”Istoria Viitorului. Elite, contraelite și calea spre dezintegrarea politică, de Peter Turchin
Editura Litera, colecția Kronika, București, 2023
Traducere de Gabriel Tudor
Peter Turchin își bazează cercetarea făcută în cartea Istoria Viitorului. Elite, contraelite și calea spre dezintegrarea politică pe experiența sa de biolog ecologist. În prefață, autorul ne face o scurtă confesiune referitoare la un deceniu pe care l-a petrecut în domeniul său de specializare. Munca sa de cercetare din perioada 1980-1990 fiind în mare parte bazată pe știința complexităților[1].
Pe scurt, observa evoluția „societății animalelor” (fluctuația populațiilor de animale) prin intermediul unei metode care îmbina modelarea computerizată cu analiza bazelor uriașe de date. Urmărea modul în care interacțiunea dintre prădători și pradă producea oscilații în populația de animale din sălbăticie. O utilizare a științei complexității pe care o calchiază pentru a o folosi în studiul societăților umane, încercând să folosească informații din trecutul lor pentru a înțelege mai bine prezentul acestora, dar și pentru a face previziuni. O primă analiză i-a demonstrat că există o anumită ciclicitatea sau recurență a desfășurării lucrurilor în societățile umane pe o perioadă de 10 000 de ani.
Prin urmare, Turchin ne promite că a descoperit o cale prin care analizarea trecutului ne poate ajuta să anticipăm evenimentele din viitor. Cu alte cuvinte, cercetarea sa reprezintă o cale prin care să alegem în prezent astfel încât să ne asigurăm un viitor mai bun. Un proiect ambițios a cărui miză a fost contestată de istorici și umaniștii care urmăresc evoluția omului și a societății umane, majoritatea fiind de părere că nu poate exista o astfel de știință.
Peter Turchin, fondatorul cliodinamicii
În clipa de față nu aș putea să mă avânt să spun că a reușit sau nu să o facă, tot ce pot să confirm este că avem o lucrare destul de serioasă. Un studiu cu o bibliografie ce se întinde pe 6 pagini măricele, prezentarea modalității de cercetare, chiar și indice de nume. Cu siguranță reprezintă o culegere de interpretări ale mai multor aspecte și fenomene importante din societatea contemporană (sau cel puțin recentă), pe care ar trebui să le luăm în considerare, reprezentând o bază pentru cunoașterea comportamentului social al omului.
În decizia noastră de a hotărî aplicabilitatea datelor sale, trebuie să ținem cont de faptul că Peter Turchin este un nume important din acest domeniu. Acesta publică în anul 2003 o lucrare despre dinamica istorică, unde urmărește diferențierea ciclurilor seculare din Franța și Rusia de la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Tot în 2003 fondează un nou domeniu de studiu academic, cliodinamica. Ramură a studiului istoriei și societății care se ocupă cu identificarea motivelor care se află la baza modelelor istorice de tipul celor prezentate în cartea, pe atunci, recent publicată. Scopul fiind de a le modela prin utilizarea matematicii, așa cum ar putea fi modelate și schimbările climatice ale planetei.
Peter Turchin este și unul dintre creatorii unei baze de date de informații istorice și arheologice, în clipa de față cuprinde date a peste 450 de societăți istorice. Aceasta poate fi utilizată pentru a compara societăți pe perioade mari de timp și spațiu, inclusiv pentru generarea de predicții în scena politică.
Despre (dez)echilibrul elitelor. Corelația dintre putere și bani
În prima parte suntem invitați să facem o incursiune în cliodinamica puterii, un parcurs în lumea celor care decid pentru mase. În primul capitol definește elitele și contraelitele, prezentând modul în care locul acestora a ajuns în prezent să se confunde. Din punct de vedere social prin elite se înțelege „deținătorii puterii”. Nu se face referire la elită ca la acei indivizi care sunt înzestrați din punct de vedere intelectual sau din oricare altul care ar celebra cumva specia homo sapiens.
Continuă explicația prin prezentarea actualei definiții a puterii în societate, folosindu-se de contextul american unde puterea este strâns legată de bogăție. Nivelul acesteia fiind și cel care ne indică gradul puterii pe care îl deține un cetățean. Exemplifică precizând că un american cu o avere a cărei valoare netă este undeva între 1 și 2 milioane de dolari, are un loc asigurat în rândurile inferioare ale elitelor americane. Legătura dintre putere și bogăție este foarte strânsă, ne spune autorul, dat fiind că, după cum a observat, săracii care ajung să dețină putere se îmbogățesc la scurt timp. Cu toate acestea, nu este o formulă neapărat perfectă (nici în America, după cum subliniază el).
Averea nu este singura sursă sau formă de putere, aceasta fiind de mai multe tipuri și cunoscând mai multe moduri de manifestare, având surse diferite. Puterea poate fi una de coerciție, cea mai crudă formă a sa (unde intră generalii de armată, ofițerii de poliție, care și ei la rândul lor sunt subordonați altor puteri), puterea birocratică (o formă mai subtilă a puterii, unde sunt incluși mai mulți șefi, cei care ne pot de cele mai multe ori concedia, aresta sau amenda). Amintește inclusiv puterea de convingere (cea mai subtilă formă a sa, care în același timp poate fi și foarte mare, în general „intelectualii publici” au un impact destul de crescut asupra maselor).
În urma analizării tipurilor de putere cercetătorul descoperă că există tendința de specializare a elitelor în diferite tipuri de putere socială: deținătorii de funcții de rang militar sau polițienesc se specializează în puterea de coerciție, directorii executivi și deținătorii de avere în puterea economică, senatorii și secretarii departamentelor federale în puterea administrativă, cei a căror față o vedem pe T.V. sau pe internet în puterea de convingere etc..
Relația dintre avere și statutul pe care ajung să îl aibă bogații în societate este punctul de plecare al teoriei sale privind alegerile prezidențiale. Prin intermediul căruia ne exemplifică modul în care personalități atât de improbabile au ajuns să conducă S.U.A.. Pe lângă această formulă utilizează și istoria. Astfel observă cum înaintea alegerii lui Donald Trump a existat o perioadă de incertitudine sau de criză, precum a fost și în cazul alegerii lui Abraham Lincoln.
Câteva perspective asupra fenomenelor social-istorice
Mentalitatea maselor se schimbă în funcție de presiunea pe care o resimt în viața de zi cu zi, pare de bun simț faptul că greutățile cotidiene pot ocupa o mare parte din timpul omului. Cum de altfel putem și intui că marile valori, o idee pe care ne-a furnizat-o și Nietzsche, ajung să fie într-un fel sau altul înlocuite de altele. Turchin vorbește despre „epocile discordiei” pentru a puncta că de-a lungul timpului s-a putut observa un anumit ritm al istoriei. Fiecare apogeu cultural și/sau economic din societate este urmat de un declin (toate vârstele de aur ale omenirii are prestabilită o perioadă de „restriște”, (p. 41).
Exemplificarea se pliază pe ciclurile medievale din Franța și din Anglia, de unde reținem că societatea medievală engleză a avut de înfruntat două mari crize: „Marea foamete (1315 – 1317)” și „Moartea neagră”. Ceea ce a făcut ca societatea de nobili enlgezi să colapseze în anul în care francezii și-au revenit. Fracenzii prosperă prin consitență, pe când englezii care și-au urmat regele peste Canalul Mâncii, deprind mai multe obiceiuri nocive, poate chiar distructive.
Analiza pe care ne-o înaintează Turchin este pliată mai mult pe societatea americană recentă. Cu toate acestea conține multe alte date referitoare la societățile europene. Urmărim scheme ale ascensiunii și ale dclinului, în principiu sunt oferite o serie de paternuri descoperite de Turchin de-a lungul istoriei. Fiecare în parte urmând relația de cauzalitate, uneori fiind foarte similare cu efectul fluturelui. În încheiere îmi permit să spun că este o carte interesantă despre zoon politikon, prin intermediul căreia putem dobândio bazele unei noi perspective asupra societății.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Cartepedia.ro.
[1] Face referire la teoria complexității, conform cu wikipedia, teoria complexității „se concentrează pe clasificarea problemelor de calcul(d) în funcție de resursele pe care le utilizează și pe analiza relațiilor dintre aceste clase. O problemă de calcul este un task rezolvat de un calculator. O problemă de calcul poate fi rezolvată prin aplicarea mecanică a pașilor matematici, cum ar fi un algoritm.”
