Minte-mă frumos în Centrul Vechi (2016)
Regia: Iura Luncașu
Distribuția: Sorin Miron, Pavel Ulici, Nicoleta Hâncu, Alexandru Unguru, Aida Economu
Peripețiile din 2012 (Minte-mă frumos, 2012), consolidează relația dintre Toni și Oana, aceștia formând acum o echipă formidabilă, în viață, și-n afaceri, având de data aceasta un membru în plus, o fetiță care aduce culoare în viața celor doi, atunci când cuplul nu este ocupat cu rolul de nași cu normă întreagă. Fericitul proaspăt cuplu este format din Doru, actor îndrăgostit de păcănele, și Dora, actriță îndrăgostită iremediabil de Doru. Prin ce peripeții vor trece și dacă vor fi nășiți în cele din urmă, rămâne de văzut!
Scenariul, semnat de către Adrian Lustig (Nuntă mută, 2008), ne duce în mijlocul Centrului Vechi, la un spectacol de teatru pregătit de către Doru, Dora, Lucy, Alecu și Freddy, care împreună reușesc să transforme scena și propriile vieți într-un spectacol demn de un premiu Oscar.
Scenariul este unul inventiv și, în ciuda asemănărilor cu filmele hollywoodiene, chiar are priză la public: situații specifice autohtone, o combinație între artă și cămătărie care ne demonstrează încă o dată că viața de artist nu e ușoară, cămătari ce cu siguranță au bani pentru ultima tehnologie, dar au lipsit de la orele în care ar fi putut învăța cum să o folosească, bloggeri care participă la evenimentele de lansare, dar care vor adapta cronica din toamna lui 80 pentru a denigra evenimentul recent vizionat. Așadar, presupun că intenția scenaristului a fost să reliefeze unele aspecte ironice ale societății noastre, doar că atunci când sunt prea multe, aprofundarea unei anumite situații devine imposibilă. Totuși, nu cred că filmul de față s-a dorit unul care să trezească semne de întrebare în gândirea noastră, ce mai degrabă s-a vrut a fi o cursă de raliu, de aproximativ 2 ore, în care voia bună și ironia să fie la ele acasă.
În ceea ce privește regia, imaginea, sunetul, observăm o evoluție a filmului românesc spre trendul hollywoodian; ne aflăm în fața unei calități mult mai bune a sunetului și a imaginii (cadrele de început sunt foarte frumoase; filmat cu drona, Bucureștiul este chiar frumos!), cadrele lungi și monotone sunt înlocuite cu unele dinamice, centrate pe acțiune și mai puțin pe observație.
În ceea ce privește distribuția, avem de-a face cu o combinație de actori cunoscuți (George Piștereanu, Coca Bloos, Adriana Trandafir, Zaharia Visan, Emilian Oprea), cu cei mai puțini cunoscuți, cel puțin pe scena filmului, care au deținut în mare și rolurile principale (Pavel Ulici, Nicoleta Hâncu, Sorin Miron, Diana Roman). În ceea ce privește distribuția, m-a mirat faptul că afișul filmului nu include cuplul Doru – Dora, care reprezintă până la urmă, axa pe care este construit filmul. Se pare că succesul filmul mizează pe cămătari și pe situațiile hilare în care aceștia ajung pe parcursul acțiunii. De menționat, ar fi rolul jucat de către Emilian Oprea, apariție salutară și benefică întregului film și, de ce nu, acțiunii în sine.
Așadar, ne aflăm în fața unui film care va binedispune, care va mulțumi o parte a publicului românesc care dorea să scape de cenușiul cinematografiei românești. Totuși, pentru cei care doresc originalitate și profunzime, Minte-mă frumos în Centrul Vechi nu se va ridica la standardele dorite. Minte-mă frumos în Centrul Vechi este o altă poveste frumoasă, cu un final siropos, de data aceasta localizată în București, care îmi aduce aminte de un alt cuplu simpatic, din Brașov, întâlnit în Poveste de dragoste (2015).
Notă: 6,5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=qB5oxjD4DnM’]
