Holywoodului și altor studiouri de filme mai mult sau mai puțin faimoase ale lumii le place să facă filme despre ele însele, despre artă și artiștii cinematografiei. Există și o motivație economică, deoarece pentru un asemenea film există deja un decor gata pregătit – platourile de filmare. Motivele popularității acestui gen depășesc însă rațiunile economice, deoarece se întâlnesc aici dragostea publicului pentru vedete și regizori amplificată de curiozitatea de a afla cât mai mult despre ceea ce se petrece în culise cu respectul și uneori auto-analiza cineaștilor fata de meseria lor. Iată deci un top cu câteva dintre filmele despre filme care mi-au plăcut în mod deosebit. Ca de obicei, funcționează câteva ‘disclaimere’. Selecția este personală și subiectivă, și am lăsat probabil în afară multe filme care meritau să fie incluse și mâine daca aș reface topul sigur ar arăta altfel. De asemeni, ordinea nu are prea mare importanță și nu reprezintă vreo scală valorică. În fine, comentariile și adăugirile sunt binevenite.
1. Sunset Blvd. – Billy Wilder, 1950
‘Sunset Blvd.’ este comedie sarcastică americană, din 1950, regizată și co-scrisă de Billy Wilder. Titlul este numele unei străzi importante care străbate Hollywoodul, centrul industriei cinematografice americane. Filmul îi are în rolurile principale pe William Holden în rolul lui Joe Gillis, un scenarist care se luptă pentru a-și câștiga existența, și pe Gloria Swanson în rolul Normei Desmond, o fostă vedetă a filmului mut, care îl atrage în lumea ei de fantezie deranjată, unde visează să facă o întoarcere triumfătoare pe ecran. Erich von Stroheim îl interpretează pe Max von Mayerling, majordomul ei devotat. Lăudat de mulți critici la lansare, ‘Sunset Blvd.’ a fost nominalizat la 11 premii Oscar (inclusiv nominalizări la toate cele patru categorii de actorie) și a câștigat trei. Este adesea clasat printre cele mai grozave filme realizate vreodată.
2. La nuit américaine – François Truffaut, 1973
Unul dintre marile filme ale lui Truffaut, care a fost proiectat și în România în anii ’70. A fost, cred, și prima dată când o vedeam pe ecran pe fascinanta Jacqueline Bisset. Este o comedie romantică cu tentă autobiografică, co-scrisă și regizată de François Truffaut, cu Jacqueline Bisset, Jean-Pierre Léaud și Truffaut însuși, care joacă rolul unui regizor depășit de situații care filmează … o dramă romantică în sudul Franței. Titlul original francez, ‘La Nuit américaine’ („Noaptea americană”), se referă la numele francez al procedeului prin care secvențele filmate în aer liber în lumina zilei sunt filmate cu un filtru peste obiectivul camerei pentru a părea ca și cum ar avea loc noaptea. Filmul a avut premiera în afara competiției la Festivalul de Film de la Cannes din 1973 și a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în anul următor.
3. 8 1/2 – Frederico Fellini, 1963
Și despre ‘8 1/2’ al lui Fellini se poate spune că are o tentă autobiografică. Filmul are ca erou un celebru regizor italian pe nume Guido Anselmi, interpretat de Marcello Mastroianni, care suferă de o criză de creativitate în timp ce încearcă să regizeze un film științifico-fantastic. Regizorul nu prea știe despre ce este următorul său film, deși producătorii lui i-au construit deja un decor cu rachete uriașe. Claudia Cardinale, Anouk Aimée, Sandra Milo, Rossella Falk, Barbara Steele și Eddra Gale portretizează diferitele femei din viața lui Guido. Filmul este filmat în alb-negru de către directorul de imagine Gianni Di Venanzo și are o coloană sonoră de Nino Rota, cu costume și decoruri de Piero Gherardi. Federico Fellini aduce pe ecran vise, amintiri și cele mai fabuloase femei din cinematografia europeană într-un model cinematografic pentru autorii care doresc să-și pună propria viață pe ecran. Mulți au copiat, dar nimeni nu a făcut-o la fel de frumos. ‘8 1⁄2’ a fost apreciat de critici și a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin și cele mai bune costume.
4. Singin’ in the Rain – Stanley Donen & Gene Kelly, 1952
‘Singin’ in the Rain’ este o comedie romantică muzicală americană din 1952, regizată și coregrafiată de Gene Kelly și Stanley Donen, cu Kelly, Donald O’Connor și Debbie Reynolds în rolurile principale. Filmul oferă o descriere relaxată a Hollywood-ului de la sfârşitul anilor ’20. O vedetă a filmului mut se îndrăgostește de o fată din cor, în timp ce el și partenerul său de pe ecran, gelos și fantezist, încearcă să supraviețuiască tranziției dificile de la filmele mute la cele sonore. Filmul a avut un succes modest la lansare. A câștigat doar câteva premii minore, a fost nominalizat la un singur Oscar pe care nu l-a câștigat. În timp însă, popularitatea sa a crescut și filmul a căpătat un statut legendar și în rândul criticilor, fiind adesea considerat cel mai mare film muzical realizat vreodată.
5. Once Upon a Time in … Hollywood – Quentin Tarantino, 2019
‘Once Upon a Time în … Hollywood’ are șanse să intre în istoria cinematografiei din motive multiple. S-ar putea să fie unul dintre ultimele filme regizate de Tarantino și este primul în care nu mai colaborează cu frații Weinstein. Este unul dintre rarele cazuri în care o carte a fost scrisă (de Tarantino însuși) după film, și nu invers. Dar înainte de toate este o declarație de dragoste a lui Tarantino pentru arta filmului și pentru o perioadă considerată ‘epoca de aur a Hollywoodului’. În distribuție apar Leonardo DiCaprio, Brad Pitt și Margot Robbie. Acțiunea se petrece la Los Angeles în 1969. Filmul urmărește un actor a cărui carieră se află pe o pantă descendentă și pe cascadorul care îl dublează, descriind industria cinematografică în schimbare rapidă, cu amenințarea asasinării lui Sharon Tate (soția lui Roman Polanski) ca fir de acțiune secundar. Filmul a fost nominalizat pentru zece premii la cea de-a 92-a ediție a Premiilor Academiei, câștigând două.
6. Hitchcock – Sacha Gervasi, 2012
Un film care nu s-a bucurat de aprecieri unanime dar care mie mi-a plăcut foarte mult este ‘Hitchcock’ al regizorului englez Sacha Gervasi, care descrie relația dintre Alfred Hitchcock și soția sa Alma Reville în timpul filmărilor pentru Psycho (1960). Se poate spune că Alma este eroina principală a filmului, o femeie excepțională și talentată care și-a sacrificat propria carieră pentru a-l susține pe faimosul său soț. Deși nu a câștigat niciodată un Oscar, Institutul American de Film i-a acordat lui Hitchcock premiul pentru întreaga carieră în 1979, un premiu pe care a declarat că-l împarte, așa cum a împărțit întreaga viață, cu Alma. În rolurile principale apar formidabilii Anthony Hopkins și Helen Mirren.
Disponibil pe Disney+.
7. The Artist – Michel Hazanavizius, 2011
Încă un film care se petrece în perioada tranziției de la filmul mut la filmul sonor este foarte specialul ‘The Artist’ – un film comedie-dramă francez din 2011 realizat în stilul unui film mut alb-negru. Filmul a fost scris și regizat de Michel Hazanavicius și îi are în rolurile principale pe Jean Dujardin și Bérénice Bejo. Povestea se petrece la Hollywood, între 1927 și 1932, și se concentrează pe relația dintre o tânără actriță în ascensiune și o vedetă mai în vârstă de film mut, pe măsură ce cinematograful mut se demodează și este înlocuit de filmele cu sonor. „The Artist” a primit aprecieri pe scară largă din partea criticilor și a câștigat multe premii. Dujardin a câștigat premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes 2011, unde filmul a avut premiera. Filmul a fost nominalizat la șase Globuri de Aur, cele mai multe nominalizări din orice film din 2011 și a câștigat trei. În Franța, a fost nominalizat la zece premii César, câștigând șase, inclusiv cel mai bun film, cel mai bun regizor pentru Hazanavicius și cea mai bună actriță pentru Bejo. A fost nominalizat la zece premii Oscar și a câștigat cinci, inclusiv cel mai bun film, cel mai bun regizor pentru Hazanavicius și cel mai bun actor pentru Dujardin, primul actor francez care a câștigat vreodată la această categorie. A fost, de asemenea, primul film francez care a câștigat premiul pentru cel mai bun film și primul film preponderent mut care a câștigat din 1927.
8. Hail, Caesar! – fratii Coen, 2016
‘Hail, Caesar!’ este o comedie cum numai frații Joel și Ethan Coen pot avea tupeul să facă, și un film care împarte opiniile spectatorilor în tabere opuse cum numai filmele lor reușesc. Este o coproducție americano-britanică, avându-i în distribuție pe Josh Brolin, George Clooney, Ralph Fiennes, Scarlett Johansson, Frances McDormand, Tilda Swinton și Channing Tatum. Este o poveste fictivă care îl urmărește pe Eddie Mannix (Brolin), care lucrează în industria filmului de la Hollywood în anii ’50, încercând să descopere ce s-a întâmplat cu un actor vedetă dispărut în timpul filmărilor unei epopei biblice. Nu este un film care să fi obținut prea multe premii, dar daca nu l-ați văzut și aveți chef de o porție buna de râs, căutați-l!
Disponibil pe SkyShowtime.
9. Ed Wood – Tim Burton, 1994
Un film despre cel mai ne-talentat regizor din istoria cinematografiei? De ce nu, și cine altcineva l-ar putea realiza decât Tim Burton? Este o comedie-dramă biografică din 1994, regizată și produsă de Tim Burton, cu Johnny Depp în rolul lui Ed Wood, regizorul de cult din anii ’50. Filmul se referă la perioada din viața lui Wood în care a realizat cele mai cunoscute filme ale sale, precum și la relația cu actorul Bela Lugosi, interpretat de Martin Landau. Sarah Jessica Parker, Patricia Arquette, Lisa Marie și Bill Murray apar în distribuție în roluri secundare. Filmul a fost inițial un eșec financiar, dar a fost apreciat de critici la lansare, cu laude în special pentru performanțele actoricești și machiajele lui Depp și Landau. În cele din urmă, a devenit un clasic de cult și a câștigat două premii Oscar: cel mai bun actor în rol secundar pentru Landau și cel mai bun machiaj.
Disponibil pe Disney+.
10. Amator – Krzysztof Kieslowski, 1979
‘Amator’ (sau ‘Camera Buff’ cum a fost tradus titlul în limba engleză), realizat de Kieslowski în 1979, era al doilea său film de lungmetraj, deja un film de maturitate, care aducea în el și o puternică notă personală și toate semnele crizei societății comuniste poloneze care intra în ultimul său deceniu de existență. Este vorba în primul rând despre un film care vorbește despre pasiunea pentru cinema. Eroul său este un functionaras dintr-un oraș de provincie pe nume Filip Mosz (superb interpretat actoriceste de Jerzy Stuhr), care la nașterea fetiței sale decide să cumpere un aparat de filmat pentru a imortaliza începutul de viață și evoluția copilului. Un concurs de împrejurări face ca eroului nostru să i se ceară să filmeze vizita unor demnitari de la ‘centru’ în fabrica unde lucra, ceea ce îi declanșează pasiunea dublată de un talent pe care nu și-l cunoștea pentru imaginea filmată. De aici încolo, această fascinație va ocupă un loc din ce în ce mai important în viața sa, până a-l acapara total. Imaginea filmată însă are și o putere pe care eroul nostru nu o cunoscuse. Pelicula poate reflecta viața oamenilor așa cum și-o trăiesc aceștia, și realitatea cu toate aspectele sale, unele cenușii sau chiar întunecate. Adevărul filmat poate deveni o problemă pentru cei care se află în spatele aparatelor de filmat. El poate deveni o oglindă a vieților celor din jur, dar poate și distruge vieți. Îndrăznesc să spun că ‘Amator’ este prima capodoperă a lui Kieslowski, începutul unei cariere artistice extraordinare și dureros de scurte.
(sursa imaginilor – https://www.imdb.com/)
