”Timmy Fiasco 2. Uite ce-ai făcut!”, de Stephen Pastis
Editura Arthur, București, 2015
Traducere din engleză de Ecaterina Godeanu
Moto: ”Dacă-ți pierzi speranța, găsește-o.” (Timmy Fiasco)
Nu îl cunoșteam pe Timmy Fiasco, nu citisem primul volum din serie, dar dacă eu nu îl știam îmi poate fi iertat. Copiii însă trebuie să afle totul despre el, să îi citească aventurile, pentru că ele sunt și amuzante, și inteligente (o inteligență foarte fină, pentru copii la fel de deștepți!), și spuse pe înțelesul și cu armele lor. Timmy Fiasco este un aventurier fără pereche, un băiat care și-a construit deja un ideal și un renume, chiar dacă este mai mult închipuit și supraestimat, aceea că este cel mai bun detectiv din lume.
De altfel, aceasta este miza seriei, aventurile unui copil întrucâtva năuc de a-și demonstra sieși, dar mai ales celor din jur, că renumele de detectiv particular pe care și l-a fabricat este real și poate rezolva cele mai grele cazuri apărute la școală sau în rândul prietenilor. Numai că modestia lui nu stă pe primul plan, iar rezultatele nici atât, trecând peste soluțiile simple, considerându-le doar ”mișmașuri”, alunecând fără grijă pe lângă indicii, pentru ca, la final, să fie înfrânt. Am zis înfrânt? Nu, Timmy Fiasco nu se lasă niciodată, până la urmă va izbuti.
Șansa de a fi confirmat drept un mare detectiv de către ceilalți (pentru el, este evident, fiind fondatorul, președintele și directorul executiv al celei mai mărețe agenții de detectivi din oraș, poate chiar din țară) este să participe la concursul inter-școli privind găsirea hoțului unui glob pământesc. Este de la sine înțeles că el nu va face niciun efort pentru acest concurs și totuși îl va câștiga. Este evident că nu va avea nevoie de indiciile celorlalți, ci va rezolva totul cu doar cinci minute înainte de anunțarea verdictului. El este totuși cel mai mare detectiv din oraș 😀 .
Este amuzant să privești cum un personaj este atât de naiv și, totuși, atât de îndrăgit de către cititori. Nu știu de unde vine toată această admirație, dar probabil din umorul său inconștient și din faptul că este un copil ca toți ceilalți, cu ambiții și idealuri, dornic de joacă și timid, inconștient, inocent și ”insensibil”. Iată o mostră din gândirea sa:
”Sunt conștient că, pentru a depăși acest moment ca un profesionist ce sunt, trebuie mai întâi să privesc trecutul cu maturitate. Iar asta înseamnă să recunosc faptul că alții mi-au cauzat toate problemele și să-i învinuiesc pentru asta.”
Este o carte foarte amuzantă, pe care o recomand cu căldură copiilor. Are un personaj central memorabil și simpatic, o seamă de personaje secundare care pot face deliciul copiilor (cum ar fi ursul polar Total, un altfel de urs Fram, grăsuț, mâncăcios și foarte sperios, mai ales când vine vorba de păsări), dar și o acțiune cursivă, asemănătoare unui policier ”neserios”, cu puține urme de suspans, dar în același timp ciudat de imprevizibilă. Copii, după ce terminați Jurnalul unui puști, apucați-vă cu încredere de Timmy Fiasco!
