Rosenstrasse (2003)
Regia: Margarethe von Trotta
Distribuția: Katja Riemann, Maria Schrader, Doris Schade, Jutta Lampe
‘O rază de lumină în vremuri grele’ – așa sunt caracterizate de către una dintre eroinele principale evenimentele descrise în filmul ‘Rosenstrasse’ realizat în 2003 de Margarethe von Trotta. Episodul s-a petrecut în februarie-martie 1943 și a fost unul dintre puținele, dacă nu unicul, protest public în Germania nazistă împotrivă deportării și exterminării evreilor. Demonstrațiile au avut loc pe Strada Trandafirilor (de unde numele filmului) din Berlin unde într-un fost centru evreiesc de asistență erau deținuți sute de evrei care urmau să fie deportați în lagărele de concentrare și exterminare. Ele au fost organizate de soțiile ne-evreice ale bărbaților arestați, perechile mixte având un statut special în contextul legilor rasiale (legile de la Nurenberg). Această unică manifestare publică de solidaritate cu populația evreiască (chiar dacă motivată de legăturile de familie) a dus la eliberarea a 1800 de evrei, majoritatea cărora au supraviețuit războiului. În istoria germana episodul este considerat ca o dovadă că ‘se putea și altfel’ și prezentat ca unul dintre puținele momente de rezistență civilă anti-nazistă.
Scenariul (scris în colaborare de Margarethe von Trotta și Pamela Katz) este conceput ca o călătorie în istoria familială și regăsire a identității care este întreprinsă la peste 50 de ani după război de Hannah Weinstein, o tânără evreică new-yorkeză. Mama ei, despre a cărei biografie fiica știe foarte puțin, exceptând faptul că era venita copil în Statele Unite după război, pare să treacă printr-o criză de radicalizare identitară, hotărând să țină doliu după soțul decedat conform perceptelor ortodoxiei evreiești și opunându-se vehement căsătoriei Hannei cu un tânăr ne-evreu. Cu ajutorul unei verișoare venite la înmormântarea tatălui, Hannah începe să retraseze biografia mamei și descoperă că fetița evreică de 8 ani fusese salvată și adăpostită în ultimii ani ai războiului de Lena Fischer, o femeie descendentă din aristocrația germană, care la rândul ei era măritată cu un evreu. Lena încă mai trăiește la Berlin, și Hannah va călători să o întâlnească. De aici, povestea evenimentelor din Rosenstrasse este reconstituită prin flash-back-uri care traduc vizual relatările femeii care cu aproape 60 de ani în urmă participase la proteste pentru a-și salva soțul, o cunoscuse și o luase sub protecția ei pe fetița evreică, rămasă singură pe lume după deportarea mamei sale.
Margarethe von Trotta este o cineastă cu multiple talente – actriță, scenaristă, regizoare – care și-a petrecut primii ani de carieră în mediile Noului Val francez și apoi ai Noii Cinematografii germane, pentru a se impune în deceniile următoare cu filme și roluri în care analizează (în special) istoria germană și aduce în dezbatere figuri și momente importante, unele nu lipsite de controverse. ‘Rosenstrasse’ este un film important prin însăși subiectul său, dar este un film inegal ca realizare. Partea cea mai puternică mi s-au părut poveștile individuale care reconstituie destine – multe tragice – frânte de război și de ororile Holocaustului. Tocmai personajele secundare, unele dintre ele apărând doar într-o scenă sau două, sunt cele care au șansele cele mai bune să rămână în memoria spectatorilor. Intriga contemporană și mai ales episoadele care se petrec în America nu se susțin la fel de solid și sunt bazate prea mult pe stereotipuri.
Ca în toate filmele regizoarei, personajele proeminente sunt femeile și actrițelor li se oferă ocazia unor roluri solide. Maria Schrader (ea însăși o remarcabila regizoare și actriță) este excelentă în rolul femeii pornite în căutarea adevărului despre istoria familiei și propria identitate. Katja Riemann și Doris Schade intepreteaza cu aplomb și demnitate rolul Lenei la cele doua vârste. M-a impresionat mai puțin Jutta Lampe în rolul mamei. Felul în care este scris rolul ei nu clarifică nici presupusa ei criza de identitate și nici schimbarea radicală care are loc spre final. Episodul flirtului cu Goebbels, care ar fi dus la eliberarea deținuților, a fost mult criticat, în special în Germania, deoarece el pare a minimiza impactul protestelor femeilor. Cred că aceste critici sunt justificate, desi se pare că, istoric, într-adevăr Goebbels a ordonat eliberarea deținuților. Cinematografia lui Franz Rath diferențiază salturile în trecut prin filmări în tente cenușii și metalice, aproape alb-negru. ‘Rosenstrasse’ rămâne un film interesant și important și pentru tematica sa și pentru discuțiile pe care le-a generat și pe care le va mai genera.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.amazon.com/Rosenstrasse-Katja-Riemann/dp/B01LRMFIOW)
