Prin blogosfera cinefila (10 – 16 februarie 2014)

-Despre western-ul High Noon am scris si eu acum cativa ani, laudativ. Cuvinte frumoase gasim si in prezentarea lui Ionut Mares de pe blogul Marele Ecran: ”High Noon, s-a spus, a deschis o nouă etapă a westernurilor. Una în care eroul nu mai este un supererou – dilemele, slăbiciunile şi temerile sale încep să iasă la suprafaţă. La Fred Zinnemann, nu acţiunea defineşte atmosfera filmului, ci tensiunea, aşteptarea, psihologia personajelor (chiar şi cele secundare sunt atent nuanţate).” 

-Nu am fost deosebit de incantat de August: Osage County. Am explicat pe Facebooks motivele mele, nu e cazul sa revin. Am gasit insa o recenzie foarte bine argumentata pe GraphicFront.ro, semnata de Alina Musatoiu: ”Răul se taie de la rădăcină atunci când nu se mai poate face nimic, când sentimentul de neputinţă devine prea puternic. De aici şi titlul filmului: „August: Osage County” – o relatare seacă de informaţii (perioada şi locul desfăşurării acţiunii), fără nicio nuanţare. Asta sugerează că pur şi simplu aşa stau lucrurile. Astea sunt realităţile, aici ne aflăm şi de aici fiecare e liber să facă ce vrea ca să scape de acest aer stătut, otrăvit, în care bălteşte depresia (de unde şi fiecare personaj care intră în casa lui Violet remarcă, prima şi prima oară, că trebuie deschise ferestrele, ca să intre aer şi lumină).”

-Saramon nu este deloc incantat de Nymphomaniac vol. II (de altfel, nici de vol. I), iar von Trier i se pare intr-o cadere libera: ”Nu mai aveam nicio speranță că vechiul von Trier s-ar putea întoarce, dar trebuia să-l văd. E ca atunci când deși te-ai despărțit de tipa aia pe care ai iubit-o cândva, tot mai intri din când în când pe profilul ei de Facebook pentru a vedea ce mai face. Volumul 1 nu m-a convins. Iar Nymphomaniac Volumul 2 mi-a întărit convingerea că acel Lars von Trier de acum 15-20 de ani nu mai există. Există, în schimb, un tip care-i seamănă, cu un umor negru, deloc subtil, ironic și care ar face orice pentru spectacol. Un tip indiferent nu numai față de personaje, ci și față de public.”

-Imi era dor de articolele Adinei de ”La buticul cu filme si carti”. Iata ca a revenit cu o analiza a filmului-vedeta al ultimelor saptamani, ”Nymphomaniac”: ”Primul volum al filmului este alert, freudian, plin de umor, atipic lui Trier, tânăra Joe trece printr-o serie de experiențe sexuale care, deși ne sunt prezentate explicit, nu par să deranjeze într-un sens porno-grafic. Asta pentru că Trier urmează o schiță precisă, metodică, iar Joe pare o ninfomană neimplicată, o je m’en fiche-istă absolută. Lucrurile stau cumva altfel în volumul doi. Pierderea apetitului o face pe Joe să se orienteze spre ședințe de sadomasochism și alege să renunțe la statutul de mamă în favoarea libertății sale sexuale. În acest sens filmul este unul militant, oarecum feminist, așa cum sunt multe dintre filmele lui Trier. (…) Filmul are această abilitate de a jongla cu profunzimile și parodiile, cu autoironiile și marile teme de gândire, cu empiricul, cu cele mai bazale dorințe și cu cele mai înalte sentimente.” 

(Jovi)

-Irina-Margareta Nistor a calatorit pana la Berlin pentru a vedea cel mai recent film al lui Cornel Porumboiu si a scris despre el la liternet.ro: ‘La a 44-a ediţie a Forumului, de la a 64-a Berlinală, m-am simţit, vreme de 90 de minute, privilegiată, într-o întoarcere în timp, cu recuperare de date. Să mă explic: de ceva timp se auzise prin târg, că a mai făcut un film Corneliu Porumboiu. Unul mai original decât toate (şi nu unul lung şi în care nu se întâmplă nimic, cum se autopersiflează pentru a fi contrazis) nu numai ale lui, ci din tot ce-am văzut vreodată.’

-La MindPorn am citit despre cel mai recent film al lui Scorsese: ‘Michael Moore cred că-i mândru de film. Majoritatea riturilor și ritualurilor sunt diurne, din timpul orelor de serviciu. De la orgii și sesiuni de doping, la concursuri cu aruncat pitici la țintă (unde discursul lor de dinainte e comparabil cu discursul lui Paul Giamatti din scena vânzării sclavilor din 12 years a slave. Morală? Cum ziceam mai sus. The Wolf of Wall Street e un proces-spectacol, propagandă-situaționistă comodificată, masturbație publică continuă, asta sau orice altceva, însă nu impresionează mai prin nimic, chiar dacă se joacă și bine prin el.’

-Cei de la CineMagazin au o parere mai buna: ‘Una peste alta, The Wolf of Wall Street este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2013, o comedie reala care te face sa uiti cat e ceasul, foarte bine realizata. Apogeul cred ca l-a atins cu scena absolut fabuloasa in care pastilele expirate isi fac efectul… Leonardo DiCaprio a fost magistral, iar cu Jonah Hill adaugat alaturi de el in compozitia asta exploziva… Pot sa va spun doar atat: a reusit sa ma faca sa rad cu lacrimi! Exceptional moment.’

-Lucian Maier scrie la Filmsense despre ‘Robocop’: ‘Noul RoboCop nu e atît un remake al filmului semnat de Paul Verhoeven, cît o aducere a temei cyborg-ului în actualitate, printr-o adaptare a vechiului film şi a personajului său central la necesităţile şi politica acestor vremuri.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

–”Her” (2013)

–”The Butcher Boy” (1997)

–”Vampire Academy” (2014)

–”Endless Love” (2014)