Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.8/10 (4 votes cast)

Evenimentul nr. 11 – ora 22– Terasa Green Hours
La camara oscura (2008)
Argentina/Franta
Regia: Maria Victoria Menis
Scenariul: Alejandro Fernadez Murriay, Maria Victoria Menis, Angelica Fischer, Angelica Gorodischer
Distributia: Mirta Bogdasarian, Fernando Armani, Patrick Dell’Isola

Un film cu o estetica poetico-cinematografica superba si cu o sensibilitate care te atinge la suflet!

Povestea unei familii de emigranti evrei din Rusia, fugari din fata pogromurilor tariste, ajunsi in 1892 dupa o lunga calatorie, in Buenos Aires. Si mama da nastere celui de-al treilea copil, pe puntea de coborare pe tarm. Nu numai ca copilul, nascut in afara Argentinei, nu poate obtine imediat cetatenia, dar pe deasupra, nu este baiatul mult asteptat, ci este o fata. Ceea ce face ca inima mamei sa nu primeasca cu dragoste copilul, care isi capata numele de Gertrudis din partea  functionarului de la biroul de imigratie. Copila inteligenta si sensibila, uratica in ochii mamei in contrast cu surorile ei, tratata undeva la periferia familiei, dar inteleasa si iubita de catre tata, Gertrudis creste atenta la lumea din jurul ei, pe care si-o transpune cu multa imaginatie, intr-un univers personal. Viseaza iubire, culoare, zbor…

La camara oscura

Aveti in arhiva familiei fotografii vechi in nuante sepia, in care strabunici, bunici, copii, maturi, pozeaza in straie de epoca, coafuri, botine si mustati incredibile? Fotografii care emana parfumul desuet al unor alte vremuri? Ati observat ca mai intotdeauna exista cate un personaj rebel, care incearca sa fenteze ochiul “camerei obscure”? Acesta este si cazul fotografiilor din familia stabilita in colonia Villa Clara: Gertrudis nu priveste catre obiectiv, ci catre varful pantofilor.

La camara oscura

Anii trec, copiii cresc, fetele trebuie maritate si iata ca se iveste o oportunitate nesperata si pentru Gertrudis. Leon, un barbat in putere si cu o gospodarie frumoasa, proaspat divortat de o femeie aratoasa, dar cam rea de musca, o alege pe Gertrudis sa ii fie mireasa. Trei zile dureaza petrecerea de nunta. Mireasa, cu capul plecat, rataceste prin spatiile vaste si minunate ale campurilor, apoi isi sufleca manecile rochiei si incepe sa trebaluiasca in noua sa gospodarie. Tacuta, destoinica, gospodina desavarsita, anii trec si familia are de acum multi copii adolescenti, fete frumoase si baieti ca brazii. Tatal si baietii mai mari muncesc pe pamantul fermei intinse, praslea isi vede de scoala, fetele dau o mana de ajutor mamei. Viata unei familii evreiesti integrate in peisajul si in lumea Argentinei. Universul familiei se sprijina pe contributia tacuta, dar atat de importanta a lui Gertrudis. Mancarea careia numai ea stie sa ii dea savoare, inobiland-o cu aromele plantelor pe care le culege, dulceturile si compoturile care stau cuminti aliniate pe rafturi, prospetimea rufelor intinse la uscat pe lungi franghii, straturile minunate de flori ale caror culori se impletesc in palete de culori feerice, Gertrudis este aceea care tine tihna si confortul si ordinea acestei familii. Dar ea continua sa-si acorde momentele ei de ragaz si fericire si visare, dis de dimineata, in puritatea zorilor sau tarziu, in noapte, respirand linistea campurilor. Si regizoarea gaseste cea mai potrivita impletire intima intre viata si personalitatea eroinei si plastica filmului, inserand scene de animatie de un mare impact poetic. Un refugiu pentru mintea si sufletul atat de frumoase ale lui Gertrudis, o frumusete interioara care reuseste sa ii infrumuseteze si inobileze trasaturile.

La camara oscura

Calator prin continentul american, fotograful francez, nascut in Marsilia, Jean-Baptiste, ajunge si la ferma lui Leon si a lui Gertrudis, invitat de catre stapan pentru a-i imortaliza familia. Umblat de-a lungul si de-a latul mapamondului, oripilat de ororile razboaielor in care a fost reporter fotograf de front, sensibil deopotriva la hidosenia lumii, dar si la extraordinara ei frumusete, Jean-Baptiste este un impatimit al fotografiei, pe care o considera o noua forma de arta. Sigur ca traiul si-l asigura prin aceste imortalizari ale scenelor de familie, insa dincolo de aceasta, el surprinde viata si natura si chipul omului, cu ochiul artistului. Ochi caruia nu putea sa ii scape aura deosebita pe care o degaja Gertrudis, simtul ei estetic deosebit, iubirea ei pentru natura si pentru flori, flori cu care isi umple sufletul si cu care isi inconjoara familia. Din nou, in fotografiile de familie, executate de Jean-Baptiste, Gertrudis se fofileaza, isi ascunde fata dincolo de suvitele de par, isi intoarce chipul intr-o fuga laterala…Prin contrast cu sotul ei – mandru si tantos, cu tinerele vlastare dezinvolte, cu totii dornici si fericiti cand pozeaza si cand se autoadmira in fotografiile inramate de catre Jean-Baptiste.  Insa complet neintelegatori si buimaciti atunci cand fotograful le prezinta alte lucrari ale lui, compozitii artistice si poetice, cu mesaj filozofic.

Este fascinanta legatura tacuta si subtila care se creaza intre cele doua spirite artistice, Gertrudis si Jean-Baptiste. Ochiul fotografului stie sa priveasca dincolo de aparente, el vede interiorul atat de frumos al acestei femei.

Odata indeplinita comanda stapanului fermei, fotograful urmeaza sa isi vada de drumurile sale, isi strange toate ustensilele, aparatele si materialele, le incarca in caruta sa si participa la o masa si o petrecere de adio in familia mare si primitoare. In familia in care Gertrudis era numai umbra care le asigura confortul zilnic si pe care – tot zilnic – ei toti, inconstient, o vaduveau de comunicarea aprecierii si a iubirii.

Dupa petrecere, tarziu, in noapte. Jean-Baptiste isi ia ramas bun si pleaca in drumul sau. Resturile festinului raman pe masa. Leon si copiii sai se retrag in dormitoare.

Insa dimineata…supriza… masa nu e debarasata, micul dejun nu ii asteapta… Gertrudis nu raspunde chemarilor.

Undeva, pe malul unei ape, in mijlocul unei naturi idilice, Jean-Baptiste face fotografii. In cadru apare Gertrudis, care ii pozeaza cu degajare barbatului. Fetele amandurora sunt calme si zambitoare, ochii lor se cauta unul pe celalalt, isi vorbesc fara cuvinte, simti sufletelor lor intr-o comuniune senina.

Viata lui Gertrudis a pornit fara sa primeasca iubire si a trait multi ani fara dragoste si probabil acum si-a gasit sufletul pereche si iubirea impartasita.

La camara oscura

O poveste care te atinge la suflet, atat prin firul narativ, cat si prin mijloacele cinematografice de o poezie  si de o plastica desavarsita sub mana regizoarei si scenaristei argentiniene Maria Victoria Menis, care ne ia de mana si ne introduce intr-o lume de mult apusa ca repere socio- temporale, dar valabila si azi intru umanitate. Iata ce ne spune insasi regizoarea: “Acum doisprezece ani am citit nuvela <La Camara Oscura> de Angelica Gorodischer. Imediat m-a tentat sa o transpun pe ecran. Povestea este o meditatie profunda asupra modului in care oamenii vad lucrurile. Povestea este spusa din perspectiva relatiei intense dintre o femeie considerata <urata>, obligata de mic copil sa priveasca in jos, si un fotograf caruira nu-i scapa nimic. Povestea are loc intr-o alta perioada de timp, ceea ce m-a ingrijorat pentru ca totul trebuia sa para credibil. Au trecut mai multi ani de cand am citit povestea, dar uneori exista lucruri care te obsedeaza si nu-ti dau pace. Intre prima lectura si realizarea filmului, am mai facut alte doua filme, dar am simtit ca eram datoare fata de Gertrudis, personajul principal si cumva, povestea ei m-a determinat sa fac acest film.”

Distributia este inspirata, o Gertrudis de mare finete, interpretata de Mirta Bogdasarian cu un minim de mijloace artistice, dar cu o expresivitate care nu are nevoie de cuvinte.

Si observati ce prezente si premii a acumulat aceasta pelicula:

FESTIVALURI:

Pays de Caux International Latin Film Festival – 2009 – GRANDE PRIZE
International Jewish Film Festival of Uruguay – 2009 – Best Film – WINNER
Argentinean Film Critics Association Awards – 8 nominations (Best Film, Best Director, Best Adapted Screenplay, New Actress, Best Supporting Actress, Best Art Direction, Best Costume Design, Best Music)
Leipzig Argentine Film Festival – 2009 – Honorable Mention
New Jersey Jewish Film Festival 2010
San Diego Jewish Film Festival 2010
Washington Jewish Film Festival 2009
San Diego Jewish Film Festival 2009
Jerusalem International Film Festival 2009
Toronto Jewish Film Festival 2009–Opening Night
Oaxaca Latin American Film Festival (Mexico) 2009

De la acest link, se poate downloada filmul.

Trei secvente din film:

Interviu cu Victoria Maria Menis:

Nota: 10/10


« »

Parerea voastra

Ultimul vostru articol









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium