”Abandonul calului negru”, de Victor Alartes
Editura Aldo Press, București, 2011
Trebuie refăcut totul. Trebuie reorganizat totul în societatea asta. În ziua de azi, cei care au bani n-au timp și cei care au timp n-au bani. (Frédéric Beigbeder, Dragostea durează trei ani). Nu ar fi primul ce-și imaginează o societate utopică în care totul trebuie reorganizat pentru o mai bună conviețuire și de asemenea, nici ultimul căruia i s-ar demonstra că acesta reprezintă un demers irealizabil pentru că natura omenească nu poate fi combătută.
Calul negru este de data aceasta personajul principal. Care este semnificația acestei piese strategice pe tabla jocului minții, și ce caută el pe arena luptelor politice, acolo unde se desfășoară acțiunea cărții intitulate romantic Abandonul calului negru? Autorul argumentează alegerea sa:
Un cal negru este un cal pe care nu pariază nimeni la startul cursei, dar trece primul linia de sosire. Expresia îşi are originea în romanul „Tânărul duce” al lui Benjamin Disraeli, în care protagonistul asistă la o cursă câştigată în mod surprinzător de un cal negru despre care nici nu observase că figurează pe lista participanţilor. Această expresie a făcut carieră în Statele Unite. Cai negri au fost consideraţi la vremea lor preşedinţii americani Abraham Lincoln sau Jimmy Carter, care n-au plecat că favoriţi în cursele electorale ce aveau să-i ducă la Casă Albă. Şi Obama ar putea fi inclus în familia cailor negri. Dar caii negri n-au rămas apanajul exclusiv al politologilor. În domeniul cinematografiei, de pildă, presa americană numeşte „cal negru” un film sau un actor care obţine în mod neaşteptat un premiu Oscar. Dar poate abandona un cal negru? vă veţi întreba. Nu e el condamnat să treacă primul linia de sosire? În această carte, calul negru trebuie să decidă dacă abandonează sau nu. Sau poate că trebuie să înţeleagă dacă a fost abandonat sau nu de ceilalţi.
După întoarcerea ultimei file a cărții mi-am adus aminte de propria-mi persoană, de acum câțiva ani, când optimismul mă caracteriza din plin (acum sunt mai degrabă adepta realist-optimismului), și când imaginea prezentată de autor era imaginea mea asupra societății și a oamenilor. Calul negru este un simbol al inteligenței, al bunului-simț și al moralității, al omului perfect, se pare, ce trăiește în persoana lui Valer Tameș, un tânăr politolog apreciat în mediul academic american, salariat WINGS (Institutul de Geostrategii din Washington), care are parte de o suită de evenimente dintre cele mai interesante, pe tărâm românesc, tocmai pe perioada anului său sabatic (beneficiu atât de tentant pentru orice angajat și totuși atât de ocolit pentru că, contrar cărții, în realitate această pauză de la muncă nu este remunerată), care au darul de a-i confirma ceea ce știa deja: jocurile politice nu sunt făcute pentru a fi jucate de către specialiștii în domeniu, iar scena politică românească este un tărâm poluat cu gaze nocive, un cerc vicios în care onestitatea și decența nu-și au locul. În aceste condiții, tânărul Valer și toți apropiații lui nu rămân decât niște intruși, în contextul oferit de carte, și niște specimene pe cale de dispariție sau inexistente în societatea în care ne aflăm sau, mai degrabă, în orice societate, căci omul este o suită și o combinație de bine și rău, în special de greșeli ce au rolul de a-l direcționa și de a-l forma.
Oamenii ca Valer Tameș și Milena Jarolimova trebuie doar căutați și recunoscuți. Uneori, este de ajuns să nu fie izgoniți din cetate. Nu de dragul lor – ei se pot salva și singuri – ci pentru binele nostru, al tuturor celorlalți!
Așadar, în centrul acțiunii se află politologul Valer Tameș ce revine în România, după o absență de 15 ani, împreună cu iubita lui de origine cehă, Milena, care urmează să dețină postul de consultant economic pentru Ministerul României, pentru a se bucura de un an de liniște și odihnă după o perioadă lungă dedicată carierei. Ajunge în România după lansarea primei sale lucrări în geopolitică care se bucură de o primire călduroasă pe tărâmul american și care-l face cunoscut și în patria natală. Recunoașterea expertizei sale este încununată de acordarea premiului specialiștilor din SUA pentru ideile originale prezentate în cartea lansată recent. În acest context și pe fondul alegerilor parlamentare, reprezentanții societății civile românești îl propun pe Valer drept potențial prim-ministru, care, în ciuda temerilor și a unui oarecare impuls de a refuza această ofertă, este cucerit de loialitatea și lupta dusă de aceștia pentru salvarea României. În mijlocul jocurilor politice, Valer acceptă să încerce să-și formeze propriul guvern impunând o singură condiție: să i se ofere libertatea să-și aleagă miniștrii considerați de el capabili să formeze acea unitate capabilă să reziste perioadei negre ce urma să vină, rezultat al crizei financiare, pentru că el înțelege că însuși marele Keynes a subliniat că pe termen lung vom fi cu toții morți. Deci o schimbare trebuie să aibă loc acum.
Valer este apreciat și acceptat până în punctul culminant când este abandonat de susținători, îngropat de către dușmani prin manevre politice de care un specialist în politologie și un om integru nu ar fi fost capabil. Politica este mediul în care compromisurile și prioritizarea intereselor reprezintă regula de bază a jocului. O persoană integră, morală nu-și are locul în arena plină de lei (care, din păcate, nu se află pe cale de dispariție). Pentru a balansa puțin critica adusă reprezentanților noștri, trebuie să recunoaștem că într-o poziție de conducere, de multe ori, trebuie luate decizii, unele mai grele, altele mai ușoare, de cele mai multe ori în detrimentul cuiva. Dacă persoana responsabilă de aceste decizii ar avea tăria și curajul să și le asume și să încerce să diminueze cât mai mult efectul negativ, cei din jur ar resimți mai greu efectele acelor compromisuri sau măcar ar aprecia empatia conducătorului. Dar, nevolnicia, lașitatea și propriul interes îi forțează să se gândească doar la propria persoană și la ascensiunea lor politică.
Particularitatea operei de față este dată de prezența extremităților: moralitate versus imoralitate, egoism versus altruism, onestitate versus minciună, precum și de prezența unui romantism dus spre idealism, necesar din când în când, mai ales dacă e să ținem cont de scepticismul și pesimismul ce caracterizează din ce în ce mai multe persoane. Autorul nu judecă, dar alege să evidențieze starea slabă a societății prin contrastarea cu un “prea” bun Valer, care deține și rolul de narator-personaj, un om cu o verticalitate cu iz extraterestru. Bineînțeles, acest personaj Valer are și trăirile lui interioare, durerile și întrebările lui existențiale, însă ele nu sunt făcute cunoscute cititorilor. Valer este un om rațional, care se lasă ghidat de principiile lui ferme, care, comparativ cu Milena, pare să mai prezinte câteva trăsături ale sufletului latin, dar care sunt puternic ascunse de către cei 15 ani de influență americană. Valer este protagonistul întâlnit în cinematografia americană (la care autorul face referire în special prin intermediul filmului Forrest Gump), expus publicului prin fapte și dialog clar, succint prin care personajul nu face decât să-și întărească imaginea de atotștiitor; dotat cu inteligență, moralitate, încrezător, conștient de atuurile sale și suficient de puternic să le aplice, dar și foarte rațional.
Pe lângă evidențierea unui așa-zis personaj salvator, existent în mijlocul nostru, dar nerecunoscut la adevărata valoare, Victor Alartes se bucură de reușita de a expune publicului arena politică românească într-o manieră singulară în contextul literaturii românești (cinematografia are un demers asemănător în filmul Zi că-ți place), prea puțini autori încercând să folosească arena politică drept locul acțiunii unei povești și mai mult chiar, drept personaj principal al unei cărți, lăsând la o parte literatura de specialitate și paginile dedicate comunismului. Tocmai faptul că contextul este unul plăcut, populat de persoane inteligente chiar dacă meschine, departe de dezmățul televizat cu care ne-au obișnuit politicienii noștri, face scrierea de față una fictivă, așa cum bine precizează și scriitorul, o dată pentru că, în ciuda anumitor asemănări, faptele prezentate nu sunt reale, dar și pentru că personajele și felul lor de a acționa fac parte dintr-o societate utopică, cel puțin pentru scena politică actuală.
2 comments