Carti Carti pentru copii

Călătorie în Ţările-de-Sus, printre Lumini, poveşti şi vise

„Minunata călătorie a Almei şi a motanului Ivan în Ţările-de-Sus”, de Andreea Tănăsescu
Editura Paralela 45, Piteşti, 2023
Ilustraţii de Leonid Gamarţ

Ori de câte ori pătrundem în universul marilor și adevăratelor istorii ale lumii, aflăm că toate s-au întâmplat odată. Viața fiecăruia dintre noi se scrie, la rândul ei, sub semnul acestei formule magice menite să ne poarte într-o lume plină de vrajă, ale cărei hotare sunt nesfârșite și spre care fugim adesea, dintr-o nestăvilită dorință de a gusta măcar o picătură din acea poveste pe care ne-o imaginăm ca pe un elixir dătător de bucurie, ca pe un izvor al înțelepciunii.

Fie mai mici, fie mai mari, cu toţii tresărim, chiar şi pentru puţină vreme, în faţa unor aventuri care ne îndeamnă, parcă, să plutim cu mintea spre tărâmuri unde totul vrea să fie posibil, unde zgomotele asurzitoare ale lumii în care trăim tind să îşi estompeze forţele pentru a face loc liniştii şi seninătăţii. Iar pe măsură ce timpul ne preschimbă în călători cu acte în regulă, zborul adesea haotic prin lume pare să frâneze, lin sau brusc, în faţa şoaptelor mereu tainice ale sufletului rămas acelaşi copil iubitor de jocuri şi poveşti pline de inocenţă şi de înţelepciune, care ne încântă auzul, iar mai târziu ne bucură privirile.

Deloc întâmplător, într-o vreme umbrită adesea de ipoteze şi prejudecăţi, mai mult sau mai puţin exagerate, privind soarta lumii şi implicit viitorul copiilor, literatura dedicată lor continuă să fie pusă la loc de mare cinste, nu doar pentru că personalitatea omului de mâine este intuită prin apelul la cărţile pe care micuţul de astăzi le citeşte, ci mai ales pentru că aceleaşi cărţi, cu sau fără poze, ascund în ele nenumărate basme şi fapte ale trecutului, transformate în nebănuite lecţii de viaţă.

O astfel de poveste este şi aceea pe care scriitoarea Andreea Tănăsescu o propune prin intermediul unui roman al cărui titlu pare să ne anunţe că a venit momentul unei noi călătorii, chiar dacă timpul destinat vacanţei adevărate şi minuţios planificate se lasă încă aşteptat. Nu peste puţină vreme, o vom întâlni pe Alma, o fetiţă de opt ani care se întorcea de la şcoală. Fără îndoială, drumul spre casă nu era unul străin, şi de aceea, de fiecare dată, gândurile îi hălăduiau nestingherite peste mări şi ţări, în căutarea părinţilor plecaţi departe sau chiar a prietenilor pe care nu prea i-a avut niciodată. Însă, ceea ce s-a întâmplat în acea zi rece de primvără nu va fi uitat uşor, amintindu-ne, poate, de aventurile altor personaje care, în bunătatea şi inocenţa lor, săreau oricând în ajutorul celor din jur.

De această dată, făptura salvată este Ivan – un pisoi mic şi negru, cu ochi rotunzi şi inteligenţi care, după ce va fi fost bine îngrijit, alintat şi hrănit nu se va sui pe divan, ci, contrar aşteptărilor, îşi va dezvălui, la rândul lui, apartenenţa la fascinanta lume a basmelor cu animale vorbitoare. La început, el o ajută pe Alma să se comporte ireproşabil acasă şi la şcoală, să aibă note din ce în ce mai bune şi să se ţină departe de năzbâtii, pentru ca mai târziu să o invite în Ţările-de-Sus, acolo unde prietenia adevărată ţine loc de paşaport, în vreme ce fiecare secundă pare să se scurgă în numele Binelui. Şi asftel, când nici nu am prins bine de veste, în faţa noastră se deschid porţile către un tărâm aparent cunoscut, dar care, neputând fi găsit pe vreo hartă, se aseamănă întru totul cu cele plăsmuite la graniţa dintre realitate şi vis. Căci în vreme ce florile vorbesc, şoriceii se înţeleg de minune cu pisicile, iar stelele plutesc în linişte pe cer, admirându-şi frumuseţea, o apă cristalină îţi iese în cale, ca o oglindă mare şi fermecată, care, de dincolo de sticla şi rama inertă, te îndeamnă să fii bun şi să trăieşti frumos, chiar dacă timpul jocurilor vesele şi nevinovate a trecut:

Vine o vreme în care trebuie să ne descoperim pe noi înşine (…). Mai întâi ne privim din exterior şi uităm cu totul de interiorul nostru. Apoi ne dăm seama că exteriorul nostru nu-i decât o suprafaţă şi înţelegem mai târziu că în interiorul nostru, adică în inima noastră, se află adevărata taină (p.48).

Purtaţi pe firul ei deopotrivă nevăzut şi plin de lumină, vom pluti printre nori albi şi pufoşi, şi vom poposi, rând pe rând, prin poieni aurite şi păduri răcoroase, printre râurile colorate care străjuiesc Templul Înţelepciunii şi al Răbădării, pe puntea corabiei Fălci Negre, sau chiar într-un  Parlament al Ciorilor care, în înţelepciunea lor, judecă şi dirijează soarta bunelor şi relelor din lume. Iar odată ajunşi aici, vom descoperi că fiecare spirit şi făptură din Ţările-de-Sus duce o luptă viaţă şi pe moarte cu Dihăniile întunecate ale Nopţii, cu toate gândurile şi sentimentele făurite de acei Oameni Mari care, în iureşul lor prin lumile dezlănţuite din Ţările-de-Jos, au uitat parcă, să îşi mai scrie poveştile sub semnul Bucuriei şi Speranţei.

Nu intenţinez să relatez foarte multe despre aventurile Almei în această lume plină de mister, dar ceea ce se desprinde cu certitudine din toată această călătorie se dezvăluie, în acelaşi timp, ca o importantă lecţie pentru noi toţi, adesea aflaţi în rolul de exploratori ai necunoscutelor vieţii. Şi astfel, deşi ajunşi la o vârstă la care nu mai avem, poate, prea multă nevoie de vise cu ochii deschişi, nu trebuie decât să ne îngăduim măcar câteva clipe de plutire nestingherită printre tainele şi minunile copilăriei. Nu mică ne va fi poate, mirarea, atunci când vom descoperi că moralele lor se aseamănă foarte mult cu diversele strategii de viaţă pe care cei mai mulţi ni le plăsmuim în minte sau, nu de puţine ori, le lansăm în colţul de lume în care ne-a fost dat să trăim. Din acest punct de vedere, nu trebuie poate, să trecem prea repede peste finalul romanului, al acestei poveşti adăugate tuturor celorlalte scrise odată şi pentru totdeauna, pe un târâm magic unde fiecare rană se lasă vindecată prin dragoste, în vreme ce fiecare dintre marile virtuţi ale omenirii îşi face loc, fără zgomot, în inimile noastre. Fără îndoială, ne vom imagina, măcar pentru o clipă, că ne-am transformat într-o fetiţă care, la momentul rânduit, a salvat un motănel de la moarte, pentru a primi în schimb un elixir preţios şi dătător de viaţă, ascuns cu grijă într-un Tren al Destinului, într-o inimă caldă şi chiar între imaginile şi slovele pline de lumină ale cărţilor:

 Există şi Oameni Mari cu inima curată acolo, în Ţările-de-Jos. (…) Nu ştiu câtă Lumină există acum în inimile Oamenilor Mari, dar, dacă vom aduna Luminile tuturor bunicilor din lume, vom strânge destulă Lumină ca să ţinem în frâu Dihăniile Nopţii. (…)

În Ţările-de-Jos avem şi multe cărţi, iar în cărţi se găseşte Lumina Lumii! Iar Lumina Lumii ţine piept Dihăniilor Nopţii, atâta vreme cât, desigur, cineva descoperă cărţile şi le citeşte (pp.177 şi 184).

Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.

(Surse imagini: https://www.facebook.com/edituraparalela.patruzecisicinci, https://www.edituraparalela45.ro/, https://jurnalismovidius.com/2019/05/22/coregrafa-andreea-tanasescu-este-dificil-sa-fii-artist-in-romania-dansul-este-ca-scrisul-pe-apa/)

Articole similare

Doua lansari de carte la Gaudeamus 2011

Delia Marc

Vorbeşte-mi despre somnul tău, ca să-ţi spun dacă eşti „Urs, Leu sau Lup”

Ana Maria Cazacu

Cărți pentru copii de la Editura Adenium

Dan Gulea

1 comment

card recenzii google 21 martie 2024 at 12:09

Experientele impartasite de cei doi devin incet-incet simboluri ale unei prietenii de nezdruncinat, cuvinte si gesturi care rostogolesc nestematelor dragostea de care este nevoie pentru a cuceri lumea. Cartea da speranta, tandrete si fericire celor care o citesc, dar si tuturor celor care isi doresc sa se bucure de realitatea in care traiesc. Este o lectie de viata spusa simplu si frumos, care ne face sa ne intoarcem cu drag, zece, inspre astfel de basme. „Minunata calatorie a Almei si a motanului Ivan in Tarile-de-Sus” reprezinta o adevarata comoara plina de invataturi si maiestrie, care ne poarta intr-un univers mai mult decat fabulos si ne aminteste de frumusetea si puterea prieteniei si a bucuriei de a descoperi noi lucruri. Cu siguranta, aceasta carte va ramane in inimile tuturor celor care o vor citi si va aduce zambete si emotii atunci cand va fi deschisa din nou, pentru a retrai sub orice forma experientele minunate ale Almei si ale motanului Ivan in Tarile-de-Sus.

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult