The Painted Bird (2019)
Regia: Václav Marhoul
Distribuția: Petr Kotlár, Nina Sunevic, Alla Sokolova
‘The Painted Bird’ (2019) al regizorului ceh Vaclav Marhoul este un film foarte greu de evaluat. Pe de-o parte, din punct de vedere cinematografic este una dintre performanțele remarcabile pe care le-am văzut în ultimii ani – impecabil tehnic, cu multe inovații interesante care servesc narațiunea și mesajele filmului. Este un film despre Holocaust, temă inepuizabilă istoric și uman, și mai exact despre destinul unui copil în acele vremuri cumplite – deci o poveste dintre acelea cu care spectatorii se identifică emoțional. Aici apare însă și problematica acestei construcții. Înșiruirea de orori care se perindă pe ecran coexista greu cu sensibilitatea inevitabilă spectatorilor atunci când este vorba despre eroi copii. Filmul este un act de acuzare împotriva unei Europe dezumanizate în vremuri de război, crudă sau în cel mai bun caz indiferentă față de soarta copiilor despărțiți de părinți cu brutalitatea războiului, martori și de multe ori chiar victime ale torturilor și abuzurilor cele mai cumplite. În jurul filmului există o istorie complicată, care adaugă complexitate întregului edificiu și face și mai dificilă apreciera acestui film care este în același timp greu de urmărit dar și imposibil de ignorat ca valoare cinematografică și ca mesaj.
Joska, eroul principal, este un băiat evreu în pragul adolescenței, poate că are 10-11 ani, care este trimis de părinți la o mătușă într-un loc îndepărtat pentru a fi salvat de la deportare. Mătușa moare subit și băiatul pornește singur într-o călătorie spre casă prin Europa centrală bântuită de război. Pe drum va întâlni oameni diferiți, traumatizați și înrăiți de război. Putini îl vor ajuta, majoritatea îl vor exploata, lovi, umili. Ororile la care va fi martor și încercările prin care trece acest băiat sunt extreme – de la violență și sclavie la torturi, viol și perversiuni sexuale. Aproape întreg repertoriul cruzimii omenești este prezent în acest film. În aceste condiții băiatul riscă să își pierdă umanitatea, simțul binelui și al răului, aprecierea valorii vieții, la extrem și identitatea. Mai este posibilă recuperarea și revenirea la o viață normală după traume personale de asememea intensitate și proporții? Finalul, de o frumusețe eliptică, lasă această întrebare deschisa.
Europa descrisă de Vaclav Marhoul conține destule repere istorice pentru a localiza acțiunea filmului în timp în 1944-1945, ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial, dar în același timp multe dintre scene se petrec într-un decor rural care ar putea aparține oricăreia dintre perioadele istorice când Europa a fost sfâșiată de războaie de la Evul Mediu până în contemporaneitate. Spațiul geografic este tratat similar. Romanul care a inspirat filmul este scris (în limba engleză) de polonezul Jerzy Kosinski, dar producătorii lui ‘The Painted Bird’ au făcut eforturi pentru a evita o localizare precisă, până la a inventa o limbă hibridă care este folosita de sătenii din film, limbă care combina ceha, slovaca și poloneza vorbite în centrul Europei. Cinematografia semnata de Vladimir Smutny este remarcabilă, folosind în mod estetic și expresiv alb-negru și formatul de ecran lat al unora dintre filmele celebre ale lui Ingmar Bergman. O mare parte din povara filmului se află pe umerii interpretului copil Petr Kotlar, care nu rostește niciun cuvânt tot filmul, dar ai cărui ochi sunt martori ai ororilor din afară și a suferinței din interior. Restul distribuției include o serie consistentă de portrete foarte bine realizate, cu realism și naturalism, și interpretate în majoritate de actori cehi pe care nu-i cunoaștem, dar și cu câteva excepții de celebrități cum sunt Stellan Skarsgard sau Harvey Keitel, excelent integrați.
Tot ca în filmele maeștrilor, ‘The Painted Bird’ este împărțit în episoade, fiecare purtând numele unora dintre oamenii sau neoamenii pe care Joska îi întâlnește în drumul său. Romanul lui Kosinski a stârnit controverse similare celor stârnite acum de film, din cauza acumulării de scene extreme de violență și sex, dar și deoarece ceea ce fusese inițial prezentat și promovat ca fiind o relatare autobiografica s-a dovedit a fi mai degrabă o sinteză a unor relatări disparate culese din mărturiile mai multor supraviețuitori care au trăit Holocaustul la vârsta copilăriei. Într-o lume în care martorii direcți aproape că nu mai există și în care negaționiștii își fac vocile auzite din ce în ce mai strident, chiar și opere de ficțiune cum sunt cartea și filmul ‘The Painted Bird’ trebuie să fie credibile. Nu descrierea extremelor mi se pare problematică, ci înșiruirea acestora într-o singură biografie. Lipsa de credibilitate dăunează și implicării emoționale a spectatorilor. Generalizarea temporală și geografică introdusă în film rezolvă, cred, doar parțial această problemă.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Flickeringmyth.com)
