Viskningar och rop (1972)
Regia: Ingmar Bergman
Distribuția: Harriet Andersson, Liv Ullmann, Kari Sylwan
Daca ținem neapărat să încadrăm ‘Strigăte și șoapte’ (titlul original în limba suedeză este ‘ Viskningar och rop’), filmul realizat în 1972 de Ingmar Bergman, într-o categorie sau gen de filme, cea mai apropriate categorisire ar fi ‘dramă de familie’ cu adaosul ‘de epocă’, acțiunea petrecandu-se cândva, la începutul secolului 20, perioada în care se petrece și acțiunea pieselor de teatru ale lui August Strinberg. Este însă vorba despre unul dintre acele filme care refuză categorisirile și care, în timp, ne dăm seama că este el însuși o categorie și un gen aparte. Sau în alte cuvinte – o capodoperă.
Acțiunea se petrece în vila unei familii avute din provincia suedeză. Cele trei surori care au copilărit aici sunt din nou împreună, dar împrejurările nu sunt fericite. Agnes, sora nemăritată și locatara permanentă a vilei, este bolnava de cancer și își trăiește ultimele zile în suferințe. Karin și Maria au venit să fie alaturi în ultimele ei clipe, dar cea care cu adevărat o susține în suferința dinainte de moarte, și poate și după aceea, este fidela servitoare Anna. Fiecare dintre cele patru femei duce în spate un bagaj de suferințe, frustrări, nefericiri. Suferința lui Agnes este fizică, dar nici amintirile nu-i sunt foarte luminoase, ea trăind sentimentul că fusese fiica mai puțin iubită a mamei lor. Karin nu suportă contactele fizice, în primul rând cu soțul mult mai în vârstă. Maria, sora mai mica și cea mai frumoasa dintre cele trei are și ea o căsătorie nereușită marcata de infidelități. Karin și Maria poartă fiecare amintirile unor evenimente traumatice, petrecute în trecut în aceeași vila. În fine, Anna, o femeie simplă cu fața rotundă, duce cu ea amintirea fetiței sale moarte. Este singura dintre cele patru femei care este credincioasă. După moartea sorei bolnave, Karin și Maria vor încercă să refacă legătură dintre ele, dar acumularea de frustrări și de ură este greu de depășit.
Imaginea joacă un rol esențial în acest film. Unele scene fac referiri directe la Biblie. Culoarea dominantă este roșul – ‘culoarea interiorului sufletului’. Pereții vilei sunt vopsiți în roșu, trecerea între scene se face folosind culoarea roșie și nu obișnuitul negru, și sângele apare în câteva scene dramatice. Pentru contrast este utilizat destul de mult albul, culoarea îmbrăcăminții eroinelor, care va fi înlocuit cu negru, după moartea lui Agnes. Operatorul Sven Nykvist a obținut de altfel Premiul Oscar pentru Cinematografie – singurul Oscar câștigat de acest film (din 5 candidaturi, între care cea pentru Cel Mai Bun Film). Intepretarile actoricești sunt copleșitoare. Performanțele celor patru actrițe sunt cu atât mai remarcabile cu cât Ingmar Bergman era un pasionat al prim-planurilor și nu a ezitat să le utilizeze copios și în acest film. Agnes este Harriett Andersson – dramatică și emoționantă, trăind suferința fizică dar și o reîntoarcere cu aluzie la Înviere. Ingrid Thulin și Liv Ullman le interpretează pe Karin și pe Maria și scenele confruntărilor lor sunt antologice. În fine, Kari Sylwan este Anna, reușind să creeze un personaj profund uman dar și cu valoare simbolică, opus social și moral celor trei surori. ‘Strigate și șoapte’ este un film profund omenesc, încărcat cu referințe morale și religioase, un film despre moarte, durere, ură și compasiune, despre puterea empatiei și despre valoarea neprețuită a micilor momente de fericire. Sensibil și simbolic. Inconturnabil.
Nota: 10/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.kanopy.com/en/product/cries-and-whispers)
