”Jurnalul unui puști. Jurnalul lui Greg Heffley”, de Jeff Kinney
Editura Arthur, București, 2010
Traducere din limba engleză de Andra Matzal
Băiatul meu era și este încă pasionat de ”Jurnalul meu haios”, cel care apare în aproape fiecare săptămână cu Gazeta sporturilor. A făcut colecție, știe toate reclamele publicitare, abia așteaptă să apară următorul număr și le citește înnebunit după lumea asta imaginară. Cum ”Jurnalul meu haios” este jurnalul unei fete (așa s-a nimerit, să fie primul ajuns în casa noastră), am considerat că o urmare potrivită este ”Jurnalul unui puști”, care a apărut încă din 2010 la Editura Arthur.
Și, da, i-a plăcut, acum este în curs de achiziționare a următoarelor părți, a citit deja prima parte și cea mai recentă, îi place și mai mult acest stil direct, pe înțelesul lui, care povestește aventuri din școala generală asemănătoare cu cele care se petrec în școlile românești, cu desene frumoase și tematice la fiecare pagină. Și microbul a trecut rapid și la mine, curios fiind ce cărți citește, alături de cele recomandate de mine sau de programa (interesantă) de la clasa a III-a.
Și, da, nu trebuie să vă fie de mirare că mi-a plăcut ”Jurnalul unui puști” și o să caut să vă prezint aici o mare parte din cărțile ce fac parte din această colecție. Am regăsit un băiat, Greg Heffley, care înțelege perfect lumea în care se află, nu îi place prea mult școala (eee, ce mi-a adus asta aminte de mine!) și încearcă să găsească un partener de aventură la fiecare pas. Nu îi merge mereu, învață destul de repede care îi sunt adevărații prieteni, nu lasă niciodată datorii în urmă și poate fi imitat cu ușurință.
Cartea începe cu două mărturisiri tranșante ale lui Greg, care pot constitui un fel de laitmotiv a ceea ce se întâmplă de-a lungul cărții și probabil al seriei. Prima dintre ele, însoțită de o imagine elocventă, este utilizată și pe coperta a patra a cărții pentru a-l caracteriza mai bine pe Greg și ceea ce reprezintă el:
”După cum spuneam, într-o bună zi voi fi celebru, dar deocamdată sunt prins la școala generală, cu niște fraieri.”
A doua dintre ele este, la fel, reprezentativă pentru modalitatea de a gândi a lui Greg și constituie poate și un imbold pe care copilul dvs. l-ar simți pentru a citi cu mai mult interes această carte, pentru a citi în general. Căci, nu-i așa?, câți dintre copiii mai nebunatici, mai dornici de joacă și zbenguială, iubesc cu adevărat școala?:
”Vreau doar să mai spun, ca fapt divers, că școala generală e cea mai proastă idee inventată vreodată. Puștii ca mine, care nici măcar n-au intrat în perioada de creștere, sunt amestecați cu toate gorilele alea care trebuie să se bărbirească de două ori pe zi.”
Jurnalul lui Greg Heffley cuprinde o istorisire întinsă pe durata unui an școlar, din septembrie până în mai, a unui copil obișnuit, dar care încearcă să ne povestească cronologic fapte dintr-o copilărie normală. Prima zi de școală, relațiile cu fratele mai mare-Rodrick, dar și cu cel mai mic-Manny, prietenul ciudat, dar adevărat Rowley, temele de acasă și indiferența celor mai mari, pedepsele date frecvent (aici nu mai e vorba de interzicerea televizorului, așa cum era pe vremea mea, ci interzicerea jocurilor video), dar aproape fără consecințe, toate acestea sunt împachetate într-o povestire antrenantă, ce fascinează copiii pentru că eroii sunt foarte asemănători cu ei.
Nici adulții nu sunt lăsați mai prejos, pentru că sunt priviți cu ochi critic și putem astfel descoperi unde sunt greșelile noastre, unde abordarea noastră este eronată tocmai pentru că nu ne punem în locul lor, nu judecăm cu mintea copiilor. Așadar, o carte perfectă pentru un început de lectură al unui copil care, poate, va citi toată viața. Acesta este doar un pas, unul extrem de amuzant și binevenit.
