Maze Runner: The Death Cure (2018) – Labirintul: Tratament letal
Regia: Wes Ball
Distribuţia: Dylan O’Brien, Ki Hong Lee, Kaya Scodelario, Thomas Brodie-Sangster
„Maze Runner: The Death Cure”, sau „Labirintul: Tratament letal” (așa cum a fost tradus în limba română) este a treia parte a unei serii ce imaginează niște adolescenţi care trebuie să supravieţuiască unei distopii.
Dacă aveţi afinităţi pentru scenarii cu zombi, peisaje post-apocaliptice sau dacă v-au plăcut filme precum Divergent ori Hunger Games, cu siguranţă vă veţi bucura de ultimul Maze Runner.
Efectele speciale, scenografia și imaginea în general, se numără printre elemente impresionante ale filmului. Lumina, compoziţia și cromatica stau sub semnul echilibrului, în vreme ce mișcările de aparat sunt îndrăzneţe (atipice pentru un astfel de film, uneori ameţitoare în sensul propriu al cuvântului).
Nu avem parte de un rezumat al evenimentelor anterioare, însă acţiunea se intuiește ușor, la fel și relaţiile dintre personaje. În plus, ritmul filmului nu lasă loc pentru monotonie, iar curgerea lui pare să fie rezultatul fericit al unui scenariu atent lucrat. Deși anumite acţiuni sunt previzibile, iar altele neverosimile, apreciem faptul că succesiunea evenimentelor captivează.
Raportându-ne la actori, remarcăm că personajele (cu excepţia protagonistului) au staturi și fizionomii comune (realism atipic pentru un SF). Ceea ce le particularizează este vârsta: putem probabil număra pe degetele de la o mână actorii trecuţi de prima tinereţe. În mod firesc, nici jocul lor nu are adâncimi nebănuite. Însă nu există nici greșeli, iar interpretarea nu părăsește graniţele credibilităţii.
Pentru un spectator care vine la cinema fără să aștepte o capodoperă a genului SF, ultimul film din seria Maze Runner poate fi o surpriză plăcută, cu imagini impresionante și acţiune captivantă.
