-Mi-a plăcut mult Relatos Salvajes, omnibusul argentinian cu finaluri violente și neobișnuite, care mi-a adus aminte pe alocuri de Tarantino. Am citit cu plăcere și recenzia lui Dan Becerescu de pe blogul său, chiar dacă el nu a fost așa de încântat: ”Mi-a placut felul unitar in care au fost gandite si filmate – e o atentie la detalii delicioasa si sunt niste cadre luate de sus care functioneaza foarte bine in a te detasa de subiectii povestii. Punctul de plecare al fiecarei povesti e cat se poate de banal, ceea ce e ok. La fel si ideea ca oricand lucrurile o pot lua razna. Doar ca spirala evenimentelor tinde spre halucinant si ingroapa repede autenticitatea personajelor si situatiei. Iar cand asta se repeta de mai multe ori, dupa vizionare esti golit de orice feeling vizavi de ce ai urmarit.”
–Un interviu foarte interesant despre cinematografie găzduiește ZiarulMetropolis.ro, discuția fiind purtată între Ionuț Mareș și Joachim Lepastier, critic la celebra revistă franceză ”Cahiers du Cinema”. Iată care este răspunsul său la întrebarea: ”Există de câțiva ani deja o discuţie legată de internet și de înmulțirea blogurilor de cinema. În acest context, care credeţi că ar fi rolul criticului şi cum îşi păstrează el autoritatea?”: ”Internetul a schimbat multe lucruri. Iniţial, criticul era primul spectator, cel care vedea filmul înaintea tuturor şi care spunea ce merită şi ce nu merită văzut. Evident, acum sunt oameni care postează pe Twitter în timpul proiecţiei lucruri despre subiect, primele păreri. Prin urmare, cred că presa tipărită are în prezent rolul de a lua distanță. Asta este cumva misiunea istorică a „Cahiers du Cinema”, de a identifica tendințe, de pune în perspectivă. Eu am o istorie personală cu internetul. I-am întâlnit pe oamenii de la „Cahiers du Cinema” pentru că aveam un blog. Există multe bloguri, iar cei care scriu vor să posteze cât mai repede după sfârșitul unei proiecții. Eu am refuzat să fac asta. Era un blog de cinefil, meseria mea nu era cea de critic. Nu vedeam filmele la proiecțiile de presă, ci când intrau în cinematografe. Ceea ce mă interesa era să folosesc internetul ca un rezervor de imagini, să fac colaje de imagini. Dar nu era numai despre cinema, ci și despre arhitectură, pictură. Făceam legături între diverse epoci ale istoriei filmului, scriam despre lucruri legate de mizanscenă. Foloseam internetul ca un fel de memorie vizuală. Am lucrat mult așa. Și cred că în acest fel s-a dezvoltat intuitiv o gândire critică.”
-Continuă să apară recenzii la ”filmul momentului” în cinematografe, Batman vs Superman. De data aceasta, l-am citit pe Cătălin Meșaru pe FilmReporter.ro, care încheie: ”Este mai mult decât evident că cei de la Warner Brothers se strofocă din răsputeri să pună pe picioare acest univers al DC Comics, în competiție directă cu universul celor de la Marvel (care, fiind atât de diferit din punct de vedere al tonului abordat – mult mai light și infuzat de entertainment real, nu pare o competiție în realul sens al cuvântului), și îndoapă filmul de față cu tot ceea ce le vine la îndemână pentru a pune niște baze, sărind etape necesare, secătuindu-și și plictisindu-și publicul. Astfel, avem parte de cameouri ale personajelor Flash, Aquaman, Cyborg (care, între noi fie vorba, nu-s cele mai interesante personaje), toate doar pentru a construi schela pe care va fi trântit următorul film. Sigur, The Justice League tot va avea încasări amețitoare la box office, dar prețul pe care îl plătesc spectatorii e unul mare: ore întregi de nonsens, personaje plictisitoare, vid creativ și o lipsă crasă de orice urmă de entertainment.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”La Belle Captive” (1983)
–”Holy Motors” (2012)
–”Banat (Călătoria)” (2015)
–”Minte-mă frumos în Centrul Vechi” (2016)
