„Dirty Diana”, de Jen Besser, Shana Feste
Editura Nemira, București, 2026
Traducere de Andreea Iancu
Când înțelegi că o căsnicie nu mai merge? Care este faza sau etapa când simți că totul o ia razna și că nimic nu va mai fi la fel? Când dispare dorința sexuală sau când se distanțează partenerul? Când înțelegi că vrei mai mult? Toate aceste întrebări o frământă puternic pe Diana, o artistă din Santa Fe, care simte că viața ei a luat-o razna.
Trăind într-o căsnicie liniștită, alături de Oliver, un bărbat foarte previzibil, Diana simte că se distanțează tot mai mult de dânsul. Copleșită de emoții și dornică să se recâștige pe sine, Diana începe să rememoreze un fost amor cu Jasper, un artist de renume. Toate acele năbădăi puternice, tot frisonul amoros îi trezește Dianei o introspecție adevărată și o face să tânjească. Ce nu observă eroina noastră este că dorința sa nu se reconectează cu figura lui Oliver, soțul abandonat (sau nu) cu care pare să fi pierdut orice conexiune.
Romanul „Dirty Diana” este scris la două mâini, de autoarele Jen Besser și Shana Feste, două prietene care au decis să creeze o trilogie emoționantă pornind de la un podcast cu Demi Moore. Acest experiment literar s-a bucurat de un mare succes în booktok, fiind pe larg analizat prin prisma felului în care se împletește rutina cu dorința, energia sexuală și traiul de zi cu zi.
Ce mi-a plăcut mie la acest roman? În primul rând, traducerea executată impecabil de Andreea Iancu pentru Nemira. Cred că a fost un exercițiu destul de dificil să traducă un roman cu scene picante într-un mod atât de organic, de firesc, fără sforțări inutile și senzația de dramatism cu care ne-au obișnuit alte romane.
În al doilea rând, sinceritatea narațiunii. Diana nu este perfectă și nu este puternică. Este o femeie căreia îi fuge pământul de sub picioare și care ia decizii uneori total neinspirate. Dar, pe de altă parte, este o soție și o mamă care încearcă să salveze ce a construit. Oliver, pe de altă parte, este un bărbat care nu știe ce vrea și pare să ia poziția cea mai confortabilă: cea a ușii trântite. Să zic că m-a enervat înseamnă să nu zic nimic. Dar cred că anume această iritare a păstrat verosimilul cărții. E genul de roman după care te gândești: cine îmi e alături?
În al treilea rând, mi-a plăcut mult felul cum autoarele au reușit să asigure senzația de cursivitate a istoriei. Efectiv, ai senzația că citești o carte scrisă de un singur autor. Nu există tranziții forțate. Există doar o schimbare excelentă între planuri temporale: trecut – prezent și viceversa.
În al patrulea rând, mi-au plăcut tipologiile personajelor. Femeie epuizată moral, cu libido scăzut, soț absent, iubit narcisist – toți și-au dat întâlnire în paginile cărții și au dat vitalitate unei istorii vechi de când lumea.
„Dirty Diana” este un roman despre nevoia de validare în cuplu, despre sexualitate refulată, dar, în special, despre încredere. Este o carte în care se împletește nevoia de sine cu dorințe despre care se vorbește în șoaptă, după uși bine închise.
