Romexpo, 9-11 Mai 2014
Sunt mai multe etape în cadrul participării la Comic Con a omului pasionat de seriale, comics și evenimente mari în general. Etape de ceea ce Internetul numește ”fangirling”. Mai întâi ajungi acolo, pe când sălile sunt încă goale, nu există cozi, voluntari fug peste tot, înnebuniți de cabluri și lumini care nu fac ce trebuie, și zâmbești discret, știind că totul va fi gata în doar câteva minute.
Ieși apoi afară să iei o gură de aer și observi că pavilionul Romexpo se pierde într-o mare de oameni, monștri mitologici, Daenerys Targaryen și cel puțini trei Doctori. Valurile se mișcă, lumea intră în zona de Gaming, Main Stage sau pe Aleea Artiștilor și fericirea banală, de ”mă bucur că sunt aici” se transformă în ”DOAMNE, SUNT AICI! LA COMIC CON!” Pentru că brusc, înconjurat de 5000 de oameni la fel de fericiți ca tine, simți că totul are și mai multă valoare, pentru și alții iubesc ce iubești și tu. Cumva, în toată nebunia aceea, unde rareori cunoști pe cineva, nu te mai simți singur în nebunia ta și în iubirea ta față de lumi imaginare și persoane a căror existență nu a putut fi încă demonstrată.
Și așa începe Comic Con. Adună oameni într-un loc, ca pe furnici, și apoi le atrage atenția că sunt toți uniți de o pasiune comună. Ce urmează poate fi legendar sau poate fi doar interesant, însă cea de-a doua ediție East European Comic Con poată intra fără nicio problemă la categoria EPIC. De la organizarea bună, în care s-a simțit clar mâna americancei ce impunea respect de la distanță, la standurile cu benzi desenate și până la mărețul, magnificul și gloriosul TRON DE FIER, care a fost cu siguranța atracția principală, întreaga atmosferă s-a închegat într-o nebunie colectivă, în care nu-ți mai păsa cât cheltui, unde te duceai sau cât stăteai la coadă. Esențial era să fii acolo și să participi.
Partea cea mai importantă a oricărui Con este șansa de a întâlni actori din diverse seriale importante. La Comic Conul mare din San Diego, prin actori se înțelege de obicei întreaga echipă, alături de scenariști, regizori, producători. Ultimul film The Hobbit va avea premiera în San Diego. Ei bine, în București am fost pe aproape, cel puțin în materie de actori importanți, avându-i pe Jason Momoa (Khal Drogo în Urzeala Tronurilor), extraordinarul Mark Sheppard (Crowley în Supernatural) și Natalia Tena (Osha în GoT și Tonks în Harry Potter). A-i întâlni a fost o ocazie superbă, mai ales că alarma telefonului meu (tema principală din Sherlock ) a stârnit fana din Natalia și am avut șansa să o îmbrățișez rapid. Cum se profită de oportunități…
Am participat și la două paneluri, amândouă succese răsunătoare (părerea mea). Mark Sheppard este de departe cel mai sarcastic om pe care l-am întâlnit vreodată. Suferea de un jet lag de 10 ore și era terminat de oboseală, însă a vorbit cu toți, ne-a motivat să avem încredere și să punem întrebări cât mai diverse, ne-a vorbit despre aventurile de la filmările Supernatural și i-a înnebunit pe fani, tachinându-i cu frânturi de informații din episoadele ce urmează să apară. De asemenea, a vorbit despre pirateria electronică și despre felul în care companiile de producție încearcă să rezolve această problemă. A vorbit despre fii săi, care nu sunt în nici un fel deranjați pe platouri dacă tatăl lor are gâtul despicat și acoperit de sânge fals. La ieșirea din sală, m-a văzut că îl filmam, dar a fost foarte relaxat. Imaginea când ieșeai din Pullman era genială: Mark în față, mergând spre Romexpo, și o armată de fete urmându-l îndeaproape. Nici nu-i de mirare că nu are nevoie de bodyguards.
Natalia Tena în schimb a fost încărcată cu un camion de baterii Duracell. Atât de debordantă de energie, atât de veselă și de dezinvoltă, încât lumea punea întrebări și fără să se mai ducă la microfon, o încuraja și o aplauda spontan. Mereu găsea o modalitate să glumească, să ne facem să râdem, să îi strigăm nume de actori care s-ar putea să fie actorii ei preferați. Un băiețel, fan Harry Potter prin natura întrebărilor, i-a expus cel puțin 10 situații în care Tonks s-ar fi putut afla și ce ar fi putut face. Se pare că Natalia are și o trupă, Molotov Jukebox, cu o muzică foarte interesantă, și două filme ce vor apărea până la finalul anului și de care ea era foarte mândră. A întâlnit-o foarte puțin pe JK Rowling și crede că dacă Osha și Tonks s-ar întâlni, Tonks ar încerca să o aranjeze pe nordică, iar aceasta ar încerca probabil să o ucidă pe vrăjitoare. Studiu de caz rapid. Și mi-a complimentat pălăria!
Ok, asta a fost partea de recenzie non-subiectivă (foarte…). Am participat la concursul de quiz și cred că am luat locul 3. În orice caz, mulțumesc mult organizatorilor, m-am distrat de minune și publicul a fost grozav. Am avut șansa să fructific tot ce știam despre Urzeala Tronurilor și toate cântecele, LITERALele și rappurile Youtuberilor care mi-au indicat inconștient răspunsul corect (adică mulțumesc Dan Bull și Toby Turner). Prezentatorul, Ken Huegel, a fost genial prin umorul său britanic, deși el e american, și prin costumul lui de Darth Vader.
Cosplayul a fost la el acasă, zeci de oameni costumându-se în Doctori, eroi din League of Legends, Ezio sau Connor din Assassin’s Creed și nelipsiții cavaleri Jedi. Aceștia din urmă au dat și un spectacol de luptă cu săbii laser demn de Comic Con și sper să găsesc o filmare profesionistă cu ei, pentru că aș vrea mult să îi revăd. Au fost și cei de la CreativeMonkeyz, cu un stand veșnic plin de oameni în căutare de tricouri cu Focănashu sau postere cu sigla lor. Au fost cei de la Sector 7, 10 Lucruri și Doza de Haș, toate canale Youtube românești faimoase. Am un respect profesional uriaș pentru toți, pentru că au reușit să pătrund-o pe o piață foarte competitivă și și-au câștigat o audiență loială, care i-a urmărit apoi prin Romexpo pentru poze sau autografe. Cum și eu am vloggerit pe acolo în toate cele trei zile, sper să ajung și eu într-o zi ca ei.
Nu pot spune nimic de ce s-a întâmplat în zona de Gaming, cum nu sunt pasionată de LoL sau Dota sau ce alte jocuri au mai fost pe acolo. În plus, erau atâtea de văzut și de făcut, încât ideea de a sta să mă uit la un ecran nu îmi prea surâdea. Cu siguranță, cei pasionați v-ar putea spune mai multe și mai bine, așa că eu voi rămâne să filmez.
De obicei, un eveniment de mărimea asta nu este perfect și cu siguranță nu a fost. Eu cel puțin am reușit să evit părțile acelea și să rămân în zona confortabilă de participant fără probleme, chit că a fost cam complicat să-mi obțin brățara de acces. Organizarea nu poate fi niciodată perfectă, iar eu sunt mândră de ei că au reușit totuși să țină în frâu toate miile de oameni care au venit. La anul însă le recomand să se gândească la un Food Court mai încăpător.
Însă totuși, această uriașă convenție a fost un succes. Ca scriitoare aspirantă, Comic Con a fost o sursă nesecată de inspirație, de evenimente și de mici detalii care probabil își vor găsi locul undeva printre poveștile mele. Ca Youtuber, Comic Con este un paradis. Ca participant, depinde ce faci. Poți sta într-un colț și să aștepți lumea să vină la tine și să se împrietenească sau poți să te molipsești de nebunia colectivă și să vorbești cu toată lumea, să faci poze cu cosplayeri, să iei interviuri doar fiindcă vrei. Ca invitat, mulțumesc foarte mult pentru tot. Am avut un atac serios de fangirling când l-am auzit pe Matthew McConaughey vorbind într-un stil clar Christopher Nolan, în ceea ce a apărut drept primul trailer pentru Interstellar. Mai apoi, am țipat și am aplaudat alături de sală la un trailer de 10 minute din Godzilla, care m-a făcut mândră să cunosc povestea regizorului, Gareth Edwards, și să fiu fană Bryan Cranston. Și tot felul de mici bucurii ale vieții, de la vinilurile Evanescence până la tricouri cu Benedict Cumberbatch.
Am plecat de la Comic Con iubind viața mai mult ca oricând și am continuat să povestesc tot despre toate, sperând să păstrez acel entuziasm și în lumea reală, în care vremea nu e niciodată perfectă și orele nu trec niciodată cum trebuie.
Anul trecut nu am putut participa la Comic Con, dar am citit recenziile și o frază mi-a rămas arsă pe creier și cred că se aplică în continuare.
Oamenii vin la Comic Con pentru a arăta lumii că există.
Am aflat că încă se mai fac benzi desenate românești, și încă având povești superbe (cel mai clar exemplu este Terapie de Basm, dar și Harap Alb Continuă și ediții noi pentru Toate Pânzele Sus), că avem magazine care distribuie DC Comics, Vertigo, Marvel, până și Manga. Am descoperit artiști extraordinari în Alex Negrea, George Munteanu, Georgi Roman și chiar artiști străini, veniți să își promoveze arta. Am avut șansa să vorbesc cu oameni atât de diferiți și pe care probabil că nu îi voi mai întâlni curând, dar care, pentru cele câteva minute cât am stat de vorbă, mi-au fost prieteni.
De asta recomand cu căldură să mergeți și în ultima zi de Comic Con și să cumpărați câte ceva de la fiecare. Nu trebuie să luați tot magazinul, însă o vedere aici, un semn de carte dincolo, un tablou cu dragoni, un desen cu un craniu, o carte, două, trei, câte vrei. În ultima zi, convenția este mult mai lejeră, sunt mai puțini oameni, nu sunt cozi, e liniște și nu te mai grăbește nimeni. Ai șansa să vorbești cu fiecare om în parte, să afli cine sunt, de ce desenează sau scriu, ce îi motivează, ce vise au. Ia puțin timp și îți umple inima să poți împărtăși câteva minute cu alți oameni și pentru ei cu siguranță înseamnă mult mai mult. Investești timp și bani în ceva în care ei au cheltuit ore de muncă. Le spui că munca lor contează, le spui că merită să continue. Le spui că ei contează. Susții astfel un val nou de artă modernă, artă de calitate. Ce poate fi mai frumos decât atât?
Este COMIC Con, mergeți și vă luați benzi desenate câte vreți, câte găsiți. Luați-vă benzi noi, benzi vechi, albume de colecție, indiferent cât costă (oricum mai ieftin de atât nu o să le mai găsiți). Luați autografe de la cine puteți, strângeți stickere și cărți de vizită. Sunt amintiri, sunt valoroase. Și am mai spus-o: nu ia mult timp. Ia doar puțină voință. Pentru că Mark Sheppard a spus-o cel mai bine. ”Nu poți greși niciodată spunându-le oamenilor: Îți iubesc munca.”
