Este foarte probabil să o știți pe Reese Witherspoon, fie ca actriță, fie ca producătoare, fie ca regizoare – sau poate în toate cele trei roluri. Personal, am urmărit-o multă vreme, captivată de șarmul ei (descris de presa americană drept „tipic sudist”), de consistența jocului, în ciuda diversității personajelor interpretate (nu e ușor să treci de la ingenua din Cruel Intentions la zăpăcita din Legally Blonde la un rol de Oscar precum cel din Walk The Line, ca să menționez doar câteva dintre cele mai cunoscute filme în care a jucat), și de personalitatea ei bubbly (îmi lipsește un termen autohton potrivit, așa că mă veți scuza).
Printre altele, Witherspoon vorbește despre cărți. Încă din 2015, a lansat un club de carte neoficial pe contul ei de Instagram. În 2017, clubul a devenit oficial, preluat de compania sa de producție, Hello Sunshine. Aceștia au gândit un program recurent de interviuri și concursuri cu premii în cărți. Prima alegere a fost Eleanor Oliphant se simte excelent (de Gail Honeyman, apărută la noi la editura RAO), un roman de debut despre o femeie care reușește să își accepte și să își depășească trecutul traumatic. De altfel, compania Hello Sunshine a cumpărat drepturile de adaptare a cărții în versiune cinematografică, dar deocamdată nu avem vești concludente despre cum va arăta ea.
În calitate de organizatoare de cluburi de carte atât offline (timp de patru ani, la Cluj Napoca), cât și online (începând din 2020, odată cu pandemia), sunt foarte interesată de selecțiile altora. Nu visez ca alegerile de la cluburile coordonate sau inițiate de mine să ajungă pe vreo listă faimoasă, așa cum ajung cele ale lui Reese Witherspoon, dar este mereu interesant să văd ce alege și care sunt justificările. Până în prezent, clubul numără 55 de cărți, iar multe dintre ele au devenit mari succese ale editurilor care le-au publicat în original, dar și ale celor românești, care au cumpărat drepturile și le-au tradus, redactat și oferit publicului nostru.
Interesant mai este și că Sarah Harden, CEO Hello Sunshine, a declarat pentru vox.com că Witherspoon alege chiar ea cărțile, fie că acestea sunt propuse de alții, fie că sunt aduse în discuție chiar de ea. Condiția principală este ca: „Povestea să fie a unei femei. Conduc acțiunea, au un cuvânt de spus, nu sunt simple personaje secundare”, a afirmat Harden în același material (adaptare personală). În plus, clubul lui Reese Witherspoon a optat, până acum, doar pentru cărți scrise de autoare. „Pur și simplu n-am ales încă o carte scrisă de un bărbat”, a mai spus ea, cu toate că echipa nu se opune acestei idei, dacă principala condiție privind protagonista este respectată.
Personal, m-am bucurat mult să descopăr printre alegerile de până acum câteva dintre cărțile traduse de mine. O fi părând ridicol, însă bifez ca element „în comun” între o realizare profesională și un titlu selectat de (fie și doar de echipa lui) Reese Witherspoon. Știu că nu toată lumea este încântată de opțiunea de a construi marketingul din jurul unei cărți pe un element singular precum acesta, însă pe mine bulinuța galbenă mă bucură și va continua să o facă, mai ales când i se adaugă și afinitatea personală.
1. Să ne vedem cu bine în Havana (titlu original: Next Year In Havana, de Chanel Cleeton, apărută la Editura Univers în 2021, în traducerea din limba engleză a Iuliei Dromereschi).
M-am entuziasmat mult pentru această carte și am scris despre ea în rețelele sociale. O veți vedea tot mai des, pe măsură ce se apropie luna august, când o citim împreună cu grupul de participanți la clubul de lectură „Politicoteca”. Dincolo de ideea că am tradus-o eu, mi se pare o carte foarte potrivită pentru a face un prim pas în istoria zbuciumată a Cubei și pentru a înțelege că este o țară foarte complicată, dincolo de ceea ce reținem noi – imagini exotice, cupluri de salseros, iz de rom și mașini vintage, pe care turiștii le tratează ca pe un obiectiv de fotografiat (și despre care puteți afla una, alta, citind cartea).
Gândită ca o punte între un trecut al familiilor cândva influente în capitala Cubei, Havana, nevoite să se autoexileze în Statele Unite după preluarea puterii de către regimul Castro, și un prezent postrevoluționar, al oamenilor care au rămas și care s-au descurcat după posibilități, cartea este un duet pe vocile lui Marisol (prezentul) și Elisei (trecutul). Eu vă invit să tratați cu indulgență partea emoțională a vieților acestora și să vă concentrați mai ales pe picăturile frecvente și foarte insistente de istorie politică și socială.
2. Outlawed (de Anna North).
Încă netradusă la noi (deși m-aș fi bucurat enorm să primesc onoarea!), este rețeta perfectă pentru o perioadă agitată și improbabilă pe care cred că încă o traversăm, în ciuda relaxării și a situației care pare să își revină, încet, încet. Acțiunea ei se petrece într-o versiune alternativă a Vestului Sălbatic, în care societatea a decis să confere prioritate fertilității în fața castității. Un grup de persoane acuzate de vrăjitorie pentru că au refuzat să se supună noilor legi și-au găsit ascunzătoare în trecătoarea Hole-in-the-Wall, iar printre ele se află și Ada, o moașă care a fugit de acasă după ce, timp de doi ani, nu a reușit să dea naștere unui copil mult-râvnit de societate. Împreună cu The Kid (un alter-ego al celebrului bandit cu aceeași poreclă), o persoană non-binară care a pus bazele grupului, înfruntă… patriarhia, ar spune criticii.
Ce mi s-a părut încurajator în timpul lecturii a fost mai ales cantitatea evidentă de cercetare pe care a făcut-o autoarea, lucrând la carte – de altfel confirmată și în interviurile pe care le-a oferit, în care povestește despre cum a ajuns la decizia de a-și plasa povestea într-o versiune alternativă a Vestului Sălbatic, dar și despre cărțile și documentele citite pentru a construi personajul Adei. De altfel, lista sa de lecturi este interesantă în sine, iar mie mi s-a părut mereu fascinant să aflu ce fel de medicină și prin ce mijloace practicau oamenii de-a lungul istoriei.
3. Fable (de Adrienne Young, apărută la noi la Storia Books, în 2021, în traducerea din limba engleză a lui Bogdan Voiculescu)
Pentru pasionații și pasionatele de Young Adult, avem Fable. Purtând numele protagonistei sale, Fable este povestea acesteia: o tânără care, la începutul cărții, are 16 ani. Este fiica celui mai influent negustor din Strâmtori și a fost părăsită chiar de el pe o insulă pe care colcăie hoții, iar hrana nu este nici pe departe suficientă, după înecul mamei ei în mare, cu patru ani în urmă. Fiecare clipă din existența ei este dedicată alcătuirii unui plan de a părăsi insula, și totuși, pentru asta, nu poate funcționa singură, ci trebuie să se bazeze pe ajutorul lui West, cel care conduce nava Marigold.
Ca să fie clar, eu am o pasiune pentru tot ce înseamnă apă, în special sub forma mărilor și oceanelor. Mi-am petrecut o bună parte din timpul liber, pe vremea în care încă aveam așa ceva, adunând informații despre nave, sisteme de navigație, grade ale Marinei britanice, pirați și corsari, așa că nu e de mirare că această carte mi s-a potrivit precum husa pe sextant. Mai mult, pot spune că nu este construită tocmai după canoanele unui Fantasy YA clasic, și poate asta o și face mai atrăgătoare și mai plină de șarm.
4. Erotic Stories for Punjabi Widows (de Balli Kaur Jaswal)
O carte care se desprinde cu aceeași forță precum celelalte de „așteptări” este și Erotic Stories for Punjabi Widows, un roman care explorează identitatea și comunitatea, două teme care, dincolo de faptul că sunt „sexy”, mă interesează enorm. Autoarea locuiește în Singapore, iar cărțile sale (pentru că a scris mai multe, în caz că aceasta vă va fi pe plac) abordează adesea societatea complicată a imigranților indieni în Marea Britanie, sau a cetățenilor britanici de origine indiană. În cartea aceasta, însă, povestea este complicată, iar deliciul crește: Nikki, protagonista, s-a separat de familia sa tradiționalistă, compusă din mamă și soră, și-a abandonat studiile de Drept și acum lucrează și locuiește într-un pub. În urma unui anunț pe care-l găsește la templul Sikh din comunitate, ajunge să predea scriere creativă unui grup de văduve, care o surprind prin dorința de a scrie… povestiri erotice.
Acum, firește că romanul este cât se poate de fictiv. Ca să citez cuvintele criticii internaționale, este puțin probabil ca, vreodată, un grup de văduve Punjabi să se reunească pentru a-și împărtăși povești cu caracter erotic. Dincolo de oda cu tente politice înălțată triumfului afirmării femeii prin declararea dorințelor sale, însă, cartea este, mai ales, o relatare a felului în care comunicarea face minuni, în care două societăți pot fuziona (în cazul acesta, estul și vestul, tradițiile orientale și avangardismul occidental) și pot da naștere unei situații funcționale, din care toată lumea iese câștigată.
5. Lumina din întuneric (în original: The Light in Hidden Places, de Sharon Cameron, apărută la Editura Litera în 2020)
Pentru final, aleg încă o carte tradusă de mine, despre care m-am bucurat să pot vorbi și la un eveniment al JCC București, moderat de colega mea de redacție, Delia Mărculescu, care a avut loc online, anul trecut. Este vorba despre Lumina din întuneric. Protagonista este, de data aceasta, Stefania Podgorska, o adolescentă poloneză catolică extrem de curajoasă, care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a ascuns în podul casei în care locuia nu mai puțin de 13 evrei, pe care a reușit să îi salveze. Dincolo de orice altă calitate literară, povestea este cât se poate de reală, așa cum o atestă explicațiile din final ale autoarei, dar și fotografiile și documentele menționate. Fusia, așa cum este alintată eroina, chiar a trăit, a salvat și a supraviețuit, iar unul dintre cei 13 a devenit una dintre cele mai importante persoane din viața ei (fără spoilere!).
Să știți că Reese Witherspoon a ales această carte în cadrul clubului YA (un „pui” al clubului clasic pe care pot să-l înțeleg perfect, mai ales că pălăria de traducătoare îmi permite, adesea, o perspectivă diferită și mai profundă asupra unui gen adesea contestat, mai ales ca „valoare”), așadar o consideră potrivită și pentru lecturile adolescenților. Sunt întru totul de acord, pentru că povestea este cursivă, ușor de urmărit, și nu debordează de violență gratuită – dimpotrivă, toate gesturile și dezvăluirile, oricât de dure, sunt atent dozate și calculate, iar accentul pe umanitate și mai ales pe greutatea gesturilor simple este pus unde trebuie.
Găsiți toate alegerile de până acum la acest link, iar dacă simțiți cumva că nu am făcut dreptate vreuneia dintre ele, nemenționând-o, să știți că încă nu le-am citit nici eu pe toate, însă este una dintre provocările pe care mi le-am adresat anul trecut și de care încă mă țin. Alături de lista lui Rory Gilmore, din Fetele Gilmore, dar și de alte liste de lectură tematice, îmi servește adesea drept busolă literară și mă ajută să decid mai ușor încotro e următoarea Stea Editorială din pâclele tot mai dense ale industriei de carte, fie ea pentru totdeauna.
