Carti Carti de fictiune

Ispitit de neant: ”Dincolo de frontiere”, de Andrei Makine

”Dincolo de frontiere”, de Andrei Makine

Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2020

Traducere: Daniel Nicolescu

Ca un veritabil supermarket cu fantasme, ultimul volum semnat Andreï Sergueïevitch Makine, scriitor născut în Siberia, care își publică textele în limba franceză, ne poartă prin viețile a trei personaje: scriitorul însuși, alter-egoul și psuedonimul său, Gabriel Osmonde și Vivien Lynden. Fie că vorbește despre Marea Strămutare sau despre Alternaștere, scriitorul imaginează scenarii pline de umbre și temeri, în care protagoniștii stau sub semnul unui eșec intrinsec. 

Vivien de Lynden, obsedat de decadența Occidentului, scrie un manuscris apocaliptic numit «Marea Strămutare». În urma sinuciderii sale, mama sa decide să facă public textul și apelează la prietenul scriitor al acestuia, Gabriel Osmonde. Acesta din urmă însă dovedește însă că are o perspectivă mult mai sumbră asupra lumii. Deși Gaia Lynden analizează din toate unghiurile utopia Marii Strămutări, resimte ea însăși un gol existențial din care sinuciderea îi pare singura cale de ieșire, înțelege că este necesar să  iasă din locul în care se pare că toți aleargă într-o direcție greșită.

”Senzația că trăim la limită ne copleșește – uneori cu o intensitate amețitoare.” (pg. 198)

Este posibil însă și un alt mod. O altă viață. Nu are toată lumea dreptul la „a treia naștere”, dincolo de granițele care sunt atribuite condiției umane? Un element comun cu romanul anterior semnat Makine, eroii văd lumina fericirii terestre, dacă ar fi sub forma unui loc din „arhipelagul altei vieți”, dar în acest volum călătoria este intelectualizată pentru depăși granițele. Pe baza cercetărilor din jurul metapraxiei frăției săpătorilor (digger-i) Osmonde, eroii sunt dezvăluiți în «alternanță», un fel de a 3-a naștere, după cele biologice și sociale, care depășește absurditățile oricărui sistem uman pentru a reveni la esențial, adică la acum (prezent).

”Și Marea Strămutare? Cronica asta scrășnită, scrisă de copilul rătăcit al unui veac haotic? Eroii aceia înrăiți și traumatizați, și cele câteva clipe de grație păstrate într-un catren, și abisul unei nopți de nesomn, și jocurile noastre caraghioase pe buza prăpastiei, și visul unei vieți după moarte, năzuința de a te trezi din nou în tristețea acestor străzi, în melancolia apăsătoare a unei promisiuni de iubire, vremelnică precum acea femeie în trecere căreia îi suprind o clipă de intimitate, o femeie căreia ar trebui să îi povestesc despre această carte unică, salutară, inexistentă și pe care Lynden se străduiește să o scrie ca să răscumpere lumea noastră cufundată în ipocrizie și urât.” (pg. 23)

Dincolo de frontiere nu se citește propriu zis ca un roman, ci mai degrabă ca un eseu. Dincolo de structura narativă care iese și ea din tipare, avem argumente și contraargumente, istoricul unei grupări care aspiră la schimbări radicale, meditații asupra vieții și morții. Este un text destul de greu de parcurs, cu multiple planuri la care cititorul trebuie să fie atent, cu evidente tușe filosofice. În câteva pagini avem prezentarea unei veritabile utopii, care propune o soluție inedită pentru lumea în colaps, toate însă pe un fond de tristețe la cote maxime.

Andrei Makine realizează o combinație între stilul sau și al lui Gabriel Osmode, iar ceea ce rezultă este total diferit de romanele publicate până acum. Naratorul nu are aici decât rolul de a lega planurile, el nu are niciun fel de descriere în volum. Critica scriitorului asupra Europei contemporane (și în special a Franței) are în vedere întâi politica „migranților”, apoi Occidentul zugrăvit ca Sodoma și Gomora și în al treilea rând dominația mișcărilor antirasiste, multiculturaliste și globalizante. Alternașterea ar fi salvarea.

Pe mine scriitorul nu m-a convins, textul său este dificil de urmărit, dincolo de muzicalitatea din câteva capitole și de limbajul elevat care susține frumusețea paginilor, iar la nivel conceptual sunt multe lacune. De exemplu, avem alternaștere, dar nu avem alteritate; nu există toleranță, ci doar rigiditate și conformism în cadrul unei noi secte. Nu pot accepta nici măcar teoretic o astfel de mișcare pe care o consider nu numai fără fundament în contemporaneitate, ci și profund radicalistă. Efemerul din viețile noastre trebuie asumat, nu anulat prin abuz scriitoricesc de perenitate. Finalul pare o conciliere forțată a ideilor dezbătute în volum, un cadou făcut cititorului care rămâne atent până la final.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.

(Sursă fotografii: polirom.ro, causeur.fr)

Articole similare

Orașul morții: Orașul în mantie purpurie, de Asli Erdogan

Dan Romascanu

Legea copiilor, de Ian McEwan

Jovi Ene

Concurs: Câștigă 3 cărți ”Basme din Pamir”, oferite de Editura Polirom! – ÎNCHEIAT

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult