„Chimie”, de Weike Wang
Editura Vellant, București, 2022
Traducere: Aurelia Ulici
”Dacă blochezi potecile, nu o să te mai viziteze nimeni.”
Romanul Chimie, debutul scriitoarei Weike Wang, abordează teme legate de imigrație, asimilare culturală și pune în discuție presiunile exercitate asupra americanilor din prima generație pentru a-și crea un rost într-o țară nouă. Are în prim plan povestea unei absolvente de chimie chinezo-americane, numită doar naratoare și efortul ei de a-și croi drum prin complexitatea vieții academice, a relațiilor și a așteptărilor familiale. Părinții naratoarei, care au muncit neobosit pentru a-i oferi fiicei lor cea mai bună viață posibilă, sunt frustrați de indecizia și lipsa de direcție a acesteia. Proza lui Weike Wang este sobră, tăioasă deseori, dar emoționantă, și reușește să surprindă frământările interioare ale personajelor. Volumul pune accentul și pe explorarea puternică a experienței de imigrant, a identității și a căutării fericirii într-o lume complexă, în schimbare rapidă și continuă.
Romanul este scris la persoana întâi și este plasat în Boston, Massachusetts. Protagonista se luptă cu decizia de a-și continua doctoratul, mai ales sub presiunea așteptărilor din partea părinților săi, emigranți din China, sau de a părăsi cu totul mediul academic. Pe lângă această presiune, naratoarea se confruntă și cu tumultuoasa relație romantică cu iubitul ei, Eric. Deși acesta vrea să să ducă relația lor la următorul nivel, și să se căsătorească, naratoarea ezită și este nesigură.
De-a lungul romanului, naratoarea este chinuită de anxietate și de întrebări existențiale cu privire la identitatea și locul ei în lume, toate plasate în cadre aproape absurde uneori, în care scriitoarea folosește un minim de recuzită, poate pentru a spori senzația de presiune. Provenind dintr-un mediu cu puțini elevi de origine asiatică, naratoarea va resimți și în mediul academic priviri ostile și va depune contstant eforturi pentru a-și menține viața personală și pe cea profesională în echilibru.
”E o senzație ciudată să nu te simți cu totul acasă în niciuna dintre aceste limbi.”
Stilul lui Weike Wang se caracterizează prin proza sobră, minimalistă. Romanul este scris în propoziții scurte, declarative, aproape epistolar, care transmit adesea gândurile și sentimentele naratoarei direct și obiectiv. Acest stil surprinde mentalitatea și natura analitică și științifică a protagonistei, evidențiind în același timp încercarea de a contracara vulnerabilitatea emoțională și intimitatea. Există și flashback-uri ocazionale și secvențe de vis care oferă o privire în trecutul și subconștientul protagonistei și care încearcă să reconstruiască lumea din care provine. Un fel de structură puzzle, la care trebuie să fii permanent în alertă și să plasezi fiecare bucată la locul potrivit.
”Copil fiind, nu am voie să mă uit la televizor. tata îmi interzice. Dar uneori, îmi termin lecțiile devreme, tema e ușoară, o pagină de analiză algebrică. Ce este algebra mai exact? mă întreabă când o vede. De ce nu înveți pur și simplu analiză matematică? El consideră că n țara asta matematica se învață prea încet. Îmi dă să citesc manualul. Dau eu deschid televizorul cînd el nu e acasă.
Încerc să trec prin gimnaziu, dar este o perioadă dificilă. Sunt luată peste picior fără încetare, singura asiatică din școală. Mai e un puști asiatic, dar el este adoptat și subscrie la raționamentul respectiv: eu nu sunt ca ciudata aia. Eu sunt adoptat și deci groaznic la matematică.”
Una dintre temele predilecte este explorarea tensiunii dintre dorința naratoarei de a-și urmări propriile obiective și ambițiile și așteptările pe care părinții ei le au de la ea. Naratoarea are un permanent sentiment de obligație de a onora sacrificiile părinților și de a profita la maximum de oportunitățile pe care i le-au oferit. Cu toate acestea, nevoia de a-și urma propriile vise și aspirații, chiar dacă acestea diferă de așteptările părinților ei, începe să câștige teren, căutarea identității devenind stringentă, mai ales în contextul unei societăți diverse, multiculturale.
”Trebuie să iubești chimia chiar și atunci când nu funcționează. Laboratorul îți intră sub piele.”
Presiunile vieții academice sunt de asemenea o temă interesantă și bine analizată în roman, scriitoarea reușind să pună în lumină presiunea intensă și competiția acerbă din mediul academic, precum și efectele izolatoare în ceea ce privește relațiile personale. Chimie este un debut complex, cu arhitectură stranie, o carte-experiment, atât ca tematică, dar și ca stil, iar angoasa existențială permanent prezentă culminează într-o lectură provocatoare și emoționantă. Finalul, care schimbă cu totul notele paginilor anterioare, a reprezentat pentru mine o surpriză extrem de frumoasă.
Puteți cumpăra cartea: Editura Vellant/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: vellant.ro, pennreview.org)
