Topul anului trecut a fost cel mai vizualizat articol de pe Filme-cărți.ro. Știu ce înseamnă asta, topurile, listele, retrospectivele de orice fel sunt cele mai căutate și urmărite articole. Eu tot sper ca principala cauză să nu fie aceasta, ci faptul că lumea chiar e interesată de ceea ce citesc eu sau colegii mei de blog. Poate că sunt ambele ipoteze valabile, dar să nu divagăm.
Am spus anul trecut că sper ca 2015 să însemne mai puține cărți și mai multă calitate. Nu a fost chiar așa, deși parțial mi-am îndeplinit și aceste dorințe: am terminat 85 de cărți, cu 2 mai puține decât în 2014; am citit câteva capodopere clasice, dar m-am refugiat mult timp și în cărți pentru copii (e normal, copilul meu crește!) și în mult non-fiction. Mai puțină carte românească și tot mai multă literatură de plăcere.
La prima vedere, din cele 85 de cărți am ales rapid 21 care m-au impresionat, care mi-au plăcut mult. Dar și acestea sunt multe, așa că le-am reverificat, am eliminat câteva și au rămas cele mai bune 10 cărți citite de mine în 2015 (+șase cărți bonus). Mai întâi însă, editurile de la care am citit cărți în 2015:
- Editura Humanitas (inclusiv Humanitas Fiction și Humanitas Multimedia) – 20 cărți;
- Editura Polirom – 19 cărți;
- Editura Art (inclusiv Editura Arthur) – 15 cărți;
- Editura Publica – 7 cărți;
- Editura All (inclusiv Editura Allfa) și Editura Nemira – 5 cărți de fiecare;
- Editura Corint – 4 cărți;
- Editura Herg Benet, Editura Trei, Editura Litera și Editura Meridiane – 2 cărți de fiecare;
- Editura Meteor Press și Editura Pandora M – 1 carte de fiecare.
Top 10 cele mai bune cărți citite în 2015:
1. ”Memoriile lui Hadrian”, de Marguerite Yourcenar, Editura Humanitas Fiction. Cartea lui Yourcenar este greu de lăudat, greu de criticat, foarte greu de recenzat. Am făcut-o și eu în linkul de mai sus, dar a fost o recenzie târzie, în care am vrut să subliniez doar câteva aspecte. Este, în mod sigur, cel mai bun roman istoric citit vreodată, o incursiune realistă și reală în lumea antică, o lectură care ar trebui să fie obligatorie. Este, desigur, și meritul autoarei, care a studiat enorm, a încercat să verifice toate teoriile, a fost aproape de spiritul lui Hadrian, reușind cea mai completă, cea mai intimă descriere a unui împărat roman, cel puțin din punctul meu de vedere. Și-a dedicat viața lui, un mare împărat și a încercat să respecte adevărul, fără să introducă în povestire altceva decât propriul stil, dar nu și propria voce.
2. ”Obiecte pierdute”, de Brooke Davis, Editura Polirom. Mi-a fost destul de greu să despart această carte de primul loc, dar asta a fost alegerea finală. Cu toate acestea, ”Obiecte pierdute” a fost o carte de care m-am îndrăgostit imediat și pe care o am în gând și acum, după mult timp de la încheierea lecturii. Simpatică, amuzantă, antrenantă, un roman perfect de descriere a copilăriei, este o aventură, un roman despre copilărie și despre maturitate, dar și despre copilăria pierdută. Câteodată, majoritatea dintre noi uităm cum este să rămâi copil în suflet, iar această carte ne ajută să ne redescoperim.
3. ”Laur”, de Evgheni Vodolazkin, Editura Humanitas Fiction. Și Laur a fost greu de categorisit, dar l-am pus pe locul trei tocmai pentru că a trecut un an de la lectură, iar apartenența mea religioasă 😀 a rămas aceeași. Totuși, Laur este un roman perfect, un roman mare. Evgheni Vodolazkin și-a propus (pare simplu) să reînvie tradiția marilor romancieri ruși, i-a studiat atent pe Tolstoi sau pe Dostoievski și a reușit să construiască chiar ceea ce și-a dorit, un roman în dulcele stil clasic, cu un personaj principal puternic și carismatic, profund religios, un roman care însă împrumută elemente de modernitate pentru a nu fi considerat îmbătrânit sau o simplă copie palidă a trecutului. Chiar dacă subtitlul este ”Un roman neistoric”, ”Laur” are multe elemente care te poate îndreptăți să consideri că subtitlul este pus oarecum pentru a deruta cititorul, deși mai degrabă i s-ar fi potrivit unul ca ”Un roman religios”. Foarte bun.
4. ”Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde, Editura Humanitas Fiction. Un alt roman clasic, un alt scriitor clasic. Doar o mică părticică a acestui gen pe care am încercat să îl citesc în 2015, ”Portretul lui Dorian Gray” este o capodoperă și nu și-a pierdut deloc savoarea, nu pare vechi, nu pare depășit. O colecție memorabilă de gânduri, gesturi și… citate. Este, cred eu, esențial ca o carte să pună întrebări, să caute răspunsuri, să genereze idei și discuții și, din acest punct de vedere, Oscar Wilde a reușit să scrie o carte mare, care rămâne, paradoxal, cu toată trecerea vremii și vremurilor, la fel de proaspătă. Pentru mine, a fost o plăcere revenirea la clasici și o asemenea carte ar trebui să fie subiectul ”seratelor” literare din prezent.
5. ”O plimbare în pădure. Redescoperind America pe cărările Munților Apalași”, de Bill Bryson, Editura Polirom. Bill Bryson este unul dintre autorii mei preferați, pentru că îmbină în cărțile sale un stil foarte plăcut de scriere (ce devine un deliciu la lectură) cu subiecte foarte interesante, fie că este vorba de călătorii sau de mici istorii de popularizare a științei. Un umor sănătos și savuros care vă va face părtași ai aventurilor și parteneri ai celor doi companioni. După o carte ca asta, îți vine să pleci într-o drumeție lungă și să nu mai citești nimic altceva…
6. ”Castelul de sticlă”, de Jeannette Walls, Editura Art-YoungArt. ”Castelul de sticlă” este o carte a copilăriei, plină de momente amuzante și de nebunii, cu multe dialoguri de toate felurile, una din acele cărți care îți aduc aminte de micile prostii pe care le făceai când erai copil și de care acum îți reamintești cu nostalgie. Foarte bună această carte, îți pune o mulțime de întrebări cu privire la ființa umană, la constrângerile societății, la cât vei rezista dacă vei fi pur și simplu non-conformist.
7. ”Și eu am trăit în comunism”, editor Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas. O altă carte despre care spun că ar trebui să fie predată în școlile românești ca exemplu clar a ceea ce a reprezentat comunismul pentru noi, pentru România, una dintre cele mai negre perioade ale istoriei.
8. ”Sectanții”, de Vasile Ernu, Editura Polirom. O carte foarte personală, bine articulată, despre o comunitate ce crede cu toate puterile în Dumnezeu, foarte organizată și cu cunoștințe religioase care le depășesc pe cele ale altor (mai toate) comunități. Dar ce părere aveți voi despre sectanți sau pocăiți? Probabil nu una bună, deși nu știți nimic despre ei. E o carte ce merită citită și discutată, fără prejudecăți…
9. ”Al cincilea val”, de Rick Yancey, Editura Art-YoungArt. Cum sunt fan distopii și filme postapocaliptice, mi-a plăcut această carte: este bine scrisă, antrenantă, plină de suspans, perfect adaptabilă cinematografic. Singurul defect este că doar prima parte a unei trilogii (iar partea a doua a fost mult mai slabă).
10. ”Cazul Eduard Einstein”, de Laurent Seksik, Editura Pandora M. Am fost întotdeauna interesat de biografiile marilor personalități, iar Einstein nu face excepție. Această carte este o poveste reală ficționalizată, despre fiul mai puțin cunoscut al lui Einstein, Eduard, bolnav de schizofrenie de la vârsta de 20 de ani și care a trăit apoi mai mult de jumătate din viață într-un sanatoriu de boli mintale din Zurich. Foarte bine documentată.
Încă 6 cărți ar fi meritat să fie în acest top, așa că le trec la mențiuni, în ordine aleatorie:
- ”Istoria lui Răzvan”, de Horia Corcheș, Editura Arthur;
- ”Căsnicie”, de Dan Coman, Editura Polirom;
- ”860 de zile pe Amazon. O călătorie incredibilă”, de Ed Stafford, Editura Polirom;
- ”Foamea”, de Knut Hamsun, Editura Humanitas Fiction;
- ”Beautiful You”, de Chuck Palahniuk, Editura Polirom;
- ”Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor”, de Svetlana Aleksievici, Editura Corint.
Lectură plăcută!
