Polemica declansata de Nicolae Breban inlegatura cu colaborarile scriitorilor cu Securitatea este subiectul principal al celui mai recent numar din Observatorul Cultural. O relatare la zi a stadiului polemicii poate fi citita in articolul ‘Laşităţi? Neonestitate? Tribunal?’ semnat de Oviciu Simonca.
Am citit in acelasi numar sub semnatura lui Andrei Muraru o recenzie a cartii lui Deborah Lipstadt ‘The Eichmann Trial’: ‘Deborah Lipstadt a realizat o reevaluare analitică a procesului şi a consecinţelor sale. O lucrare de sinteză care punctează cele mai importante momente ale judecării fostului colonel. La cinci decenii de la capturarea lui Eichmann, Lipstadt priveşte retrospectiv, avînd capacitatea instinctivă de a evidenţia tonajul polemic şi memoria convulsivă a subiectului. Poate pentru că ea însăşi are experienţa sălii de judecată. L-a înfruntat într-o curte britanică, la începutul anilor 2000, pe David Irving, un pseudoistoric negaţionist. Cazul de la Londra, descris drept „history on trial”, a reaprins dezbaterea despre istorie şi justiţie, dar şi despre normele etice şi deontologice ale istoricului. Factualitatea Holocaustului nu poate fi decisă, schimbată sau transformată de un tribunal. La Londra, Irving a fost devoalat, în schimb, drept un falsificator al trecutului.’
Raluk viseaza pe blogul ei (ca si noi de altfel) pe marginea Festivalului de la Cannes care s-a deschis in aceasta saptamana –‘Daca as fi la Cannes…. – felii de vis’: ‘ieri, Bernardo Bertolucci a taiat panglica la Cannes 2011, unde juriul prezidat de Robert de Niro va inmana Palme d’Or-ul – poate Pielii locuite de Almodóvar? – unde ultima carte imbookata pe nerasuflate de mine va aparea si ea in cadrul competitiei – in versiunea adaptata, speram fidel, pentru marele ecran – iar cea mai recenta colaborare dintre Christophe Honoré si muza lui – neoficiala, dar deja intram la banuieli! – Louis Garrel va stinge luminile tacticos de pe marginea cursei. Incerc sa-mi recapat suflul… Degeaba: stiu ca oricum, pana la sfarsitul articolului, voi risca multiple episoade cardiace in topaiala mea de la un trailer la altul… Se intampla multe pe Riviera Franceza pana pe 22 mai, prea multe pentru ca subsemnata sa le poata comprima fara ocazionale divagari frenetice si puseuri de gura-punga.’ Colectia ei de trailere comentate este o buna introducere la ceea ce se va intampla la Cannes in cele zece zile care urmeaza, intamplari pe care majoritatea dintre noi le putem urmari doar cu gandul in asteptarea filmelor care vor ajunge la noi – speram – mai devreme sau mai tarziu.
Revista saptamanala de teatru ‘Yorick’ publica sub titlul ‘Eu nu sunt fiul rătăcitor reîntors acasă’ un extensiv interviu al criticului de teatru George Banu. Banu a fost coleg si a insotit cu critica sa generatia marilor regizori romani care au debutat in anii 60 – Pintilie, Giurchescu, Andrei Serban. ‘Dacă v-aţi uita la spectacolul lumii din România de după Revoluţie şi aţi vorbi despre el aşa, ca despre teatru, ce aţi spune? – Atât de multă lume îmi vorbeşte de rău despre spectacolul României, că eu nu-l privesc. Nu mă uit la televizor… Eu nu comunic decât cu oameni cu care vorbesc aceeaşi limbă. Imaginea mea e parţială şi poate că e o formă de autoapărare. E poate o laşitate din partea mea să vin foarte des în România şi să nu mă interesez decât de teatru. Dar eu cred că nu-s bun decât la asta. Îl întreba pe Beckett cineva: „De ce sunteţi scriitor?” Şi el răspundea: „Pentru că nu-s bun de altceva.” Cam aşa şi eu. Cred că nu-s’
Daca sunteti in Bucuresti in aceste zile incercati sa nu pierdeti ocazia de a participa macar la o parte din evenimentele celui de-al 7-lea Festival Club A, organizat in zona strazilor Lipscani si Blanari. Este continuarea unei traditii exceptionale care a marcat intreaga istorie a rock-ului romanesc de la primele doua editii organizate in anii 1969 si 1971.
(Dan)
Interviul lui Costin Ionescu cu Ben Mezrich – autorul cartii „The Accidental Billionaires: The Founding of Facebook, A Tale of Sex, Money, Genius and Betrayal”, care a inspirat pelicula lui Fincher „The social network” il gasim pe hotnews – sub deviza „povestea unei prietenii sfasiate”.
Pe blogul Ralucai Duta gasim o recenzie a romanului „Vizitatorul” al lui Tudor Alexander, scrisa de Dana Costache. Am fost invitata la lansarea acestui roman in Bucuresti, la Casa Scriitorilor, in data de 15 mai, dupa care doua zile nu am lasat din mana cartea, pana nu am terminat-o. Intr-o atmosfera deosebit de calda, in ambianta de exceptie a splendidei case Monteoru, intr-o sala plina de literati, de prieteni, de fosti colegi de liceu ai autorului si ai sotiei acestuia, cu participarea onoranta a Domnului ambasador al Statelor Unite Mark Glitenstein si a sotiei acestuia, doamna Maria Graciov si Domnul Alex Stefanescu au facut oficiile de gazda si au prezentat cu inteligenta si profesionalism cartea si autorul. Dupa cateva cuvinte emotionante si spirituale, Tudor Alexander (Alexander Duvan) a acordat autografe pe volumele oferite participantilor. Duminica la ora 13, la postul de radio comunitar „Shalom Romania”, autorul a participat la o emisiune in direct, vorbind despre noul sau roman cu redactorul Delia Marc. Cat de curand vom posta pe blogul nostru si propria recenzie. Pana atunci, accesati si acest link.
Boris Marian Mehr ne prezinta lucrarea „Lanturi vrajite”, a binecunoscutului savant cabalist israelian Moshe Idel, publicat la Editura Hasefer, despre care ne spune ca << oferă „Lanturi vrăjite” din care risti să nu mai scapi>>
Din nou un articol plin de farmecul vechiului Bucuresti si a Romaniei de inceput de secol XX, pe blogul „locuri in Bucuresti…si istorii despre ele”. De data aceasta – despre „Institutul Naţional de Educaţie Fizică (în Dealul Spirei, strada Maior Ene), instituţie cu caracter universitar”, ca urmare a „Legii pentru Educaţia Fizică, publicată în Monitorul Oficial nr. 59 din 16 Iunie 1923. Prin această lege Oficiul Naţional de Educaţie Fizică iea fiinţă ca instituţie de Stat, dependinte de Ministerul Instrucţiei Publice, având relaţiuni administrative cu Ministerul de Răsboi, cu Ministerul Sănătăţei şi Ocrotirilor Sociale. Oficiul naţional de educaţie fizică este condus de un comitet compus din delegaţi ai ministerelor menţionate şi prezidat de A.S.R. Principele Carol.”
Referitor la „ speţa Adevărul–McCann-TOTB”, Bradut Florescu ne spune pe blogul sau „vom gandi si vom fi liberi” ca „Adevărul e un serviciu, la fel ca o masă bună sau un epilaj. Cineva trebuie să muncească pentru a-l produce. Şi, pe lângă muncă, e nevoie de mijloace fixe şi de materii prime: telefon, calculator, aparat de fotografiat, deplasări, opţional mâncare şi apă. Mai e nevoie şi de timp, de mult timp, că un furnizor de adevăr nu traduce articole şi nu publică toate zvonurile. Cei care reuşesc să scrie în fiecare zi remixează piese vechi.”Cititi randurile sale si ….ganditi liberi 🙂
Pe blogul de atitudine „rezistenta urbana”, din nou un articol de mare interes, amplu si documentat, postat de Raiden, despre istoria Salii Tronului din Palatul Regal de pe calea Victoriei.
Aflam de la Asteri.ro-Centrul de Dezvoltare si Relaxare Personala ca în data de 28 mai 2011, vine profesorul Lenny Ravich (din Israel) pentru a ne pune întrebarea: „Iti tarasti viata sau o dansezi?”Profesorul Ravich propune un seminar cu tema „Laugh – a way of life”, program desfăsurat pe parcursul a două zile, la Centrul Asteri. Lenny Ravich sustine un seminar pentru prima dată în România, răspunzând astfel invitatiei formulate atât de Centrul Asteri, cât și de Editura Herald (care a editat cartea „Terapia prin râs”).
De pe blogul Principelui Radu aflam despre manifestarea „onorarii performantei în viata publică a unor români, aflati în tară sau în străinătate.” Au fost de fată celebra soprană Angela Gheorghiu, reprezentanti ai Bisericii Catolice, oameni de știintă, oameni de artă, muzicieni de toate vârstele și jurnalisti.
Avem ocazia sa vizionam filmul din 1986 „Cucoana Chirita” aparut pe 9 mai pe Filmeromanestionline, cu Draga Olteanu Matei , Dem Radulescu , Stefan Tapalaga!
(Delia)
Pe blogul „Ganduri pentru fiecare zi”, gasim un articol despre un bibliofil roman adevarat: Ion C. Rogojanu, despre care se scrie ca este „singurul bibliofil român care a strâns întreaga viaţă seria completă de ediţii Eminescu, îngrijită de Titu Maiorescu. Din 1996, a tot donat Bibliotecii din Botoşani 10.000 de cărţi care formează acum „Fondul documentar Mihai Eminescu”. Cata perseverenta!
Dragos ne arata intr-un grafic interesant care este cultura angajatilor romani: ” şefii români consideră că angajaţilor români le e teamă să întrebe ca să nu pară proşti şi suferă de scenarită şi adoră să bârfească”
Va prezentam mai jos acest grafic:
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
1 comment