Thor: Ragnarok (2017)
Regia: Taika Waititi
Scenariul: Eric Pearson, Craig Kyle, Christopher Yost
Distribuţia: Chris Hemsworth, Cate Blanchett, Mark Ruffalo, Anthony Hopkins, Benedict Cumberbatch, Matt Damon
Unul dintre motivele care te-ar putea determina să mergi la cinema în cazul lui Thor: Ragnarok este distribuţia. Un film care își permite să îl distribuie pe Matt Damon într-un rol nu foarte departe de figuraţia specială și pe Cate Blanchett ca antagonistă, merită toată atenţia.
Din păcate, scenariștii au luat din mitologia nordică doar relaţiile de rudenie dintre personaje și ciocanul. Restul a fost ajustat pentru a putea fi digerat împreună cu o cutie de popcorn. În consecinţă, Anthony Hopkins pare un anonim, Cate Blanchett nu se deosebește cu nimic de Angelina Jolie în Maleficent, iar despre Chris Hemsworth putem crede că îl interpretează pe zeul nordic al umorului american. Dacă în aceste condiţii ne putem întreba de ce a fost nevoie de trei scenariști, răspunsul vine văzând sala plină, amuzată peste măsură de replicile personajelor.
Distraţi și bine dispuși, trecând împreună cu eroii Marvel prin călătorii intergalactice, Anus, lupte mai mult sau mai puţin previzibile etc, ne putem da seama, la finalul celor două ore de film, că lipsește consistenţa unei povești. Acţiune există din plin, avem parte de inflexiuni și răsturnări de situaţie și totuși plecăm de la cinema ca dintr-un fast food.
Remarcăm cu bucurie că pe coloana sonoră, în iureșul luptei, auzim Immigrant Song. Dar nu putem să nu ne intrebăm: dacă melodia nu ar fi fost inspirată din mitologia nordică, ci din film, ar fi avut și altceva în afară de refren?
După ce am urmărit și ultimele două scene inserate în generic, trecând peste câteva dileme legate de mesajul flmului, realizăm că deși conţine E-uri, suntem oricând dispuși să ne întoarcem pentru o nouă porţie.
