The Vow (2012) – Jurământul
Regia: Michael Sucsy
Scenariul: Abby Kohn, Marc Silverstein & Jason Katims
Distributia: Rachel McAdams, Channing Tatum, Jessica Lange, Sam Neill, Scott Speedman
Viata bate filmul se spune si de aceea, de multe ori, filmul se inspira din fapte reale de viata, pe care le transpune pe ecran si le reintoarce vietii noastre. Mai inspirat… sau … mai putin inspirat.
Povestea tragica si adevarata a perechii Kim si Krickitt Carpenter – New Mexico – SUA, despre care acestia au scris si o carte publicata in anul 2000 li s-a parut interesanta si ofertanta din punct de vedere cinematografic producatorilor, drept care Jonathan Glickman spune: “Ni s-a părut interesant să facem un film despre o întâmplare adevărată pe care o putea trăi oricare dintre noi, precum şi despre tema universal valabilă a necesităţii adaptării într-o relaţie, pentru ca aceasta să reziste în timp.”
A rezultat o drama romantica, din fericire nu o melodrama, pentru ca nicio secunda spectatorul nu este tentat sa-si stearga vreo lacrima. Dar eu am simtit pe tot parcursul vizionarii ca imi lipseste ceva pentru ca sa intru in atmosfera filmului, sau pentru ca filmul sa-mi ajunga la suflet. Si in final am avut un sentiment de insatisfactie. Poate pentru ca ii lipseste scenariului niste oaresce motivatii mai sustenabile privind iubirea fara limite, margini si obstacole si devotamentul lui Leo (sotul disparut din memoria accidentata a lui Paige), pentru a ramane fidel Juramantului si a-si recastiga viitorul alaturi de mireasa sa. Dar poate ca aici este vina mea, a spectatorului care este lipsit de suficienta sensibilitate si incredere in dragostea care rezista dincolo de piedici.
Ceea ce mi-a lasat insa, pana la urma – o imagine de ansamblu mai buna, a fost distributia, pentru ca, contrar unor critici aduse tocmai acestui aspect, eu zic ca ei – actorii, au gasit exact resorturile interpretative care odata declansate, sa ofere cele mai adecvate resurse pentru creionarea unor personaje acceptabil credibile.
Am revazut-o cu placere pe Jessica Lange, care o data cu trecerea anilor si-a inasprit trasaturile. Care au capatat o expresie stranie-malefica (daca ar fi sa-mi amintesc numai de rolul ei din 2010 din Grey Gardens).
Cu aceeasi placere – si cred ca ma intelegeti – 🙂 – l-am revazut si pe Channing Tatum (mi-a placut in Dilemma si in Fighting), care indiscutabil, dincolo de datele fizice remarcabile (inclusiv o scurta secventa deloc deranjanta la nudul gol), are si calitati interpretative deloc de neglijat. Construieste o figura de super baiat bun, care crede despre mesaul filmului ca “Este un lucru extraordinar să-i juri celuilalt credinţă şi iubire pe viaţă şi să-ţi respecţi jurământul.”
La fel, Rachel McAdams, din ce in ce mai prezenta si mai observabila pe ecrane (Sherlock Holmes, Midnight in Paris, The Time Traveler’s Wife, The Notebook, etc.), in companii din ce in ce mai selecte, a reflectat toate framantarile si dilemele situatiei in care a aruncat-o viata pe eroina filmului.
Camera de filmare aduce si ea un punct bun peliculei, fara nimic special, iesit din comun, dar curat si onorabil.
Din coloana sonora am remarcat Soundtrackul oficial We Are – Joy Williams.
2 comments
…si ce mult mi-a placut partea din juramant care spune „sa salasluiesc în caldura inimii tale, si mereu sa o numesc acasa….”
L-am vazut si eu zilele astea, m-am delectat cu un film romantic simpatic.
Subiectul interesant (mi-am adus aminte de 50 First Dates, in care el trebuia sa o cucereasca in fiecare zi), eu i-as fi dat un 7 🙂