The Counselor (2013) sau Avocatul Mioritic

The Counselor (2013) – Avocatul

Regia: Ridley Scott
Distribuția: Michael Fassbender, Penélope Cruz, Cameron Diaz, Javier Bardem, Brad Pitt

Greu de spus dacă galonatul regizor englez Sir Ridley Scott a citit vreodată Miorița. La cum a tratat scenariul lui Cormac McCharty (un alt greu, ” anti-hollywoodian”), răspunzător, printre altele, de „puciuri” lipsite de happy-end, cum ar fi fabulosul No Country For The Old Man, s-ar spune că a avut cel puțin o intimă cunoaștere a intrigii din balada apocrifă valahă. Sau poate că nu, întrucât – e lesne de înțeles – tema lăcomiei atinge universalul.

Alb. Foarte mult alb . Cu acest cadru imaculat – simbol al unei aparente inocențe – cu cearceafuri și perdele vaporoase umflate de briza oceanului își face intrarea (defilând pe sub retina telespectatorului) prima secvență din The Counselor, cel de-al 62-lea lungmetraj al lui Sir Ridley Scott, apărut pe piață în 2013.

Pelicula, structural-laxă, trece prin registre înrudite thrillerului, atinge horror-ul și sfârșește în coregrafia unei drame cu parfum mioritic unde protagonistul principal avocatul (Michael Fassbender) își contemplă, corcârjat de o abulie moldovenească, propria ruină.

Deși critica a indentificat erori structurale în scenariul lui McCharty, se pare că tocmai în această slăbiciune vizual-narativă, stă, de fapt, toată forța lui. Intriga ternă, mixajul de soap opera, primele 60 de minute pline de lentoare, vag insinuante, trăcăneli interminabile (aducând aminte de plicticoasele filme din anii 80 la care îți venea să te tai cu lama și pe care le vedeai la video sub titulatura deprimantă de „filme de casă”), este dublată în următoarele 60, de schița unei vagi ebuliții care amenință să irumpă. Te-ai aștepta ca, de îndată ce avocatul află de iminenta răzbunare a cartelului, să lupte, să-și caute o salvare de rambo, să atingă un protest de querillă și de acolo mai departe: insurecția, revolta activă, în fine, ceva cu mulți feromoni și mult pac-pac (barem de dragul nostru, al spectatorilor trecuți de prima tinerețe care ne-am hrănit atâta amar de vreme vizualitatea cu Van Damme, Stallone, Șvarți și hambare explodând.) Da’ na! Ți-ai găsit!

Dacă story-line-ul pare decupat după calapodul unui film de duzină unde un avocat și prietenii lui dubioși atrag furia criminală a unui cartel de droguri din Mexic, notele care îi dau consistență fac din The Counselor un film aparte tocmai prin paradoxul cu care întrunește tiparul tuturor clișeelor fără a le umple, totuși, de ordinarul lor conținut. Cu o distribuție de covor roșu în plină isterie a oscarurilor: Reiner (Javier Bardem), Westray (Brad Pitt), Malkina (Cameron Diaz), iubita avocatului (Penelope Cruz) etc., pelicula spune povestea alambicată a unui avocat prins în malaxorul unei lumi promiscue, lipsită de repere, unde banul atotputernic învârte lumea și destinele. Sunt prezente, ca lait-motive, unele dintre obsesiile cinematografice ale regizorului intens exploatate în peliculele anterioare: dualitatea feminină (Thelma and Loiuse), lupta impersonală, funebrul, haosul (Black Hawk Down) sau frica generică (depersonalizată, ancestrală) de necunoscut (Alien).

Există – de-a lungul celor aproape două ore – câteva secvențe antologice: la un moment dat, misterioasa iubită a lui Reiner, personaj machiavelic, misandră, funebră, omnipotentă, încarnând prototipul hegemonic al unei Cruelle postmoderne (jucată cu o eleganță glaciară de Cameron Diaz), îi oferă acestuia un dans bizar, de o sexualitate sulfuroasă, în care (iertată să-mi fie engleza) își întinde pur și simplu pizda pe parbrizul mașinii lui decapotabile într-o reprezentație hipnotică a unei supremații feminine conștientă de propriile atribute. Rainer e marcat, revine obsesiv la povestea asta cu un discurs metafizic, bolborosește ceva despre eros și thanatos pentru a sfârși premonitoriu, la scurt timp, cu un glonț în țeastă, flancat de două feline care-i miros creierii împrăștiați.

Fascinante sunt și personajele secundare, faună antagonică, bestiar incalificabil, de la criminali robotizați, simpli agenți ai morții, mexicani soioși, mafioți patibulari, sordizi, cu mecle colțuroase, până la gangsteri rafinați care vorbesc sibilinic, în metafore. În The Counselor toată lumea moare într-un decor mexican, sabural, de preerie, fie pe câte-o autostradă pustie a cărei limbă de asfalt șerpuitor pare că duce către nicăieri, fie în centrele cosmopolite ale marilor metropole, căci mâna lungă a fărădelegii și, odată cu ea, răul omniscient (personificat de Vindaja hodorogită care transportă în destinații misterioase butoaiele cu cocaină) ajunge pe oricine a intrat în horă și-a călcat (sau nu) pe bec. În fine, excepția o face poate Avocatul însuși, cruțat, carnal, de providență, dar ucis pe dinlăuntru, la nesfârșit, de propriile alegeri. Una peste alta, un film de fix 3 lire și 50 de pence, exact cât am dat pe el! Adică foarte scump. Merită văzut!

Nota: 8/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=6ML50I0mVHY’]