–Ionuț Mareș scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre filmul ”Silence”, regizat de Martin Scorsese, cu un subiect super-ofertant și interesant: ”Regia lui Scorsese este mai aşezată, mai pragmatică, aparent mai puţin spectaculoasă, mişcările de aparat sunt lente, dialogurile – redate într-un clasic plan-contraplan, iar imaginea lui Rodrigo Prieto („The Wolf of Wall Street”, „Argo”, „Biutiful”) are o plasticitate echilibrată, care evită atât calofilia, cât şi naturalismul sau grandomania (păcate cărora le-a căzut victimă Alejandro G. Iñárritu în „The Revenant”): frământările şi transformarea spirituală ale Rodrigues (şi, până la un punct, şi ale puţin mai schematicului său coleg Garupe) au nevoie de timp şi de o anume respiraţie pentru a prinde consistenţă şi a deveni credibile.”
-Hacksaw Ridge mi s-a părut, din ce am văzut până acum, cel mai bun film de la Oscaruri. Este dur și are și romantism, dar este filmat și regizat extraordinar. Câteva dintre aceste calități sunt menționate și de Răzvan pe blogul CeFilmeVad: ”Veți vedea un film în care doar în prima parte vă veți putea ronțăi liniștiți floricelele. În a doua parte nu veți mai putea face asta. Pentru că a doua parte a filmului aproape că nu are scenariu. Are doar aproape 50 de minute de imagini cu oameni murind. Împușcați. Sfârtecați. Arși. Pulverizați de explozii. Mutilați. Zdrobiți de grenade. Sufocați de pământ. Îngropați în pământ de vii. Mâncați de șobolani de vii sau morți. Aruncați în aer de propria artilerie. Cu craniile explodând. Cu bucăți de mâini și de picioare zburând spre cameră. Cu intestine curgând. Oameni înjunghiați de baionete și cu beregatele tăiate. Acoperiți apoi de viermi, pământ și sânge. Morți în toate felurile posibile în care se poate muri într-un război.”
-Cristi Mărculescu face pe blogul său o analiză comparativă între Bacalaureat și Sieranevada, pe care le cam desființează: ”Dacă vreunu din filmele astea măcar vizual încerca ceva, atunci am fi avut altă discuție. Dar ambele sunt fix formule, fix ce au tot selectat cu habotnicie festivalurile. Românica gri și căcănie în care toți sunt triști, unii sunt amuzanți și se suge supa și se ling faianțe. O bucată (majoritară, ce-i drept) din românia reală care de vreo 15 ani e singura miză a filmelor și auteurilor noștri pompați cu bani de la stat și premii de la festivaluri. Pariul sigur, laba continuă. Este esențial să nu se întâmple de fapt nimic. Blocurile cât-mai-mizere-vă-rog în care se suge ciorbă au înlocuit viloaiele prin care dinozaurii își plimbau miliardarii de weekend, ultimii corupți și senatorii melcilor prin cinema-ul de după 89. Noii dinozauri sunt la fel de actuali cum erau prin 1997 Nicolaescu și Daneliuc. Adică, cinematografic, deloc. Ideatic, papagali cu același discurs pus pe repeat în orice film ar fi făcut. Noul Val are nevoie extrem de urgentă de o contra-reformă. Sau să-l clonăm dreacu pe Caranfil. 2017 este momentul să ne dăm seama că avem nevoie de orice altceva. De comedii sau de thrillere, de film de dragoste. De filme despre ceva concret, cu mai puține xeroxuri și cenușiuri inutile din realitatea înconjurătoare. Merci, puteam la fel de bine să mă uit 3 ore pe geam nu trebuie să fie norma unei cinematografii naționale.”
–Angela de la CineAmator scrie despre avanpremiera săptămânii, Beauty and the Beast: ”O noua generatie de copii se va indragosti de Belle si Beast. Cealalta va aplauda cu zambete si putin lacrimind un vis devenit realitate, ca pana la urma de multe ori am vrut sa vedem un live-action cu aceste personaje. Nu e chiar de colo cand distributia este atat de buna, costumele senzationale (vezi scena de bal), muzica vibranta si decorurile rupte dintr-o carte cu nuvele gotice si romantice. Mi-a placut foarte mult si nici nu este perfect. Ca parca as fi vrut ca motivatia pentru „I let her go” sa vina de la el. Ramane artificial in ceea ce priveste personajele secundare, dar zau ca-ti pasa, cand ai asa un pretext bun sa evadezi din cotidian.”
(Jovi)
-Mihai Brezeanu scrie la liternet.ro despre filmul documentar ‘Tara moarta’, semnat de Radu Jude si prezentat in versiune ‘work-in-progress’, la festivalul One World Romania 2017: ‘Andrei Ujică a construit Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu exclusiv din imagini video de epocă, fără voice-over, fără intertitluri. Radu Jude face Ţara moartă exclusiv din imagini nemişcate, cu voice-over, cu intertitluri. 89 de minute de fotografii şi voci. 89 de minute de naraţiune, de gândire, de tăcere. Imaginaţia fiecărui spectator punând imaginile în mişcare. În cel mai experimental dintre filmele sale, Jude reuşeşte să transmită cea mai mare cantitate de emoţie.’Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Alibi.com” (2017)
-”Toni Erdmann” (2016)
-”Danton” (1983)
-”Logan” (2017)
-”Beauty and the Beast” (2017)
-”Țara moartă” (2017)
