a facut faimos in intreaga lume.

Recent Editura Polirom a avut inspiratia sa publice jurnalele lui George Orwell, unul dintre marii scriitori englezi dar si din imensa lume anglofona din secolul trecut. Am fost atras de personalitatea lui Orwell inca de la inceputul anilor 90 cand, incetul cu incetul, opera sa a inceput sa fie tradusa si in limba romana caci ca multi alti scriitori incomozi, Orwell nu a fost tradus deloc in limba romana inainte de 1989 din motive mai mult decat evidente. Cea mai mare parte a cartilor sale ar fi fost considerata subversiva de catre cenzura comunista. Cele mai polemice carti sunt binecunoscutele Ferma animalelor si 1984 insa nici Omagiu Cataloniei nu este complezent cu ideologia comunista. Volumul aparut anul trecut la editura ieseana reuneste jurnalele pe care le-a tinut Orwell cu o constanta extraordinara din 25 august 1931 pana in ultimele clipe ale vietii sale caci chiar si internat in spital el a continuat sa scrie in jurnal. Perioada cand Orwell s-a aflat in Spania, in timpul razboiului civil, lipseste din materia jurnalului nu pentru ca Orwell nu ar fi notat si atunci in jurnal ci pentru ca, se pare, agenti ai NKVD i-ar fi confiscat hartiile si, implicit si jurnalul din camera de hotel pe care o ocupa la Barcelona. Valoarea jurnalelor lui Orwell este ridicata pentru ca ofera o perspectiva de o mare acuratete asupra unor evenimente fierbinti in care s-a aflat lumea in anii 1930-40.

Pentru a intelege „Jurnalele” lui Orwell, editorul englez a insotit materia insemnarilor scriitorului cu un bogat si indispensabil aparat critic menit a-l ajuta pe cititorul mai putin avizat sa inteleaga momentele la care Orwell se refera. Acest aparat critic a fost preluat si in editia in limba romana astfel incat jurnalele lui Orwell, cel putin cele din timpul celui de al doilea razboi mondial, reprezinta o introducere serioasa in desfasurarea actiunilor militare si politice caci Orwell, atat prin activitatea sau publicistica cat si prin scrierile sale, dovedeste o implicare totala in derularea istoriei.

Pe coperta revistei Time

Traind inainte de a fi angajat la BBC la tara, ocupandu-se de o mica ferma Orwell consemneaza constincios si aproape zilnic numarul oualelor obtinute de la gaini precum si pretul pe care l-a obtinut din vanzarea lor. „10 oua (3 mici). Am vandut 25 la 2 silingi si 6 cofrajul. Prunele coapte sint acum doar 2 pence livra.”[6] sau 18.8.1939 canicula. Am reparat usa de la cotet. 10 oua (3 mici)”  20.8.39 am carnit dovleacul. Am spatiat, pentru prima oara rosiile. Primul lot de mazare s-a cam terminat. Nemtisorii infloresc. Lastarii de rosie cresc atat de repede ca e imposibil sa tii pasul cu ei. 8 oua (4 mici- e limpede ca a mai inceput o puica sa oua)[7]

Orwell era si meteodependent sau cel putin activitatile sale agricole il faceau sa noteze cu minutiozitatea starea meteologica a fiecarei zile „15.7.39 Cald. In seara asta, o aversa usoara de ploaie”sau ”21.8.1939 Canicula pana seara, apoi tunete puternice si ploaie” sau „6.8.39 n-a plouat, destul de cald” etc. Mai mult, spirit ordonat, Orwell si-a ordonat jurnalul in functie de tematici (adevarate rubrici) bine definite precum „EXTERN SI GENERAL” „VIATA POLITICA” „SOCIAL” sau „DIVERSE” La un moment dat regasim chiar ceea ce ne-am fi putut astepta cel mai putin de la un mare scriitor care, chipurile, ar trebui sa fie afundata pana peste cap in cultura mare: o reteta de chec cu fructe, reteta doamnei Searle pe care Orwell se grabea s-o noteze „o scriu sa n-o uit: 1 livra de faina. 1 ou. 4 uncii de melasa. 4 uncii de fructe amestecate (sau stafide) 8 uncii de zahar. 6 uncii de margarina sau untura.” Dupa aceasta retata de chec urmeaza o alta, de pandişpan!

Ce diferenta imensa intre Orwell si marea majoritate a scriitorilor contemporani lui, mai ales cei francezi! Insa fondul sau anglo-saxon si-a spus cuvantul, Orwell fiind un scriitor onest, care nu s-a prostituat, provocand admiratia invidioasa a lui Arthur Koestler care scria ca „onestitatea lui intelectuala era imposibil de pervertit, fapt ce-l facea uneori inuman” Orwell va ramane vocea umana cand cincizeci de mii de gramofoane repetau aceeasi melodie!

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Buybooks.ro.


[1] Stat dominat de aproape doua decenii de o junta militara dictatoriala.

[2] “It is a good round English name.”

[3] Vladimir Tismaneanu in “Cuvant inainte” al cartii aparuta la Editura Univers, Bucuresti, 1997 intitulat “George Orwell si eroismul luciditatii

[4] George Orwell, 1984, Cartier,Chisinau, f.a, pag. 9 Cat de realiste sunt aceste randuri ele fiind probate suplimentar de asasinarea inginerului Gheorghe Ursu pentru ca tinea un jurnal tocmai in anul 1985, e drept, la un an de la celebrul 1984.

[5] Orwell, 1984, pag.31

[6] pag.245

[7] pag.247

Articole similare

Drumul Damascului. Sens invers. Cazul Lion Feuchtwanger (II)

Codrut

Wherever Green is Worn. The Story of the Irish Diaspora, de Tim Pat Coogan

Codrut

Cele mai frumoase amintiri, de Françoise Sagan

Jovi Ene

1 comment

Liviu Antonesei 16 februarie 2011 at 08:34

@) All

Intre alte carti, asta citesc si eu acum. O recomand energic, ca sa spun asa!

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult