Editorial

”Am fost mereu o mare cititoare” (María Dueñas, FILIT 2019)

După atâția ani de evenimente culturale, de târguri de carte, lansări de volume și aflat la a patra participare la FILIT, am ajuns la concluzia că, de cele mai multe ori, mare parte din succesul unui eveniment cu public este dat de prestația moderatorului. El poate fi plictisitor, chiar dacă e erudit și foarte bun cunoscător al fenomenului literar, la fel cum el poate fi captivant, amuzant și mereu pe fază (și la fel de erudit), întreținând o atmosferă care captivează publicul.

Robert Șerban face parte din a doua categorie, a acelor moderatori pe care eu îi apreciez mult, pentru că este și spiritual, și serios, alege să atragă publicul, dar și scriitorul/scriitorii invitați pe scenă spre zone misterioase ale tehnicii scrisului, ale literaturii în general. Și, după cum știm, zonele misterioase sunt cele mai atrăgătoare. (Tot așa mi se pare și Marius Chivu, care ne va încânta, sper eu, vineri seara, la întâlnirea cu Robert Ford.) Așa a fost și în această seară, prima Seară FILIT a festivalului din acest an.

Invitata din această seară a fost scriitoarea spaniolă María Dueñas, ale cărei cărți au fost vândute în aproximativ 5 milioane de exemplare și traduse deja în peste 25 de limbi. În România, au apărut, la Editura Polirom, toate cele patru romane scrise de ea: ”Iubirile croitoresei”, ”Ce avem și ce uităm”, ”Cumpătarea” și ”Fetele Căpitanului”. A fost întrucâtva normal ca discuția să se poarte o parte însemnată a serii spre succesul cărților sale, felul în care l-a receptat, felul în care i-a schimbat viața (căci, da, Robert Șerban e scriitor, în sală erau mulți scriitori români, iar un asemenea succes nu poate fi imaginat sau poate fi imaginat cu greu la noi). 

Ei bine, pentru María Dueñas, succesul a fost o situație absolut neașteptată. Ea nu a avut niciodată intenția să se ocupe exclusiv de literatură. De altfel, prima ediție din El tiempo entre costuras (2009) a fost tipărită în doar 3.000 de exemplare și a ieșit pe piață fără promovare, pentru că era totuși vorba despre un scriitor necunoscut. Apoi a venit boom-ul, iar pentru scriitoare ”a fost o mică minune reacția puternică a cititorilor”. A fost, așadar, un bulgăre de zăpadă care a început să se rostogolească.

Am fost mereu o mare cititoare și această pasiune m-a condus spre studiul filologiei și apoi spre a deveni scriitor.

Poezie nu am scris niciodată, e prea complexă pentru mine.

Există mereu tentația din partea cititorilor să suprapună scriitorul cu unul dintre personajele principale ale cărților sale. Blanca Perea din romanul ”Ce avem și ce uităm”, o profesoară de limba engleză, este un astfel de personaj care se suprapune oarecum cu câteva evenimente din viața Mariei Dueñas. Întrebată de Robert Șerban despre ”cantitatea” de autobiografie existentă în cărțile sale, autoarea din Spania a recunoscut că multe referințe sunt comune (între ea și Blanca Perea), dar nu este ea în acel personaj, nu are nimic de-a face cu ea; Blanca ar putea fi, eventual, o prietenă, o colegă, o soră, dar nu mai mult, fiind prea rușinoasă pentru a fi adusă în prim plan.

Când mă apuc să scriu o carte, 60-70% e deja scris în minte, e schematizat.

Pentru mine, procesul mental e la fel de important ca scrisul efectiv și redactarea.

Întrebările din sală au venit firesc, pentru că este totuși o scriitoare iubită și citită în România; de altfel, am descoperit o scriitoare volubilă, dornică de dialog și care a plusat oricăror încercări ale lui Robert Șerban de a o provoca și de a o ”destabiliza” (a fost savuros schimbul de replici despre cititorii femei vs cititori bărbați, despre complexitatea femeilor vs celei ”transparente” a bărbaților). Așa că am aflat că Don Quijote este cartea pe care ar fi salvat-o în caz de dezastru și că, printre cărțile recomandate #mustread, se numără Un veac de singurătate, seria Harry Potter și orice de Charles Dickens, de preferință Oliver Twist. 

Copiii mei (de 25, respectiv 22 de ani) nu mă citesc, dar sunt încântați că au o mamă scriitoare.

Sunt sigur că, în această seară, María Dueñas a convins o parte însemnată a publicului – dintre cei care nu o făcuseră deja – să-i citească volumele.

(Sursă fotografie: pagina de Facebook FILIT Iași)

Articole similare

Sindromul post-traumatic pe înțelesul tuturor: ”Dragă Edward”, de Ann Napolitano

Jovi Ene

Interviu Radu Pavel Gheo: ”Tot mai puţini români citesc cărţi. Riscăm să devenim tot mai proşti”

Jovi Ene

Scent of a Woman (1992)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult