Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 iunie 2013)

prin-blogosfera-cinefilaDespre Pieta lui Kim Ki-Duk, vazut la Tiff 2013, povesteste Marian de la FilmSinopsis.ro: ”Pieta este un film excepțional despre răzbunare, dar mai ales despre dragostea pe care o mamă o poartă fiului ei. Dragoste atât de puternică încât îndură orice pentru a-l răzbuna pe cel mort. Cu acest film Ki-Duk vorbește despre vinovăție, despre dragoste și răzbunare într-un mod cum numai el știe să o facă.”

-Saramon nu a fost deloc, dar deloc, entuziasmat de ultimul film al lui Almodovar, Los amantes pasajeros, despre care scrie pe Blogdecinema.ro: ”Noul film al acestui regizor spaniol nu este altceva decât o glumă proastă care nu-și are locul în cinematografe, cu atât mai puțin ar fi potrivit să deschidă un festival de film, așa cum s-a întâmplat la TIFF-ul de anul acesta. Pedro Almodovar spunea într-un interviu că Los amantes pasajeros este filmul cu cel mai profund mesaj politic făcut de el și că ”pentru spanioli, este, clar, o metaforă a societății”. Revenind la primul paragraf: asta este, de fapt, problema cu regizorii europeni. La ei, totul trebuie să aibă un mesaj, pe când Judd Apatow vrea doar să se distreze împreună cu publicul.” Nota lui: 1/5.

los-amantes-pasajeros-cartel1La TIFF 2013 a fost si Bogdan de la Emmerdeur.ro, care scrie in primul sau articol o sinteza despre ”ce a vazut la TIFF”: ”Filmul românesc o duce foarte rău. Din cele trei calupuri de scurt-metraje, dacă am găsit vreo trei care cât de cât leagă ceva, e bine. În mare parte, tinerii aspiranţi nu fac altceva decât să îşi expună dorinţele lor cinefile în copi imbecile ale unor filme-cult din afară. Unele dintre ele sunt vecine cu dezastrul. Am remarcat însă „Waste” (nu e perfect, dar foarte curajos şi bibilit), „Claudiu şi crapii” (care dezvoltă un plot tocmai bun de un short), „În acvariu” (cel mai bun acting dintre toate short-urile selectate) şi „Pastila fericirii” (care spre deosebire de alte scurte, reuşeşte să pună comedia absurdă în parametrii normali). Aş mai fi remarcat şi „My Baby”, care are premise bune (uşoare influenţe kiesslowskiene), dar care e deficitar la capitolul coerenţă – face uz de elipse temporale care fac din plotul filmului o chestiune ambiguă. Restul de scurt-metraje este pură pornografie filmică şi nu au nici măcar un minim de nucleu creativ.”

(Jovi)

In a saptea zi la TIFF2013, Florin Rares-Tileaga de la liternet.ro a vazut A Hijacking / Deturnarea (r. Tobias Lindholm, Danemarca, 2012): ‘În Oceanul Indian, o navă de tip cargo cade în mâinile unor piraţi, împreună cu toţi cei şapte membri ai echipajului. Mikkel e bucătarul şi, dintre toţi, este omul pe care se bazează atât negociatorul piraţilor, cât şi echipa de negociere de acasă. E chemat în continuu la telefon, ca să comunice cu răscumpărătorii şi, astfel, este folosit ca momeală. Pus, deci, între ciocan şi nicovală, Mikkel este imaginea atât a iadului prin care trece pe navă, cât şi a strategiei şefilor săi de a scădea preţul răscumpărării de la 15 milioane de dolari, la… 250 de mii de dolari. Povestea ia proporţiile unei dileme insuportabile pentru ambele părţi ale conflictului şi, dintr-un discurs despre frică, povestea devine treptat un discurs despre valoarea vieţii versus valoarea banului.’

Love-Building-In a opta zi, cronicarul lui liternet.ro a ajuns si la filmele romanesti mai exact la Love Building (r. Iulia Rugină, România, 2013): ‘E foarte posibil ca acest prim lungmetraj al Iuliei Rugină să placă la fiecare proiecţie de acum înainte, aşa cum a plăcut şi la TIFF. De altfel, e gândit şi lucrat ca să placă, aşa că în cazul lui se aplică o veche lege a criticii (de film, de teatru, de oricare ar fi ea): „produsul se analizează în limitele genului său”. Iar genul în care Love Building plonjează cu toată încrederea e comedia. Nepretenţioasă şi subţire ca o mâncare lejeră, digerabilă indiferent de vârstă şi, bineînţeles, cu o temă care n-are cum să nu „ţină” şi peste zece ani: iubirea.’

-Angela l-a vazut in aceasta saptamana pe Will Smith impreuna cu juniorul sau in ‘After Earth’, cea mai recenta realizare a celui care a fost candva una dintre marile promisiuni ale Hollywoodului – M. Night Shyamalan. Se pare ca Shyamalan nu inceteaza in a deceptiona: ‘Pentru prima oara in 20 de ani, regizorul M. Night Shyamalan accepta sa coordoneze un proiect ce are la baza scenariul altcuiva. Aici ma refer la Will Smith si la incapatanarea lui de a scoate din tolba un scenariu pe alocuri sclipitor, dar uneori de o jena care nu poate fi salvata nici cand iti aduci aminte ca totul este doar o adunatura de idei SF.  La fel ca orice alt film, avem parti bune si parti rele. Ceea ce dezavantajeaza echilibrul “After Earth” este faptul ca balanta se inclina inspre partile negative. Pana la a ale enumera, imi depun memorialul si consternata inca, declar ca sper ca Shyamalan mai poate fi salvat. Trebuie doar scos din starea de criogenie in care s-a autoizolat. Nu este posibil ca cel care a miscat cu inovatorul “6th Sense“, ravasitorul “Signs” sau deranjantul “Unbreakable” sa fi orbit subit.’

seven-psychopaths-209x300-Despre ‘Seven Psychopats’ al lui Martin McDonagh am citit la ‘Film Menu’ sub semnatura Ralucai Durbaca: ‘„Seven Psychopaths” este o comedie neagră postmodernă despre viciile și virtuţile Hollywood-ului. Marty (Colin Farrell) este un scenarist care se chinuie să scrie scenariul filmului „Șapte psihopaţi”, însă pentru moment nu are decât titlul. Billy (Sam Rockwell), amicul lui Marty, actor șomer, încearcă să îl ajute pe Marty să-și depășească blocajul scriitoricesc și să-și recunoască alcoolismul cu ocazia asta, dând un anunţ în ziar prin care invită toţi psihopaţii din Los Angeles să-i spună lui Marty poveștile lor psihopate. Un singur psihopat apare, Zachariah (Tom Waits), însoţit de un iepuraș alb. Zachariah îi povestește lui Marty istoria sa de psihopat care omoară alţi criminali psihopaţi. În timpul liber, Billy și asociatul său Hans (Christopher Walken) fură câinii bogaţilor din Los Angeles, pe care îi returnează câteva zile mai târziu, primind în schimb recompense bănoase substanţiale. Într-o zi Billy o fură pe Bonnie, un Shih Tzu (ocazie de glume pentru anglofoni) care aparţine lui Charlie Costello (Woody Harrelson), un mafiot psihopat disperat după câinele său. Câţi psihopaţi s-au făcut până acum? Fix 7.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

Zambezia(2013)

Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii(2006)

-”Domnișoara Christina(2013) – TiFF 2013

Eveniment:O TIFFuială de zile mari (retrospectivă de ziua a cincea)

Articole similare

Prin blogosfera cinefila (24 – 30 martie 2014)

Jovi Ene

Săptămâna Pedro Almodovar: Los abrazos rotos (2009)

Dan Romascanu

Despre „Poker”, trilogia lui Bogdan Coșa

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult