Blogosfera literara si Facebook-ul au fost ocupate si agitate in aceasta saptamana cu cazul ziaristilor de la revista clujeana Tribuna. Pentru o recapitulare a faptelor de baza recomand postarea de pe blogul lui Laszlo Alexandru: ‘Mica dar interesanta noastră urbe culturală a fost zguduită în ultima vreme de o serie de scandaluri stîrnite în jurul revistei Tribuna. Lucrurile au prins să se contureze spre finalul anului trecut, cînd Consiliul Judeţean Cluj a organizat concurs pentru ocuparea postului de manager, vacantat prin pensionarea predecesorului. În competiţie s-au înscris doi candidaţi. Ovidiu Pecican e un scriitor bine cunoscut de comunitatea locală şi naţională, are vreo 50 de cărţi şi cîteva mii de articole culturale tipărite. De aproape un deceniu contribuia cu propria semnătură la prestigiul publicaţiei pe care intenţiona s-o coordoneze acum şi formal. Mircea Arman e un intelectual de underground, cu vreo două-trei contribuţii, care au trecut ignorate de lumea literară şi total lipsit de experienţă în viaţa publicistică. Juriul competiţiei a fost alcătuit din academicianul Alexandru Boboc (filosof bucureştean cu o vîrstă venerabilă şi un trecut ceauşist pe care e preferabil să-l trecem pios sub tăcere), profesorul Valentin Cuibus (inspector şcolar) şi profesorul Ion Vartic (pensionat din diverse funcţii teatrale şi universitare). Nu reţin să se fi justificat public în vreun fel această componenţă bizară a comisiei. De ce erau chemaţi tocmai un filosof bucureştean octogenar, un profesor din învăţămîntul mediu şi un specialist în Ibsen şi Caragiale să decidă viitorul publicisticii culturale din Cluj?!‘
La hyperliteratura.ro Tibi Oprea face bilantul targului de carte Bookfest 2013 si ne informeaza ‘Ce carti au cumparat romanii la Bookfest 2013’: ‘Semne bune anul are! Semne bune pentru editurile ce au participat la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2013. Organizatorii ne spun că încasările editurilor nu numai că s-au menţinut la acelaşi nivel ca anul trecut, dar unele edituri au crescut faţă de ediţia precedentă, asta în ciuda vremii neprielnice manifestate în 3 din cele 5 zile ale Salonului de Carte. Sâmbătă, 1 iunie, a fost cel mai mare aflux de vizitatori, probabil datorită numărului mare de lansări din acea zi. Mihai Mitrică, directorul executiv de la Asociaţia Editorilor Români şi de la Bookfest a declarat că în cele 5 zile s-a înregistrat un număr de 95 000 de vizitatori, cu 5 000 mai mulţi decât anul trecut.’
Scriitorul intervievat in aceasta luna la liternet.ro de Daniel Cristea-Enache este Lucian Teodorescu. Am gasit interesanta si emotionanta evocarea de catre scriitor al unuia dintre mentorii sai, disputatul Ovid S. Crohmalniceanu: ‘DCE: Cine au fost sprijinitorii „optzecistului” Cristian Teodorescu şi ai literaturii sale publicate în ultimul deceniu ceauşist? În ce fel vă raportaţi azi la ei? Sfertul de secol scurs de la tinereţea dvs. scriitoricească dinainte de 1990 a schimbat ceva în acest raport? Dacă da, ce anume? Dacă nu, de ce nu? CT: Dacă mă întrebaţi despre oamenii care m-au sprijinit la debut, nu pot decît să le mulţumesc separat şi fiecăruia în parte. Aşa mi se pare drept. Cîteodată visez că sînt acasă la profesorul Crohmălniceanu, în apartamentul lui de pe Dionisie Lupu, şi că vorbim despre lumea literară de azi şi despre politicieni, într-un amestec plauzibil, în logica visului, cu ceea ce vorbeam despre ciudaţii ani optzeci, cînd erau în plină desfăşurare. Crohmălniceanu avea un umor special. Dacă nu erai atent, nu te prindeai de ironiile lui. În frazele oralităţii sale, în care fiecare cuvînt era folosit impecabil, apărea cîte un un cuvînt care se abătea de la regulă şi care însemna de fapt inversul a ceea ce semnifica în mod obişnuit. La cenaclul Junimea, unde apărea destins şi aproape neprotocolar, profesorul era mai uşor de citit. El care n-avea copii, ci doar un cîine cocker, Rontz, se purta cu noi cu o căldură pe care mai tîrziu a explicat-o într-o convorbire cu o persoană apropiată.’
Ioana Cristina Casapu scrie pe blogul librariei Carturesti despre cartea lui Fabio Stassi ‘Ultimul dans al lui Charlot’: ‘Crăciun după Crăciun, timp de șase ani, Charlie Chaplin încearcă să ia Moartea la mișto, la propriu. Înțelegerea dintre artist și Bătrână e simplă: mai primește un an de viață atâta timp cât o face să râdă. Astfel, deși șalele nu-l mai țin și nici trucurile de altă dată nu-l mai fac zglobiu, încearcă să mai fure puțină magie universului la fiecare soroc. Își îmbracă costumul de vagabond, își lipește mustața, încearcă să fumeze un chibrit, să își facă piciorul stâng invizibil, și, iată, deși ramolirea e cea care îi stăpânește și stângăcește fiecare gest, tot ea e cea care îl salvează. Ba se împiedică și cade, ba amorțește cu spatele îndoit la jumătate, ba joacă fotbal cu Bătrâna și aceasta își rupe femurul descărnat, Charlot face ce face și îi stârnește Morții hohote isterice de râs.’
Wilkins Micawber scrie la ‘Ce am mai citit’ despre romanul despre Bucuresti al unui scriitor elvetian: ‘Un roman capabil să stârnească simpatia unora din cititorii de la noi, aşa cum o fac căţeii care plac trecătorului îndrăgostit de animale, este Muzica înghiţită al elveţianului Christian Haller (Polirom, 2004). Miza pe coarda sentimentală a lectorului autohton e clară, căci e vorba de povestea, născocită total au ba, habar n-am, a unei familii din ţara ceasurilor care petrece la Bucureşti perioada 1912-1926. Prilejul fusese oferit de afacerile capului familiei, afacerist în domeniul textilelor, care conduce o ţesătorie de bumbac în capitala noastră în perioada respectivă. Este, ca să zicem cu o vorbă de azi, un fel de proto-expat, dar dacă neamţul a putut să caute ceva în Bulgaria, de ce n-ar căuta şi elveţianul în România. ‘
‘freelove’ ne invita la o discutie ‘despre cartile pe care nu le terminam’: ‘ saptamana trecuta, dupa ce am terminat minunatia de „the life of pi”, m-am apucat de „citind lolita in teheran”, o carte pe care voiam de muuuuult s-o citesc. M-a atras titlul pentru ca, asa cum am spus in nenumarate randuri, Lolita este una din cartile mele preferate. Am citit pe la 14 ani prima data, fix cat sa ma prind in perioada de copilarie-adolescenta si am mai citit-o in facultate, cand am privit-o cu totul altfel, am citit critica, am scris un eseu (am fost foarte mandra de lucrarea aia :”>), etc. Cand mi-a imprumutat-o o prietena am fost in al 9-lea cer. Doar ca magia a disparut rapid. In primul rand, am fost socata sa vad ca volumul este despre mai multe carti (ale lui Austen, Henry Miller, etc), dealtfel foarte dragi mie. Am zis „ok, nicio problema, mai mult de citit”. Cu toate acestea, cartea e scrisa intr-un ritm super incet, fara prea multa actiune (cel putin la inceput). Am reusit sa citesc doar vreo suta si ceva de pagini, ceea ce stiu ca nu e suficient, dar efectiv mi-am pierdut rabdarea. … Voi lasati carti care nu va plac sau va chinuiti sa le terminati? ‘
(Dan)
Pe Hyperliteratura, un interviu luat de Ioana Vighi lui Mircea Struteanu, cel care a ”produs” de curand albumul de fotografie ”117 scriitori români”, aparut la Editura Publica. La intrebarea ”Cum i-ai ales pe cei pe care urma sa-i “tragi în poză”?”, el raspunde: ” Alegerea scriitorilor nu a fost ușoară. Am avut o listă, la care m-am uitat probabil de sute de ori, alcătuită de mine cu ajutorul multor scriitori și critici. Deseori ajungeam în situația în care, în timpul unei întâlniri pentru portret, eram întrebat “și, pe cine ai mai pozat?” sau chiar “arată-mi și mie lista” și de aici pleca o discuție vizavi de cine ar fi în plus sau în minus și de cum ar trebui să fac eu să fie bine. În mod evident nu am acoperit întreaga literatură română cu fotografiile mele, ci am încercat mai de grabă să aduc un sprijin și o contribuție vizuală acestui univers. Voi avea mereu regrete că nu am reușit să mă întâlnesc cu unii și cu alții și că a trebuit oricum să mă opresc la un moment dat.”
Diana scrie pe blogul sau, Tara mea inventata, despre o aparitie recenta de la Editura All, Convorbiri cu Alex. Stefanescu – Ioana Revnic, o carte pe care o avem si noi in vizor in viitorul apropiat: ”Cartea abordeaza foarte multe subiecte, toate interesante si captivante. Pe langa ce v-am povestit mai sus, mi-au placut intrebarile si raspunsurile referitoare la comunism si evenimentele din ’89 si istoriile de familie ale domnului Stefanescu, povestile despre Nichita Stanescu(ah de cand nu ma mai gandisem la Nichita Stanescu!). Mi-a placut sa citesc despre “omul” Alex. Stefanescu ceea ce mi-a starnit interesul si pt autorul A. S. Nu am citit niciodata cu mare interes critica literara dar dupa discutiile din carte, as fi tentata sa rasfoiesc atat Istoria literaturii contemporane cat si cartea despre Nichita Stanescu.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Agenția”, de Cristian Ardelean
–”Ghidul ipocriților”, de Peter Demeny
-”Amorțire”, de Florin Lăzărescu
–”Agentul Cormac”, de Neal Asher
-”Secretele fotografiei digitale”, de Enczi Zoltan, Richard Keating
-”Pergamentul uitat”, de Philipp Vandenberg
-Eveniment: Lansare ”Iubitafizica”, de Iulian Tănase
