”Poeme cinematografice”, de Dominique Brezianu
Editura Karth (un imprint Herg Benet), București, 84 p.
Prefață de Octavian Soviany, „(…) Cu drag, Nora Iuga”
Originalitatea tematică a lui Dominique Brezianu (n. 1940), homoerotismul, pare a fi în sine poetică, prin excentricitatea declarativă în societatea noastră; deși trăiește în America, poetul publică în limba română; primul volum, abia în 1996; după trei volume și o antologie, Poeme cinematografice fiind cel de-al patrulea, toate în română, reiese că poezia lui Dominique Brezianu are nevoie de o patrie.
Deși izbește internaționalismul, decorul cosmopolit, din marile capitale ale lumii sau din destinații turistice (exotice), asistăm la reveniri periodice în București, în proximitatea capitalei, prin WC-urile din Chitila unde, de pildă, citește ce scrie pe pereți; la tîrgul de carte Gaudeamus, unde sesizează „nepotriviri” erotice. Un loc special îl ocupă lumea soldaților și a jandarmilor, ideal de erotism ce poate fi uneori cumpărat foarte ușor (pe un pachet sau două de țigări, în Chișinău).
Se realizează astfel o hartă a homoerotismului, o răbdătoare cartografie din trupuri și semne, din mesaje și emoții, ce va ajunge la un moment dat să acopere universul; toate palierele de sens și de limbaj sunt încercate: cu insistență cel „de jos”, poetic poate prin vulgaritate, uneori și cel aluziv, sugestiv sau, un al treilea, cel convențional („ochi de cărbuni”, „adolescenți coborîți din vis”, „alungat în singurătate” etc.)
O dorință de apropiere de patrie (se exprimă în limba ei), de căutare febrilă a ei, de căutare a unei identități în cele din urmă, toate acestea prijeluiesc o călătorie într-un univers exprimat până acum în poezia noastră în mod tangențial; față de Radu Stanca (și al său Corydon, cu faimosul incipit: „Sunt cel mai frumos din orașul acesta”), Dominique Brezianu e conștient de lumea grăbită în care trăiește, în care mai importantă este consemnarea, notația, adesea în forma primă.
