Big Game (2014)
Regia: Jalmari Helander
Distribuția: Samuel L. Jackson, Onni Tommila, Ray Stevenson
Se intampla uneori ca, dupa o zi grea si complicata, vizionarea unui film despre care nu stii nimic, nu te-ai documentat inainte, sa fie o corvoada epuizanta. Se intampla insa, cateodata, rar, ca filmul fara pretentii, fara asteptari, sa sa dovedeasca a fi „medicamentul” perfect pentru schimbarea starii de spirit.
Productia cinematografica care a fost o surpriza placuta se numeste „Big Game” si incepand din 27 martie poate fi vizionata in cinematografele romanesti, distribuita de RoImage.
Regizorul finlandez Jalmari Helander se remarcase in 2010 cu o viziune originala asupra lui Mos Craciun in pelicula „Rare Exports: A Christmas Tale”, iar prezenta sa pe afisul unui film de actiune starneste putina curiozitate. Surpriza este ca nici in aceasta ultima realizare a sa regizorul nu se dezminte. Pornind de la un subiect banal si intens abordat, incalcand toate tabuurile, urmand propriile reguli, manageriind cu succes absurdul situatiilor, Helander gaseste proportiile corecte intre actiune, comedie si aventura ce fac acest film original, placut, amuzant.
Premiza filmului este simpla, aparent prea putin dispusa la interpretari originale, intalnita frecvent in filmele de actiune din ultimii ani. Undeva in tinuturile muntoase ale Finlandei, Oskari, un baiat de 13 ani se pregateste sa petreaca 24 de ore singur in salbaticie. Ritualul de trecere de la copilarie spre adolescenta presupune invingerea propriilor temeri, timp petrecut in natura, duritate, asumarea deciziilor si, asemeni predecesorilor sai, intoarcerea cu un trofeu – cerb, urs sau orice alta prada de valoare. Oskari (Onni Tommila), care nu reuseste nici macar sa intinda arcul la maxim pentru a-l putea folosi, se lupta cu emotiile, cu anticiparea unui esec si cu umbra apasatoare a rezultatului exceptional obtinut de tatal sau (Jorma Tomilla) in aceeasi imprejurare.
In paralel, pe ecran ne este prezentat presedintele american Moore (Samuel L. Jackson) aflat in zbor spre un summit în Helsinki. Linistea si siguranta inspirate de Air Force One sunt spulberate de o amenintare cu rachete de la sol. Inainte de a-si da seama prea bine ce i se intampla si doar cu cateva secunde inainte ca avionul prezidential si celelalte insotitoare sa fie spulberate in aer, Moore este impins in capsula de salvare si evacuat de urgenta din avion de catre agentul Morris (Ray Stevenson).
Bineinteles ca sinistrul Morris se dovedeste a fi initiatorul planului criminal, in poveste aparand si clasicul „rau” de serviciu Hazar (Mehmet Kurtulus) – fiul unui seic arab, putin psihopat si cu fixatie pentru vanatoare si care il considera pe presedinte, literalmente, prada perfecta, trofeul pe care si-l doreste impaiat si adaugat la colectie.
Nici Pentagonul nu lipseste din poveste, celula de criza infiintata pentru a gestiona situatia si a recupera presedintele concentrand nume cunoscute: Felicity Huffman este director CIA, Jim Broadbent este expertul CIA in terorism, Ted Levine este general de armata, iar Victor Garber ii da viata vice presedintelui. Surprinzator, sau poate nu, in ciuda experientei specialistilor, actiunile de salvare a presedintelui se dovedesc a fi mereu cu un pas in urma complotistilor.
Marea sansa a lui Moore este ca a aterizat fix langa zona de campare a micului finlandez. Oskari se aliaza cu”alienul” cazut din cer, fara a-si uita insa scopul principal, asa cum il percepe mintea sa copilaroasa – finalizarea examenului de maturitate si capturarea unui animal al padurii cu care sa-si impresioneze tatal. “My forest, my rules” se impune Oskari in fata agitatiei si nerabdarii presedintelui. „Regulile” sale si neprevazutul actiunilor si deciziilor pe care le ia impreuna cu presedintele aflat la ananghie, fac deliciul publicului spectator, simplitatea, naturaletea si inventivitatea abordarii sporind atractia peliculei.
Intalnim in “Big game”scene de actiune “ajutate”in a crea impresie de efecte speciale spectaculoase (vezi scena saltului cu parasuta printe rachetele ce se indreapta spre aviaonele in zbor), moment emotionante, dialoguri amuzante sau ridicole, cantitatile de realism si de parodie fiind atat de minutios dozate cat sa-i ofere credibilitate firului epic. Filmul este prea serios pentru a fi o parodie si prea evident parodic pentru a fi luat in serios. Bineinteles ca exista si scapari si moment previzibile insa nimic fortat si nimic care sa se pretinda a fi mai mult decat este de fapt.
Samuel L. Jackson portretizeaza un presedinte convingator prin demnitate, o combinatie de seriozitate si umor fara tuse satirizante accentuate. Partenerul sau in aproape toate secventele, micul erou finlandez Onni Tommila este serios si determinat sa faca o impresie buna. Alternand intre demoralizare, frica, emotii si curaj, Oskari este credibil fara a fi exagerat si da viata celui mai “normal” copil erou de pe ecrane din ultima vreme.
“Big game” provoaca zambete si, pe alocuri, chiar si hohote de ras. De la realitate la absurd nu e decat un pas iar, timp de 80 de minute, “Big game”face trecerea cu mult umor in ambele directii.
Nota: 6/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=lHdFE10n9bc’]
