Into the White (2012) – În mijlocul pustiului alb
Regia: Petter Næss
Scenariul: Ole Meldgaard, Dave Mango, Petter Næss
Distributia: Florian Lukas (Leutnant Horst Schopis). David Kross (Unteroffizier Josef Schwartz), Stig Henrik Hoff (Feldwebel Wolfgang Strunk), Lachlan Nieboer (Captain Charles P. Davenport), Rupert Grint (Gunner Robert Smith)
TransilvaniaFilm m-a obisnuit cu delicateturi, cu productii valoroase ale scolilor de film din afara sferei americane. Si iata ca vineri, o data cu primii fulgi adevarati de zapada ai acestei ierni, am plonjat “In mijlocul pustiului alb”, filmul norvegianului Petter Næss.
Mapa de presa a distribuitorului ne spune ca “Peter Næss este actor, scenarist și regizor activ deopotrivă în teatru și film. A regizat primul său lung-metraj (Absolute Hangover) în 1999, iar cel de-al doilea (Elling) i-a adus recunoașterea internațională fiind nominalizat în 2001 la Premiile Oscar pentru Cel mai bun film într-o limba straină și înregistrând un succes de box office impresionant în Norwegia – țara de origine, peste 800 000 de spectatori au văzut acest film. Au urmat Mozart & the Whale – o coproducție cu 20th Century Fox, dramele Just Bea, Leaps and Bounds și Into the White.”
Si in aceeasi Mapa de Presa am citit – conform www.filmfest-oldenburg.de, ca “Regizorul Petter Næss prezintă un studiu impresionant al demnității umane cu ajutorul unei distribuții internaționale excepționale.”
Un film care m-a captivat complet! Pe canavaua celui de-al doilea Razboi Mondial, se dezvolta o poveste (inspirata din realitate), despre inamici in lupta –germani si englezi, confruntati cu o situatie limita de supravietuire, rivali care sfarsesc prin a-si conjuga eforturile – dincolo de ratiunile dictate de conflagratia armata, pentru a rezista dusmanului comun: recluziunea intr-o natura izolata si ostila. Dar …o natura atat de frumoasa in salbaticia ei alba.
Doua avioane care se doboara reciproc intr-o inclestare deasupra Norvegiei (batalia cuceririi/apararii a inca unui teritoriu-furnizor masiv de materii prime), cinci supravietuitori … 3 germani si doi englezi … un adapost in mijlocul pustietatii albe viscolite … o cabana de vanatoare … deopotriva o comoara care adaposteste resursele necesare supravietuirii fizice, dar si resursele recuperarii umane a protagonistilor. La inceput cu incrancenare, viciate de tiparele antropologice ale natiilor carora le apartin, de pecetea luptelor care le-au umbrit caldura si intelegerea umana, cele doua entitati continua regulile razboiului intre peretii cabanei … linia de demarcatie a zonelor in conflict, unii prizonieri ai celorlalti …”Germania uber alles”, “Imperiul Britanic se prabuseste” :). Fiecare fire, fiecare caracter, fiecare experienta de viata se contureaza in fata noastra, uneori cu amaraciune si de cele mai multe ori, cu mult umor si ironie.
Povestea volumului “Mein Kampf”, pentru care tanarul subofiter Schwartz a asteptat 6 ore in Alexanderplatz sa obtina semnatura Fuhrerului …. si care volum a ajuns kurpapier in mana ochitorului englez Smith – care pe deasupra se si plange ca “capitolul 2 l-a cam zgariat la fund” :).
Umorul englez si umorul nemtesc (mai degraba lipsa de umor) isi dau mana si reusesc sa surmonteze momentele grele si depresive ale lipsei mancarii, ale frigului, ale pericolului interior si exterior… Supravietuirea este posibila prin depasirea barierelor de comunicare, prin limbajul comun pus in slujba nevoilor comune. Comandamentul suprem este supravietuirea, chiar si in fata intrebarilor grele, profunde si deranjante. Fiecare dintre cele doua entitati, germana si engleza, fiecare in cate un moment al istoriei, a invadat teritorii bogate in resurse: astazi nemtii si-au intins cizmele asupra Europei si Africii de Nord, odinioara britanicii ai-au supus colonii pe tot mapamondul. Cu arma in mana sau cu biblia in mana … pentru materii prime, pentru forta de munca … Pentru detinerea puterii si a controlului!!!
Emotionante scenele legate de salvarea vietii tanarului subofiter, al carui brat cangrenat trebuie amputat … doi germani si doi englezi isi impart responsabilitatea acestui act, intovarasiti fiind – din fericire – de sticlutele de alcool descoperite sub podeaua cabanei.
Si la fel de emotionanta scena in care englezul Smith, caruia i se alatura locotenentul Horst Schopis, sergentul Wolfgang Strunk si Capitanul Charles P. Davenport, sub aurora boreala, canta “Somewhere, over the rainbow” – cantecul cu care micutul roscovan din Albion, o cucerise pe Sheila inima sale.
Emotionanta este si scena de apropiere dintre acelasi Smith si taciturnul Strunk, scena in care – sub cerul nordic, in imensitatea zapezilor, intr-un moment de odihna si comuniune sufleteasca, englezul il incurajeaza pe neamt sa-si urmeze chemarea inimii, sa faca orice pentru a fi fericit in viata, sa-si exprime talentul deosebit cu care l-a inzestrat natura … Insa germanul, familist, incorsetat de indatoririle fata de cei care depind de el si determinat de valorile stricte si rigide in virtutea carora a fost educat, pune mai presus in balanta responsabilitatea, decat propria fericire.
Fericire efemera in conditiile de razboi si de clima vitrega. Intr-o Norvegie unde este descoperita epava avionului german, intr-o Norvegie alba in peisajul careia omul este o mica virgula neagra… intr-o Norvegie in care dusmanul plateste cu viata sau cu lagarul … intr-o Norvegie angrenata in conflagratie si care isi apara teritoriul si oamenii si rezervele …
Un razboi care macina vieti, dar care salveaza omenia!
Dupa razboi, Loocotenentul german Horst Schopis si Capitanul englez Charles P. Davenport s-au intalnit ca PRIETENI. Probabil ca au baut impreuna un pahar in amintirea caporalului Wolfgang Strunk si a micutului roscovan Gunner Robert Smith!
O distributie internationala de exceptie. Numai Stig Henrik Hoff, interpretul lui Strunk este norvegian, pe cand Florian Lukas (GoodBye, Lenin!) si David Kross (The Reader) sunt germani, iar Lachlan Nieboer (o oarece asemanare fizica cu Hugh Grant 🙂 ) si Rupert Grint (seria Harry Potter) sunt englezi.
Un film barbatesc, pentru care Petter Næss a gasit in cei cinci interpreti ai personajelor, puterea barbateasca de a intelege conjunctura deosebita a povestii, dar si comoara nepretuita a emotiei, a empatiei si a inteligentei fara de care aceste experiente umane nu ar fi putut trece ecranul catre spectactori.
Un film puternic, dureros de uman si care transmite o experienta uriasa de viata in doua ore. Superba contributia directorului de imagine Daniel Voldheim. Atat prim planurile asupra figurilor personajelor, cat si landscapeurile superbe in alb, gri si albastrui … transmit spectatorului starea deosebita a acestei povesti reale.
Pentru mine, un film deosebit! Care are ce spune si stie s-o spuna! Despre atitudinea unui grup eclectic de indivizi, dusmani in absurdul razboiului … dar tovarasi intru implinirea unui tel superior … supravietuirea in limitele nealterarii conditiei umane.
Nota: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=MpcFKka5MEI’]
1 comment