The Lodger: A Story of the London Fog (1927) – Chiriasul
Regia: Alfred Hitchcock
Distributia: June, Ivor Novello, Marie Ault
The Lodger (Chiriasul) nu este primul sau film, dar este cel pe care Hitchcock l-a considerat ca primul sau film de suspans. Este si cel mai bun dintre filmele mute ale lui Hitchcock, si in plus apartine sub-genului filmelor despre Jack the Ripper, fiind realizat la o data in care cazul real era inca prezent in memoria vie a multor londonezi. Si este un film remarcabil in genul sau.
Marturisesc ca imi place din ce in ce mai mult in ultima vreme sa vizionez filme mute. Lipsa sonorului vorbit impunea actorilor un stil de joc deosebit de cel contemporan in care expresivitatea figurilor si a limbajului corporal se aproprie de arta mimilor, iar calitatea lucrului cu aparatul de filmat si talentul in compozitie al regizorilor sunt chemate sa compenseze lipsa de informatie explicita de pe banda sonora.
Un regizor atat de vizual cum era Hitchcock nu pare, in retrospectiva, sa fi avut probleme cu limitele tehnice ale genului. Din contra, multe dintre marile sale scene de suspans de mai tarziu ar putea sa figureze la fel de bine in filme mute, daca facem abstractie de banda muzicala, dar despre sonorul filmelor lui Hitchcock se poate divaga enorm, si poate o voi face cu alta ocazie.
Povestea este situata intr-o Londra invaluita in ceata, scena de predilectie a multor filme din perioada britanica a maestrului. Povestea este destul de liniara si lipsita aparent de suspans si complexitate, incluzand in premiera la Hitchcock figura barbatului a carui comportare nenormativa il face sa fie suspectul numarul unu al unor crime de care nu este vinovat, si a femeii care acorda din instinct si in pofida tuturor aparentelor inselatoare deplina incredere si inclinatie romantica junelui cu probleme. In rolul junelui apare Ivor Novello, actor cunoscut al perioadei mute a filmului britanic, un Alain Delon al vremii cu un stil emfatic de joc, potrivit insa lumii melodramatice a filmului. Tot in premiera in filmele lui Hitchcock si probabil in istoria cinematografului apar aici scara in spirala filmata la verticala de sus in jos, jocul de umbre amenintatoare si tanara filmata in baie – ultimele doua filmate separat in acest film se vor regasi peste vreo treizeci de ani impreuna in memorabila scena din Psycho.
Finalul de melodrama despre care legenda spune ca i-ar fi fost impus lui Hitchcock, el dorind in final mult mai sumbru este absolut banal si neinteresant, dar este precedat de o scena de aproape-linsaj, din care eroul suspendat de catuse de un grilaj este salvat in ultimul moment pentru a fi adus pe pamant ca intr-un fel de coborare de pe cruce. Ne ramane sa ghicim daca Hitchcock a dorit sa termine filmul aici (ar fi fost genial) sau sa-i dea un alt final hitchcockian cu o turnura finala mai putin conventionala acestui film oricum memorabil.
2 comments
nu l-am vazut inca, e pe lista „de văzut” (toate filmele lui Hitchcock sunt pe lista),
cred ca o sa grabesc putin vizionarea ca sunt curioasa cum este primul film al regizorului
nici eu nu l-am vazut. ce sa-mi faci, nu am inceput cu inceputul subiectiv al maestrului. nu am gasit nicio recenzie sa nu-mi fi placut pana acum. nici a ta nu face exceptie. ai spus exact ce ar fi trebuit spus.