Carti Carti de fictiune

Despre naționalism și naționalismul prostesc: „Fiica Estului”, de Clara Usón

„Fiica Estului”, de Clara Usón
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom Actual, Iași, 2017
Traducere din limba spaniolă și note de Mariana Sipoș

„Fiica Estului” este unul dintre cele mai bune romane despre naționalism pe care le-am citit vreodată. Chiar dacă este situat într-un spațiu exterior celui românesc, respectiv în spațiul fostei Iugoslavii, este un teritoriu foarte familiar nouă, cel balcanic, și privește o perioadă care ne este foarte apropiată temporal – perioada anilor 1990, când în fosta Iugoslavie a izbucnit un război civil dur, violent și repetat la intervale regulate.

Așadar, înlocuiți „sârb” cu „român” (sau orice altă naționalitate) și veți descoperi definiția naționalismului prostesc:

„A te simți mândru că ești sârb și nu sloven este la fel de idiot ca a te bucura că trăiești la etajul cinci și nu la trei. Locul unde te naști și rasa căreia îi aparții sunt simple accidente, la fel ca a fi blond sau brunet și a purta numărul 44 sau 42 la încălțăminte. Uită-te la acest copac: este sârb! Îl simți mai al tău decât, să zicem, un brad din Alpii elvețieni? Ți-ai da viața pentru acest copac oarecare?” (pag. 42)

Atunci când șase tineri ajung la Moscova în anii 90, anii războiului civil din Iugoslavia, ei găsesc acolo și o oarecare doză de libertate, o zonă unde pot vorbi mai liber decât în propria lor țară dezmembrată, așa că pot spune lucrurilor pe nume, direct și fără menajamente. Iar unul dintre tineri este Ana Mladić, fiica lui Ratko Mladić, criminalul de la Srebrenica (și nu numai), cea care își idolatriza și tatăl, și țara, pentru a fi dezamăgită și în pragul disperării atunci când a descoperit adevărul.

„Oscar Wilde a spus că atunci când sunt mici copiii își iubesc părinții, când sunt mari îi judecă și arareori îi iartă.” (pag. 329)

Iar Clara Uson încearcă să ne ofere adevărul despre conflictele care au măcinat fosta Iugoslavie, atât prin relatarea unor fapte istorice dovedite a fi adevărate, cât și prin reinterpretarea acestora prin ochii unor tineri care au fost văduviți de cei mai frumoși ani ai lor fiind târâți la propriu în conflict, omorâți fizic (fără a fi vinovați într-un fel) sau psihic (prietenii, rudele, cei apropiați au fost uciși, torturați sub ochii lor).

„Patriotismul este ultimul refugiu al canaliilor; este convingerea stupidă că țara ta este superioară tuturor celorlalte doar pentru că tu te-ai născut acolo.” (pag. 242)

O carte dură, violentă, foarte sensibilă, care are în centru naționalismul, patriotismul prost-înțeles, prost aplicat și cu efecte îngrozitoare.

Despre celălalt roman al scriitoarei spaniole apărut în traducere românească, „Asasinul timid”, am scris aici.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.

Articole similare

Eu, Narine și întrebările uitate: „Din cer au căzut trei mere”, de Narine Abgarian

Hristina Frangos

Iubire şi gimnastică, de Edmondo de Amicis

Jovi Ene

Iată-mă, de Jonathan Safran Foer

Delia Marc

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult