”Al dumneavoastră, irațional”, de Dan Ariely
Editura Publica, București, 2015
Traducere din engleză de Dan Crăciun
Ilustrații de William Haefeli
Dan Ariely este o personalitate foarte interesantă, un om complex, ce a trăit tragedii și dureri înainte de a devenit celebrul psiholog și economist comportamental de acum. Pe scurt, având ca sursă principală Wikipedia, aflăm că s-a născut în State, iar pe când avea trei ani, familia sa a emigrat în Israel, unde el a studiat fizică, matematică, filosofie și psihologie. În ultima clasă de liceu, a avut loc accidentul care l-a marcat pentru totdeauna, atât fizic, cât și mental: o explozie accidentală a avut drept efect arsuri pe 70% din corpul său, urmând apoi o lungă perioadă de recuparare. Timp pentru el pentru a învăța multe, a studia cu atenție oamenii din jur, comportamentul acestora în raport cu durerea, fapt ce îl mărturisește și în ”Al dumneavoastră, irațional”.
Dan Ariely merită urmărit în cadrul conferințelor sale de pe Ted.com, pentru că oferă soluții simple, adecvate unui public obișnuit, îmbinând teorii științifice complexe cu un limbaj amuzant și simplu, fără îndoială atrăgător. Cartea de față este o sinteză a celor mai interesante întrebări și răspunsuri care au făcut obiectul rubricii ”Ask Ariely” din cadrul ”The Wall Street Journal”. El primește tot felul de întrebări, care mai de care mai ciudate și diverse, iar răspunsurile sale, incluzând psihilogia comportamentală care l-a făcut celebru, dar aplicată fiecărui caz, dovedesc faptul că se poate răspunde amuzant și non-conformist, dar totuși științific, oricărei întrebări, fie ea exagerată sau absurdă sau perfect normală.
Să luăm câteva exemple. Dacă privim de departe, printre rânduri, vom descoperi că Ariely are câteva păreri cristalizate în privința internetului, a rețelelor sociale precum Facebook sau Twitter: toate sunt folositoare, se pot descoperi lucruri foarte importante pe aici, dar în același timp ele nu trebuie să se transforme în dependență, în noua variantă de petrecere a timpului liber, nu trebuie superidealizate și trebuie văzute doar ca o modalitate de informare (dacă știi să selectezi bine) și de publicitate a propriilor afaceri sau hobby-uri. Aceste păreri le putem observa în următoarele două calupuri de întrebări/răspunsuri:
”Dragă Dan,
Am absolvit colegiul acum câțiva ani. De atunci, viața mea socială s-a limitat la Facebook. Și nu mă satisface nici pe departe. JAMES.”
-Facebook are numeroase aspecte minunate, dar sunt de acord cu tine că nu poate înlocui contactele umane directe, față-în-față.
Pe când erai la colegiu, ai avut, probabil, o tumultoasă viață socială, dar ai acumulat, probabil, și împrumuturi bancare studențești. Acum partea socială s-a sfârșit și tot ce ți-a mai rămas sunt datoriile la bancă. Poate că e vremea să schimbi jocul – data viitoare când mai crezi că nimănui nu-i pasă realmente dacă mai trăiești sau ai murit, încearcă să nu-ți mai achiți câteva rate. Foarte curând, ți se va acorda foarte multă atenție.” (pag. 32-33)”Dragă Dan,
Ce anume din comunicarea prin internet – Facebook, Twitter, e-mail – pare a-i face pe oameni să coboare la cel mai mic numitor comun? JAMES.”
-Este ușor să dăm vina pe internet, dar eu cred că vedem un astfel de comportament în primul rând fiindcă pe noi ne atrage, în general, schimbul de banalități. Ia de exemplu propriile tale interacțiuni cotidiene. Câte dintre acestea sunt niște adânci replici spirituale – și câte sunt echivalentul verbal al unor poze cu pisici? Internetul doar face mai ușor de văzut cât de plictisitoare sunt interacțiunile noastre obișnuite.” (pag. 97)
Dacă răspunsurile amuzante la întrebări serioase ascund întotdeauna răspunsuri la fel de serioase, nu la fel este atunci când Ariely primește întrebări ciudate, care nu prea își au locul în paginile unei astfel de reviste precum Wall Street Journal. Așa că le tratează în zeflemea, pentru că interlocutorii săi nu merită altfel. De aici vine și deliciul cărții, din răspunsuri precum acesta:
”Dragă Dan,
Recent, fiica mea m-a convins să mănânc doi căței de usturoi în fiecare zi. Drept urmare, acum mă simt mai plin de energie și mai puțin stresat. Să fie din cauza usturoiului sau este un placebo? YORAM.”
-Nu sunt sigur de puterea reală a usturoiului, dar te-ai gândit la posibilitatea ca motivul pentru care te simți atât de mult mai bine să fie faptul că cei din jur te lasă acum în pace, stând la distanță?” (pag. 49)
”Al dumneavoastră, irațional” este o carte care vă va plăcea cu siguranță, vă va amuza, iar pentru cei mai mofturoși (așa cum sunt și eu) va constitui o modalitate sigură de a trece peste aversiunea față de psihologie sau psihoterapie, ramuri ale științei ce par aride și distante. Nu este cazul aici, Dan Ariely pare a fi acel fel de profesor care poate schimba, cu modul său de explicare, orice materie în ceva digerabil. Iar ilustrațiile lui William Haefeli completează perfect această carte.
