Prin blogosfera cinefilă (13 – 19 august 2018)

–Pe blogul CeFilmeVad, LazOrtansa scrie despre Paterno (2018), un nou film cu Al Pacino: ”Filmul de televiziune ,,Paterno “ este o adevărată poveste americană care evocă numele unui …campion , să zicem, absolut,  în numărul de victorii , și, anume , in succesul echipei de fotbal american studențesc Penn State Nittany Lions,  între 1966- 2011 : 409 victorii ( record istoric) și 136 de înfrângeri, având la cârmă, pe deja legendarul  antrenor Joe Paterno. Viața glorioasă a celui răsfățat cu numele de alint  JoePa are un deznodământ trist pentru antrenor , bănuit și/sau acuzat de o parte a publicului că a tăinuit și mușamalizat abuzurile sexuale cu caracter pedofil  exercitate de Jerry Sandusky, asistentul său timp de 33 de ani.”

–Pe ZiarulMetropolis, găsim o cronică semnată de Andrei Crăciun despre Utoya – 22 iulie: ”Am văzut la București filmul de cinema Utøya – 22 iulie, am plecat din cinematograf năuc și cu inima făcută ghem. Este un film făcut cu o sensibilitate totală față de victimele atentatului. Să faci un film despre teroarea absolută (împușcăturile care se aud, dar nu ni se arată – sunt teribile) și să reușești să fii delicat și să te concentrezi pe solidaritate, pe dragoste, pe familie, pe speranță – aceasta e o performanță cu totul remarcabilă a regizorului Erik Poppe. Utøya – 22 iulie e un mare film de cinema – și ce bine ar fi fost de era ficțiune!”

-Despre filmul Tag, am descoperit o cronică pe blogul MovieAddicted: ”Tag este cu siguranta unul dintre cele mai distractive si excesive filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Inspirata dintr-o poveste adevarata, dezvaluita intr-un articol Wall Street Journal din 2013, comedia ii are in centru pe cinci prieteni extra competitivi care, inca de la 9 ani, pe durata intregii luni mai se joaca…. Leapsa. De-a lungul anilor, acestia au reusit sa ramana unul in viata celuilalt, iar jocul acesta prostesc, hilar si exagerat le-a adus bucurie chiar si in cele mai triste sau nepotrivite momente.”

(Jovi)

-Adriana Gionea de la PostModern a vazut ‘Killing Jesus’ (‘Matar a Jesus’), filmul care a primit premiul pentru regie la Bucharest International Film Festival: ‘Laura Mora Ortega nu îţi prezintă (doar) un Medellin sordid, construit din miturile hollywoodiene cu magnaţi ai drogurilor. Medellinul ei se cere descoprit prin lentila compasiunii pentru natura umană captivă, simbolizată de acei tineri pierduţi, consideraţi a fi irecuperabili’.

-Emil Calinescu scrie la CinEmil despre ‘The Darkest Minds’: ‘… trebuie sa va zic cum este, de fapt, The Darkest Minds – Minti Primejdioase. Filmul, nu cartea. Si va zic asa: este slabut spre decent. Nu are chestiuni complet gresite, nu are interpretari total pe langa. Nu are, insa, nici ceva wow (in afara de ACEA idee), nu are nimic cu adevarat memorabil. Iar faptul ca 80% dintre lucruri NU sunt explicate mi se pare un mare minus. Iesi din sala de cinema cu multe dileme, asteptand explicatii ulterioare. Si, din pacate, este si foarte putin dinamic. Prea lent, prea multe momente moarte.’

(Dan)

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”The Spy Who Dumped Me” (2018)

–”Flavor of Green Tea Over Rice” (1952)

–”Victoria” (2015)

–”Ocean’s Eight” (2018)