Kinds of Kindness (2024) – Forme de bunătate
Regia: Yorgos Lanthimos
Distribuția: Emma Stone, Jesse Plemons, Willem Dafoe
Yorgos Lanthimos ne invită în lumea sa cu tripticul ‘Kinds of Kindness’ (2024). Formatul colecției de filme de format scurt-mediu nu este cu totul nou. Îl cunoaștem desigur de pe micile ecrane cu ilustre precedente cum erau ‘Alfred Hitchcock Presents’ sau ‘Tales from the Crypt’, dar și din creațiile pentru marile ecrane ale unor regizori de la Jim Jarmusch la Cristian Mungiu. Lumea lui Yorgos Lanthimos este cea a parabolelor încărcate cu simboluri, a absurdului combinat cu genul horror, al trăirilor extreme ancorate într-o realitate imediată derutant de familiară. Cele trei filme care compun ‘Kinds of Kindness’ sunt legate intre ele prin câteva elemente tematice comune (voința individuala în contrast cu controlul social, relativitatea independentei acțiunilor, prezența morții ca un element al realității mai degrabă decât ca o amenințare metafizică). Legăturile cele mai puternice aparțin însă stilului și cinematografiei: același grup de actori, personaje cu nume sau inițiale similare, o bandă sonoră continuă care combină pianul uneori ne-armonic cu cântece bisericești, făcând aluzie la o alta, mai sfântă, Treime. Ca și în cazul fraților Coen, personajele lui Lanthimos (și ale co-scenaristului Efthimis Filippou) sunt bizare și invită rareori simpatia. Autorii filmului le pun la încercări grele.
Cele trei povestiri se petrec în realitatea imediată americană, deși este evitată cu grijă orice localizare. În primul episod, Robert, salariat al unei corporații cu sediul într-o metropolă, se află sub controlul total al patronului său, Raymond. Acesta îi dictează orarul zilei, cu ce să se îmbrace, ce să mănânce și să bea, când să întrețină sau să nu întrețină relații cu soția. În ziua când Raymond îi cere să comită o crimă, Robert ezită și încearcă să refuze. Poate o pasăre care a trăit mult timp în colivie să revină la viața liberă? În a doua povestire, polițistul Daniel deplânge dispariția pe mare a lui Liz, cercetătoare oceanografă. După un timp, aceasta revine. Dar este ea? Unele detalii nu se potrivesc. Poate că sunt transformări datorate traumei prin care a trecut femeia. Daniel devine din ce în ce mai convins că este vorba despre o impostură. Cei din jur îl consideră paranoic. Poate că au dreptate. Evenimentele evoluează spre nebunie. A treia povestire are că eroină principală pe Emily, o femeie care și-a părăsit familia pentru a se alătura unui cult bizar dominat de atotputernicul Omi. Sarcina primită de la ei este de a căuta o femeie care are puteri supranaturale, inclusiv de a vindeca orice rană sau boală și chiar de a reînvia morții. Dar și ea cade victimă brutalității lumii pe care încercă să o părăsească și este izgonită de cult. Dar dacă o va găsi pe tămăduitoare? Se va salva pe ea și se va reabilita în ochii comunității care o repudiase?
Citatele și simbolurile abundă în cele trei povestiri, de la Cenușăreasa până la filmele lui Stanley Kubrick. Lanthimos zgândăre permanent tabuurile, fără a le distruge. Parodierea cruda este, în definitiv, o formă de admirație. Willem Dafoe și Emma Stone au fost alături de regizor și în filmul său precedent, ‘Poor Things’. Va fi interesant de urmărit dacă aceste colaborări vor continua și încotro vor evolua ele. Li se alătură în acest film Jesse Plemons și Margaret Qualley, și încă câțiva actori cu roluri în fiecare din cele trei filme. Atmosfera este cea a unui spectacol de teatru al unei trupe care joacă cu aceiași actori, în aceeasi seară, trei piese diferite într-un act. Teatru negru și macabru, farse și comedii tragice despre cruzimea vieții și dansuri cu moartea. Un spectacol semnat de Yorgos Lanthimos.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
