„Călătoria lui Walter Benjamin”, de Jay Parini
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2023
Traducere de Irina Horea
În parte tragedie, în parte comedie neagră, romanul lui Jay Parini realizează un portret al criticului și filosofului Walter Benjamin, reușind să creeze în același timp câteva povești emoționante ale Holocaustului. Tancurile naziste invadează suburbiile Parisului, iar Benjamin este nevoit să fugă. Cu o servietă zdrențuită în care se află prețiosul său manuscris de o mie de pagini scrise de mână, pornește spre graniță și este condus din întâmplare la un tânăr care duce evrei și alți refugiați peste Pirinei, în Spania. Povestea este împletită cu viniete din trecutul complex al filosofului: copilăria sa privilegiată din Berlin, anii petrecuți în cadrul Mișcării Tineretului German, perioada universitară. De asemenea, găsim pagini frumoase despre prietenia sa strânsă cu Gershom Scholem, eminentul cercetător al misticismului evreiesc, profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim, învățat al Kabbalei, specialist în mistica iudaică și figură marcantă a exilului intelectual dinspre Germania nazistă către Palestina în anii ’30, și cu mulți alți artiști și intelectuali renumiți care au făcut parte din cercul intim al lui Benjamin între cele două războaie mondiale.
”Pentru Benjamin, lumea avea multe straturi, însă, asemenea grecilor, el credea într-o structură adâncă, o dimensiune mitică sau spirituală pe care se așeza prezentul ca o fundație invizibilă, dar solidă. savura schimbarea cotidiană a nopții în zi, a somnului în trezie, oglindită de mintea care se mișca între tărâmurile conștientului și ale inconștientului. Pentru el, visele erau reale. «Luăm cu noi materia viselor noastre în lumea treziei, spunea el. Totul face parte din călătoria noastră.»” (pg. 75)
Născut în 1892, la Berlin, Benjamin s-a angajat într-o prolifică călătorie intelectuală, explorând subiecte diverse, precum critica literară, estetica, istoria și marxismul. Una dintre cele mai influente idei ale sale este conceptul său de „aură” în artă. Benjamin a susținut că, odată cu apariția reproducerii mecanice, opera de artă originală își pierde aura și autenticitatea. El credea că reproducerea artei prin intermediul fotografiei și al altor mijloace diminuează aura prin eliminarea contextului original și a atingerii artistului. Această idee a contestat noțiunile tradiționale de artă și a îndemnat societatea să pună la îndoială valoarea și semnificația pe care le atribuim operelor de artă. Lucrările lui Benjamin au aprofundat, de asemenea, legăturile și intersecțiile dintre istorie, memorie și relatarea evenimentelor. A dezvoltat ideea de „constelație”, în care evenimentele și momentele sunt conectate în timp și spațiu, filosoful considerând că istoria nu este o progresie liniară, ci mai degrabă o serie de momente fragmentate și interconectate.
Având ca fundal întâmplări din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cartea lui Jay Parini conturează un itinerariu polivalent al călătoriei intelectuale a lui Benjamin și al vremurilor tumultoase în care a trăit. Cercetarea meticuloasă și proza expresivă a scriitorului american dau viață personajului complex al lui Benjamin, încercând în același timp să arunce lumină asupra meditațiilor sale filosofice și asupra impactului profund pe care la avut atât în plan profesional, cât și în plan cultural, explorând fascinația lui Walter Benjamin față de artă, cultură și condiția umană. Jay Parini se concentrează asupra mai multor episoade din viața lui Benjamin (perioada de dinaintea și din timpul Primului Război Mondial, vizita în Rusia, viața din Paris la sfârșitul anilor ’30, fuga sa în Spania) și folosește mai mulți naratori. Filosoful a părăsit Germania la începutul anilor 1930 și s-a refugiat la Paris, pe care l-a adorat în special pentru bibliotecile sale, și unde, timp de zece ani, a gândit, a scris, a publicat în diferite periodice și a conceput marile sale proiecte care așteptau momentul să fie publicate.
Cititorii sunt martorii unor povești captivante, ai luptelor lui Benjamin cu identitatea sa evreiască, cu exilul și cu amenințarea iminentă a persecuției naziste. Jay Parini surprinde cu sensibilitate conflictele interioare ale filosofului într-o epocă extrem de tumultuoasă. Narațiunea se împletește perfect cu evenimentele istorice și teorii filosofice, generând o experiență de lectură captivantă.
”Limba dă viață realității; e, ca să zic așa, un pod între ceea ce se întâmplă în minte și ceea ce se petrece în lume. Dacă nu îți închipui realitatea în cuvinte, ea nu există. Această teorie a limbii nu se împacă deloc cu noțiunile convenționale de timp, ceea ce reprezintă o problemă; pe de altă parte, eu nu cred în timp. Adică nu pot crede în timpul liniar, neimaginat. Când pui ceva între paranteze înseamnă că îi expui elementul lingvistic, dependența de timpul inventat, misterul, irealitatea ultimă.” (pg. 89)
Pe măsură ce lumea lui Benjamin este sfâșiată de ascensiunea fascismului în Europa, autorul evocă cu măiestrie atmosfera de teamă și incertitudine care a pătruns în viețile tuturor. Cartea aprofundează, de asemenea, relațiile lui Benjamin cu personalități notabile ale vremii sale, precum Hannah Arendt sau Theodor Adorno, prezentând camaraderia intelectuală și influența reciprocă care le-a modelat demersurile filosofice. Hannah Arendt a fost de fapt cea care l-a informat pe Gershom Scholem, cei doi se cunoscuseră din 1932 și au purtat o corespondență care avea să dureze până în 1964, despre sinuciderea lui Walter Benjamin.
Romanul reușește să surprindă esența ideilor filosofului și impactul profund pe care acestea l-au avut asupra gândirii moderne, iar romanul este și o mărturie a importanței păstrării moștenirii intelectuale a unor gânditori remarcabili. În proza lui Jay Parini surprinde înțelegerea profundă a contextului istoric, un element valoros, care face din acest volum o lectură obligatorie pentru oricine este interesat de filosofie și/sau istorie. Există, de asemenea, informații valoroase despre semnificația căutărilor intelectuale într-un mediu și context nefavorabil, menținând însă în echilibru narațiunea captivantă și teoria.
Jay Parini folosește o abordare narativă pe mai multe niveluri pentru a împleti viața personală a lui Benjamin, evenimentele istorice și reflecțiile filosofice. Romanul alternează între diverse linii temporale, experiențele trecute ale lui Benjamin, provocările prezentului și contextul istoric, mixând capitolele care îi sunt dedicate cu pagini și scrisori despre unele dintre femeile importante din viața sa, Dora Benjamin, Asja Lacis, Lisa Fittko sau Madame Ruiz, și cu extrase, citate, din lucrările sale. Această tehnică le permite cititorilor să înțeleagă gândurile și motivațiile interioare ale filosofului, poziționând în același timp viața sa în contextul mai larg al perioadei tumultoase în care a trăit. Cartea folosește și flashback-urile și introspecția pentru a pătrunde în amintirile și amintirile lui Benjamin. Prin intermediul acestor instrumente narative, cititorilor li se oferă o perspectivă asupra momentelor care i-au format și i-au modelat viziunea filosofică.
Structura cărții este neliniară, în concordanță cu natura fragmentată a memoriei și a gândirii. Narațiunea lui Jay Parini creează un mozaic de experiențe care se unesc pentru a forma un întreg coerent. Descrierea evenimentelor și figurilor istorice este cercetată cu meticulozitate, conferind autenticitate fundalului istoric al romanului. Amestecul de acuratețe istorică și ficțiune contribuie la experiența imersivă a cărții și permite cititorilor să empatizeze cu personajele și evenimentele la un nivel mai profund. Arhitectura cărții este solidă, iar dincolo de aspectele pozitive pe care deja le-am menționat, aș mai adăuga că am parcurs cu plăcere paginile în care se fac referiri la filosofia lui Platon, Martin Heidegger, Georg Wilhelm Friedrich Hegel sau Friedrich Wilhelm Nietzsche, și unde Walter Benjamin dezbate sau combate unele dintre ideile acestora.
”Cel care ascultă o povestire este în compania povestitorului, chiar și cel care citește are parte de ea. Cititorul unui roman este însă mai izolat decât oricare altul […] În singurătatea sa, cititorul unui roman ia în stăpânire materialul care i se oferă cu mai multă aviditate decât ceilalți. Este gata să și-l aproprieze în întregime, aproape să-l înghită. Față de acest material este ca un foc care mistuie și înghite buștenii din sobă. Tensiunea interioară a romanului este asemenea curentului de aer care inteste focul din cămin și înviorează jocul flăcărilor.” (Walter Benjamin, pg. 316)
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: humanitas.ro și noordenproductions.com)
