Editorial

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2021

Conform statisticilor de pe Goodreads.com: în 2021, am citit 100 de cărțicu 8 mai puține decât în 2020, dar e ok, a fost un an complicat, cu trei cărți publicate de mine (una în calitate de coautor, două în calitate de traducător), cu două concursuri complicate și cu multă-multă treabă. Așa că e normal ca, în 2021, să fi citit cu aproape 2.000 de pagini mai puțin decât în 2020, respectiv 25.362 de pagini. Ca de obicei, un an cu multă diversitate, cu ficțiune și non-ficțiune, cu cărți pentru copii și (puțină) poezie, cu autori români și străini.

Pentru început, editurile de la care am citit cărți în 2021:

  1. Editurile Humanitas (Humanitas, Humanitas Fiction, Humanitas Junior, Humanitas Media) – 33 cărți;
  2. Editura Polirom –  18 cărți;
  3. Editura Paralela 45  – 12 cărți;
  4. Editura Trei –  4 cărți;
  5. Editura Casa de Pariuri Literare, Cartea Românească, Hyperliteratura – 3 cărți de fiecare;
  6. Editura Pandora M, Tracus Arte, Pilot Books, Max Blecher – 2 cărți de fiecare;
  7. Editura Arthur, Human Kinetics, Filos Publishing, Nemira, Art, Vremea, Asociația Culturală Enciclopedia Dacică, Cartea Daath, William Collins, StoryCraft Publishing, Bookzone, Charmides, Ed. Muzeelor Literare, Monitorul Oficial, Minerva, Alexandria Publishing House – 1 carte de fiecare.

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2021:

Cărțile pe care le-am citit și care mi-au produs o plăcere deosebită sau mi-au oferit satisfacție intelectuală. Sau toate 🙂

1. „Ioșca”, de Cristian Fulaș, Editura Polirom

Undeva la poalele Munților Carpați este o vale în care civilizația refuză să pătrundă și unde oamenii sunt mereu aceiași, trăind și îmbătrânind împreună, unde schimbarea și moartea nu par să ajungă. Ioșca pare a fi centrul acestui univers, un om simplu, care iubește cu toată ființa și pe care toată lumea se poate baza; dar și celelalte personaje sunt la fel de semnificative: Ilona, soția sa; preotul de la schit; maistrul puternic și temut; doctorul de la Sanatoriul de boli psihice. O întreagă lume, care merită a fi cunoscută mai îndeaproape. 400 de pagini, ce trebuie citite în doze mici. Un bildungsroman ca la carte, în care personajele noastre freamătă și trăiesc, experimentează și evoluează, se întorc în timp pentru a desluși întâmplări și se întâlnesc mereu, pentru a bea un pahar de horincă și a tăcea împreună. Impecabil construit, de la nivel de frază până la un subiect complex și la o întindere mare pe plan temporal, Ioșca este, pentru mine, unul dintre cele mai puternice romane românești ale ultimilor ani. 

2. „Hamnet”, de Maggie O’Farrell, Editura Pandora M

Shakespeare nu este nici măcar o dată numit în acest roman excelent, în care fiecare personaj își poate revendica rolul principal: William nenumitul, soția sa, Agnes, băiatul său, Hamnet, cel care a dat numele nemuritorului Hamlet, sora geamănă a acestuia, Judith, salvată de la moarte printr-un vicleșug, tatăl său, făuritor de mănuși și de coșmaruri etc. Mi-a plăcut tot: felul în care Maggie O’Farrell s-a documentat și a pus această muncă în pagină, de la puținele amănunte pe care le știm despre latura privată a vieții lui Shakespeare până la reconstituirea vremurilor și a locurilor, a tumultului londonez, a temerilor cauzate de ciumă și a obiceiurilor timpului; modalitatea în care, subtil, autoarea te îndeamnă să-l citești și să-l recitești pe Shakespeare; o acțiune plină de suspans, chiar dacă știm în mare parte ce s-a petrecut sau măcar știm soarta personajelor; o suprapunere de planuri bine construită și perfect pusă în scenă; o carte modernă, dar în același timp cu un stil clasic ce o poate transforma în capodoperă; o ficțiune istorică plină de tragism și dramatism, cu scene realiste, dure și cinematografice. Concluzia: pentru mine, una dintre cele mai bune cărți de ficțiune citite în ultimii ani.

3. „Geții lui Burebista și lumea lor”, de Radu Oltean, Editura Humanitas

Albumele istorice ale lui Radu Oltean sunt o splendoare pentru cei pasionați de istorie și pentru toți cei care sunt interesați de cultura generală bazată pe informații detaliate, bine documentate. V-am mai spus despre câteva dintre albumele sale și cea mai recentă apariție „Geții lui Burebista și lumea lor” nu face excepție de la regula de mai sus, mai ales că vorbim despre o perioada cu foarte puține izvoare scrise din epocă, iar datele și informațiile colectate se bazează în mare parte pe descoperirile arheologice. Despre Burebista se știu prea puține, așa că mare parte a albumului se concentrează pe înțelegerea epocii, a oamenilor care au locuit sau au influențat zona dintre Balcani și Carpați, așa că acesta e o istorie în miniatură cu privire la epoca dintre secolele VI-I î.Cr. din zona Traciei antice, de până la primele incursiuni romane la Dunăre. Excelent documentat, excelent ilustrat, pe înțelesul tuturor, un astfel de album trebuie să se regăsească în biblioteca fiecărui iubitor de istorie antică și nu numai.

4. „Ultima vară în oraș”, de Gianfranco Calligarich, Editura Polirom

„Suntem ceea ce suntem nu datorită persoanelor pe care le-am întâlnit, ci datorită celor pe care le-am părăsit.”

O ambianță superbă, o Romă prin care Gianfranco Calligarich ne poartă pas cu pas, printre toate acele monumente și străzi pe care le admirăm în calitate de turiști. O perioadă boemă, de după cel de-al doilea război mondial, când scriitorii, artiștii, ziariștii se preumblă prin restaurante și baruri, pentru a discuta filosofie și a muta munții din loc. O iubire atipică, în care protagoniștii par că au doar darul de a se contrazice și a se respinge. Un personaj masculin alături de care suferi în deznădejdea sa, în eșecul său de a reuși ceva, orice. „Ultima vară în oraș” este o capodoperă la scară mică, un roman de care te îndrăgostești și cu ale cărei personaje nu poți decât să empatizezi. Și alături de care suferi și te îndrăgostești. Excelent!

5. „Cât de aproape sunt ploile reci”, de Bogdan Coșa, Editura Trei

Prima reacție a fost: Iar un roman despre satul românesc aflat în mizeria continuă a tranziției?
Dar a fost nevoie să mă afund în poveste și să pun cap la cap personajele pentru a îndrăgi volumul lui Bogdan Coșa și sunt sigur că așa o vor face toți cei care au trăit la țară sau măcar și-au petrecut acolo vacanțele, în casa fără înflorituri a bunicilor: autorul român pătrunde în mijlocul unei familii simple, plină de probleme și de suferință, cu micile ei fericiri și marile ei dureri, cu mirajul vieții din oraș sau din străinătate, cu sărăcia care s-a impregnat în pielea membrilor acesteia și de care pot scăpa cu greu. O comunitate mică, undeva prin Ținutul Secuiesc, aflată în disoluție, în care fiecare se cunoaște cu fiecare și nimic nu se poate ascunde. Cu niște personaje excelent descrise, pe care le îndrăgești treptat și alături de care suferi, de parcă ar fi parte din tine.

6. „Răul. Jurnal 2016-2020”, de Radu Vancu, Editura Humanitas

„O rană care vorbește de una singură – asta e, am tot mai mult senzația, jurnalul ăsta.”

Este și asta, desigur, pentru că Radu Vancu se destăinuie sincer și își povestește temerile, angoasele, tristețile și amintirile care mustesc de nostalgie și de teama că destinul său se va împlini prea devreme, asemenea destinului tatălui său. (De altfel, această senzație de tristețe am trăit-o și când am citit alte două jurnale excelente ale ultimilor ani, cele ale lui Mircea Cărtărescu și Ciprian Măceșaru). Dar, așa cum a fost și în cazul celor doi scriitori de mai sus, e mult mai mult decât atât în acest jurnal, care cuprinde și aspecte privind politica zilei (ne aflăm în timpul protestelor de la București, Sibiu și din toată țara), discuții filosofice și existențiale, amintiri despre festivaluri și evenimente culturale, microarmonii familiale și prietenești. Și multă-multă literatură: Radu Vancu a citit și citește enorm și jurnalul este impregnat de referințe livrești, iar un „spectator” atent va descoperi aici suficiente cărți pentru restul vieții… Nu rămâne decât să mă bucur că astfel de scriitori-cititori există și că ne împărtășesc în astfel de jurnale viața lor, literară sau nu. 

7. „Cinci Colțuri”, de Mario Vargas Llosa, Editura Humanitas Fiction

Cât de ușor pare să fie pentru marii prozatori să te cucerească în doar 250 de pagini! Dar asta face Vargas Llosa de obicei, oferă comori în orice dimensiune de sticluță, reușind să stârnească interesul printr-un roman aparent comercial, dar care oferă atâtea înțelesuri asupra lumii… Suntem în ultimii ani ai dictaturii controversate a lui Alberto Fujimori și peruvienii sunt terorizați prin orice mijloc de către oamenii acestuia, conduși de temutul șef al serviciilor secrete, Vladimiro Montesinos, care are un rol foarte important în povestea lui Vargas Llosa. Așadar, un volum despre dictatură și teroarea instituită de aceasta, despre mass-media, ziarele de scandal și influența acestora, în perioadele de conducere autocratică, asupra vieții oamenilor simpli. Și, ca să nu credem că e o carte atât de închisă și de complicată, autorul introduce și câteva scene foarte fierbinți, ca să ne mai deconecteze din când în când de la acea perioadă dificilă a istoriei. Din nou, un excelent Vargas Llosa!

PS: Îmi propun ca, ori de câte ori o carte mă ”obosește”, să mă întorc la câțiva ”clasici” favoriți precum Vargas Llosa, Oz, Kadare, Pamuk, Eco…

8. „Haide, zboară odată”, de Etgar Keret, Editura Humanitas Fiction

„Haide, zboară odată” este cel de-al treilea volum al lui Etgar Keret tradus în limba română și, totodată, cea de-a treia experiență pe care o am cu autorul israelian, un maestru al prozei scurte. Și în aceste povestiri, Keret se îndepărtează cumva de temele tipic israeliene (deși ele nu lipsesc), propunând teme și subiecte care se pot întâmpla oriunde, oricând și care pot fi înțelese de oricine. Un excelent observator al lucrurilor (aparent) firești care se întâmplă în jurul său, el le îmbracă în cuvinte meșteșugite, umplându-le de sens și de mesaje importante, fie că vorbim de importanța copilăriei sau de responsabilitate socială, de prietenie între oameni sau față de animale, de joacă sau de respectul pentru supraviețuitorii Holocaustului.

Așa cum spuneam la „Și, deodată, cineva bate la ușă”, așa spun și acum: „Proză scurtă de acest gen îmi place să citesc. De genul Etgar Keret” 🙂

9. „Corpul. Ghid pentru cei care îl locuiesc”, de Bill Bryson, Editura Polirom

Ca de obicei, Bill Bryson face o treabă excelentă și sunt slabe șansele să nu fi entuziasmat de felul în care el își construiește cărțile, dacă le-ai alege, pentru că îmbină într-o manieră foarte abilă prezentarea subiectelor pe înțelesul tuturor celor care îl citesc cu erudiția și documentarea științifică. Ceea ce face și în „Corpul”, o prezentare exhaustivă și plină de referințe despre acest complex și complicat mecanism care este corpul nostru. Și o face în capitole distincte, luând la rând fiecare organ, parte sau sistem al corpului, disecându-l pentru a-l face mai ușor de înțeles și de cei care nu sunt specialiști. Și nu se oprește numai asupra acestora, ci discută și despre echilibru, boli, durere, medicină sau hrană, ca să nu mai vorbim despre… sfârșit. Cu erudiție, cum spuneam, și cu umor, așa cum ne-a obișnuit Bill Bryson. Excelent, as usual!

10. „Cântecul păsării de plajă”, de Tudor Ganea, Editura Polirom

Constanța de la finalul anilor 90 până în prezent. Undeva în spatele blocurilor gri, spre plajă, acolo unde capitalismul sălbatic este în plin avânt, unde nu există prea multe speranțe de evoluție dacă nu aliniezi diferitelor găști, unde poți „evolua” doar dacă reușești să te strecori printre dușmani și printre infracțiuni. Trebuie doar să supraviețuiești, iar tătarul Ainur a știut să facă asta perfect (sau măcar de cele mai multe ori). De la examenul medical care îi arată un posibil cancer, de la începutul romanului, ne întoarcem permanent în trecut pentru a descoperi fauna blocurilor constănțene, populate de multe etnii, de benzi de cartier, de oameni fără adăposturi, de prostituate și bătăi în toată regula, de cei care conduc diferitele cartiere și de oameni simpli, care și-au pierdut locul natal și supraviețuiesc prin ultimele lor pasiuni sau plăceri (pescuitul, reparațiile continue la mașini, animalele de companie etc.) O lume extrem de dură, dar foarte bine descrisă, plastică, realistă, vie. Foarte vie. Complicat să admiri personajele acestui roman, așa cum este la fel de complicat să nu le respecți. Cel mai bun roman al lui Tudor Ganea.

Încă 5 cărți ar fi meritat să fie în acest top, așa că le trec la mențiuni, în ordine aleatorie:

  • Bucureștiul Fanariot”, Volumul 3 – „Viață cotidiană, divertisment, cultură”, de Tudor Dinu, Editura Humanitas
  • „Anatomia lui Kay”, de Adam Kay, Editura Publica
  • „Un bărbat pe nume Ove”, de Fredrik Backman, Editura Art
  • „Șapte ani în Tibet”, de Heinrich Harrer, Editura Polirom
  • „Magellan”, de Stefan Zweig, Editura Polirom

Să aveți un an plin de cărți minunate!

Articole similare

Iubire şi gimnastică, de Edmondo de Amicis

Jovi Ene

10 lucruri interesante despre cultura Japoniei moderne

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefilă (29 august – 4 septembrie 2016)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult