„Provence, ținutul secret”, de Ioan T. Morar
Editura Polirom, Iași, 2023
Provence, cu istoria bogată și peisajele încântătoare fascinante, a inspirat mulți scriitori de-a lungul timpului să își seteze poveștile acolo, dar și să scrie despre poveștile inedite ale acestui ținut. I–aș menționa pe: Marcel Pagnol, cunoscut pentru scrierile sale despre viața în Provence, inclusiv „Jean de Florette” și „Manon des Sources”; Peter Mayle, care nu mai are nevoie de nicio prezentare când vine vorba despre seria de cărți despre Provence, începând cu „A Year in Provence” (Un an în Provence), o cronică a vieții sale de expat în regiune; Henri Bosco, romanul său „Malicroix” este unul dintre cele mai cunoscute despre Provence; Frederic Mistral, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904; Jean Giono, celebru pentru operele sale care au loc în Provence, precum „L’homme qui plantait des arbres” (Omul care planta arbori) și „Regain”.
Farmecul regiunii Provence este de fapt rezultatul unei combinații unice de elemente care îi conferă o atracție pentru turiști: peisajul pitoresc, care include dealuri acoperite cu livezi de măslini și vie, câmpuri de lavandă înflorită, sate medievale pitorești și plaje liniștite de-a lungul coastei mediteraneene; climatul mediteranean plăcut, condiții ideale pentru relaxare și explorare pe tot parcursul anului; bucătăria și vinurile locale, Provence este cunoscută pentru gastronomia deosebită, care include specialități precum ratatouille, bouillabaisse, tapenade și vinuri rosé excelente, care produse local; cultură și istoria bogată, satele medievale bine conservate, castele impresionante, biserici vechi și piețe tradiționale. Provence este, de asemenea, cunoscută pentru legăturile sale cu artiștii celebri, cum ar fi Vincent van Gogh și Paul Cézanne; evenimente și festivaluri, dar și stilul de viață relaxat, unde oamenii își petrec timpul savurând bucate delicioase, explorând peisaje minunate și socializând în atmosfera caldă a cafenelelor și teraselor. Iar textul lui Ioan T. Morar confirmă asta, totul relatat ca fiind o experiență autentică, într-o regiune plină farmec.
Provence, ținutul secret nu este doar un jurnal de călătorie, ci mai degrabă un colaj de experiențe, în care autorul ne invită să îl însoțim în peregrinările și căutările sale, bucuriile, speranţele, aventurile, surprizele și descoperirile sale. Toate sunt povestiri captivante dintr-o lume nouă, imersate în exotism, confruntări între mentalități, culturi, sensibilități și tradiții. Provența se dezvăluie ca un loc miraculos, mitic și ultramodern în același timp, captivându-te precum un miraj plin de promisiuni.
Poveștile lui Ioan T. Morar devin un ghid prin orașele, cetățile, podgoriile și mănăstirile provençale, amplificate de interacțiunea cu grupuri și societăți mai puțin accesibile pentru turiști în general. Lectura volumului Provence, ținutul secret devine o combinație interesantă de secrete, anecdote, mistere, povești culese local, trimiteri către țara natală, dar și descoperiri personale. Un dicționar în miniatură al locurilor și oamenilor din Provence. „O tapiserie colorată în care se împletesc fire venind din Roma, pete de culoare ce povestesc despre Picasso, măslini aliniați pe coline, mistreți atacând viile, încăperi luxoase pentru viitorii miri, chiar imagini de pe Valea Oltului, nuanțe de prietenie autentică și sentimentul că, din când în când, ni se oferă șansa de a vedea, în lumina unei clipe, imaginea Paradisului proiectată pe pământ.”
Provence, ținutul secret se deschide cu un text care relatează o poveste din timpul ieșirii din pandemie, primăvara lui 2020, în Ciotat, unde locuiește Ioan T. Morar, revenirea la o seminormaliate, deși știm cu toții că lucrurile au revenit pe un făgaș cunoscut ceva mai târziu. Dorind să facă o vizită la Cassis, autorul începe o poveste legată de istoria Provence și despre epidemia de ciumă din 1720, soldații veniți din marsilia și un text al lui Albert Camus despre asta: Exhortație pentru medicii ciumei. Aflăm apoi câteva istorii despre Dorel Nacou, sucevean stabilit tot în Ciotat, pasionat de navigație, care a traversat Atlanticul într-o ambarcațiune clasa Mini, ceea ce pare interesant și înfricoșător deopotrivă. Îl cunoaștem apoi pe Gerard Carrodano, pro prudomul pescarilor din Ciotat, singurul francez specializat în capturarea peștilor vii.
Pentru cei curioși să afle cum a ajuns Marseilleza la Marsilia și cum a plecat la Paris, Ioan T. Morar are un capitol dedicat. Marseilleza este imnul național al Franței și este cunoscută și sub numele de „Chant de guerre pour l’armée du Rhin„ (Cântec de război pentru Armata Rinului) și este asociată adesea cu orașul Marsilia pentru că acolo a fost cântată. Cântecul a fost compus de către Claude Joseph Rouget de Lisle în 1792, în timpul Revoluției Franceze, ca un cântec patriotic pentru Armata Rinului. Ulterior, voluntari din Marsilia, care au călătorit spre Paris pentru a sprijini Revoluția Franceză, l-au cântat pe străzile capitalei. Deși nu a fost compus în Marsilia, ci în Strasbourg, Marseilleza a devenit emblematică pentru orașul Marsilia.
Câteva pagini mai tîrziu, citim despre Fuveau, satul cu o sută de scriitori, situat în apropiere de muntele Sainte-Victoire. Este relatată aici o întâmplare trăită în compania lui Matei Vișniec, a lui Varujan vosganian și a lui Jean Francoise Kahn, ziarist și scriitor, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, la un târg de carte organizat local și numit Cafeneaua Literară. Surpriza vine din maniera luxoasă și extraordinară în care sunt tratați scriitorii români, dar și din vizitele locale pe care le fac și care contrastează cu modul în care sunt uneori tratați în propria țară remarcă Ioan T. Morar.
Împărțit în cinci părți, Provence, ținutul secret vorbește despre și despre biserici, despre scriitori sinucigași, despre Turul Franței și Bob Dylan, despre ritualuri stranii, despre Montolieu (satul cu librării), despre limba română, despre zacuscă și, desigur, despre vin. Sunt aici tot soiul de informații, o carte de citit în tihnă, din care nimeni nu are pretenția să iasă mai învățat, ci cu o stare de bine, ca după o vizită imaginară plăcută, cu dorința poate de a vizita unele dintre aceste locuri, de a avea parte de experiențe similare fie în Portul Vechi, fie în Centrul Vechi al Ciotatului fie în golfurile spectaculoase din regiune, Calanques de Figuerolles și Calanques de Mugel, sau de a căuta aventuri cu totul noi. mi-a adus aminte desigur, de unele dintre cărțile lui Julian Barnes, care seamănă pe undeva cu demersul și sau stilul de a povesti. Sper să aveți parte măcar de câteva surprize frumoase în paginile volumului lui Ioan T. Morar.
