”Cerberus”, de Marius Albert Neguț
Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2020
”Cum de părintele iubitor, care o crescuse cu atâta dragoste, se transformase în ultimii ani într‑un cerber care‑i controla orice mişcare?! Când va înţelege şi el că nu mai e copil, ba din contră?! Împlinea 18 ani!… Alte fete se măritau la vârsta asta!” (pag. 35)
Într-un roman dedicat fiicelor sale, Marius Albert Neguț încearcă să tragă un semnal de alarmă împotriva pericolelor care împânzesc lumea modernă și, în special, împotriva traficului de carne vie. O face, desigur, pe înțelesul tuturor cititorilor, poate și de aceea am perceput această carte ca fiind destul de comercială. Dar, într-un asemenea context și având un asemenea subiect, alegerea este normală, în care contrar semnalul de alarmă ar fi răsunat în gol, în silențiozitate.
Personajele imaginate de autor sunt, în același timp, obișnuite și atipice: pentru cei care trăiesc la periferia unui oraș mare și cunosc fauna din spatele blocurilor gri, Albert sau Amor sau Milano (iată că și onomastica este exemplificativă!) sunt tiparele unor personaje legendare, pe care e bine să le eviți sau, dacă nu poți, să îi faci aliați (sau, de ce nu?, să le fii supuși); pentru cei care-și trăiesc viața într-un dolce far niente tipic clasei mijlocii – și mă includ și pe mine în această categorie – aceleași personaje pot fi considerate tot legendare, dar mai mult prin faimă: nu le-ai întâlnit niciodată, dar știi că există. Și e mai bine nici să nu le cunoști. Autorul acestui volum pare a fi din prima categorie, de vreme ce descrierea personajelor, a acțiunilor și a personalităților acestora este aici la cote înalte, poate cea mai importantă calitate a romanului.
Volumul începe brusc, cu o acțiune la limita legii, cu o sechestrare dublată de tortură, din care povestea se dezvoltă pe două paliere temporale – trecut (pentru a înțelege dramele personajelor) și prezent. Albert, tatăl unei fete de vârsta majoratului, încearcă să afle informații de la Milano, iubitul acesteia, despre dispariția fetei:
”Mara fusese primul lui examen, iar la gâtul său, sub helanca neagră, atârna lănţişorul ei, e drept, mai subţire, dar cu un medalion identic cu cel al tatălui ei. Tăcu. Nu din încăpăţânare, sfidare ori curaj, ci pentru că nu ştia cum să cosmetizeze răspunsul. Indiferent cum ar fi povestit, adevărul era crud, iar el era răspunzător de ceea ce i se întâmplase fetei. Dacă ar fi ştiut ce dement are drept părinte, ar fi ocolit‑o ca pe o piază rea…” (pag. 20)
Pentru Albert, Mara este singurul reper, singura rază de speranță într-o viață tulburătoare în care a cunoscut, pe rând, închisoarea și moartea celor dragi. Așa că, atunci când află că fiica sa a fost înșelată și trimisă în Turcia, într-o formă mai mult sau mai puțin mascată de prostituție, el nu ezită și face totul pentru a o salva. Acțiunile sale sunt, desigur, dincolo de lege, dar ce părinte nu ar face totul ca să-și salveze copilul? Ce părinte ar ezita, sacrificându-se dacă e cazul, să se expună pe sine însuși – chiar dacă asta ar însemna inclusiv întoarcerea în închisoare – și să-și îndrepte greșelile trecutului? Printre acestea din urmă, se află inclusiv carențele de educație, pe care el însuși le-a impregnat în personalitatea Marei, prin supra-protecția pe care mulți părinți ”moderni” o aplică propriilor copii. Închistați într-o bulă, aceștia ajung să nu mai deosebească binele de rău, încrederea de circumspecție, iubirea sufletească de cea materială, chiar dacă cerberul veghează:
”Când putea judeca drept, Mara ştia că, indiferent de modul în care‑şi privise părintele – ridicându‑l la rang de supererou ori coborându‑l la acela de cerber –, îl hiperbolizase. Tatăl ei era doar om. Un om care făcuse totul pentru ea. Care încercase din răsputeri să o ferească exact de genul de situaţie în care ajunsese. Pe care îl minţise, la care renunţase, pe care îl trădase şi de care fugise. Schimbase dragostea lui necondiţionată, puternică şi stabilă, pe una copilărească, fantezistă şi înşelătoare. Era doar vina ei, dar câtă vină poate suporta mintea unui om?” (pag. 117)
Această incursiune, care tranzitează romanul, în lumea parentingului (știm, desigur, că nu există o rețetă general valabilă), este dublată de un thriller veritabil, care conține toate elementele genului: violență, urmăriri, un pic de spionaj și multă adrenalină, teritorii cunoscute sau inedite, de la cartierele bucureștene, trecând prin cele din Istanbul, până la Mardin, oraș turcesc de la granița cu Siria și cu o populație kurdă importantă (kurzii au, de altfel, un rol major în poveste).
Fără să fie o capodoperă, fără să aducă mari revelații în privința stilului sau al subiectului, ”Cerberus” este un roman sincer, onest, care reușește în tot ceea ce-și propune, respectiv să fie o relatare sensibilă asupra problemelor familiale și un semnal de alarmă în privința traficului de carne vie, care ”funcționează” încă, la cote înalte, amenințătoare, chiar și în zilele noastre.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, pagina de Facebook a autorului)
