Prin blogosfera literara (4 – 10 aprilie 2011)

In ‘Academia Catavencu’ Simona Tache isi exprima sub titlul ‘Einstein si libertatea de exprimare’ parerea despre comentatorii (unii dintre ei) de pe bloguri si Web site-uri: ‘Să presupunem că Einstein ar fi trăit în zilele noastre şi că, în calitate de deţinător al premiului Nobel, ar fi fost invitat să scrie, săptămânal, un editorial într-un ziar. Cum ar fi arătat comentariile din subsolul textelor lui? – „Mamă când î-ţi văd freza aia de maimuţă electrocutată, îmi vine sămi bat copii, să mor io. Lasă-ne băi nene că n-eai obosit, ce nu înţelegi?”

In ‘Dilema Veche’ Iulian Dondorici relateaza despre Targul de Carte din Leipzig: ‘Orice ar face, Tîrgul de Carte din Leipzig stă în umbra Frankfurt-ului, care găzduieşte toamnă de toamnă cel mai important tîrg de carte din lume şi bate la fiecare ediţie noi recorduri – nu numai în ceea ce priveşte numărul vizitatorilor sau al editurilor participante, dar şi, de pildă, al licenţelor vîndute, chiar şi în vremuri de criză. În aceste condiţii, Leipzig-ul s-a profilat în anii din urmă din ce în ce mai puternic pe prezentarea literaturilor est-europene, tendinţă încununată anul acesta de prezenţa Serbiei ca invitată de onoare….Selecţia volumelor pare să fi avut loc în primul rînd pe criterii tematice, prozatorii şi poeţii sîrbi (dar nu numai) publicaţi în traducere iau ca punct de reflecţie războiul din anii ’90 sau conflictele interetnice cu care se confruntă această regiune. De altfel, o bună parte din programul dedicat Europei de Est s-a legat de probleme actuale inclusiv în spaţiul german, cum ar fi discuţia – purtată aproape obsesiv şi cu accente clare de populism – despre fenomenul integrării imigranţilor sau despre recentele alunecări spre extrema dreapta din multe ţări europene. Mai mult decît oricînd, literatura a lăsat aici impresia că aduce, dacă nu răspunsuri, măcar perspective şi nuanţe fundamental noi referitoare la aceste probleme. Scriitorii români prezenţi la Leipzig au fost: Gabriela Adameşteanu, Radu Aldulescu, Adina Rosetti şi Răzvan Rădulescu.’

Pe ‘Reteaua Literara’ Adrian Ionita reia un articol aparut pe ‘Ora de Timis’ si relateaza intalnirea cu maestrul Victor Rebengiuc prilejuita de spectacolul cu piesa ‘Inimă de câine’ a lui Bulgakov, susţinut la Timişoara de actorii Naţionalului bucureştean. ‘Oprindu-ne la ultima idee, la apropierea profesională şi profesionistă în cadrul aceleiaşi săli de teatru, Victor Rebengiuc a rostit una dintre axiomele vieţii sale: Eu sunt în stare să joc pe scenă şi cu acela care mi-a ucis mama! Până la căderea cortinei. Scena este altceva. Dincolo de ea este iarăşi altceva… Axiomă ce reflectă condiţia actorului care, pentru a funcţiona, este obligat să-şi creeze un buffer defensiv în climatul toxic al divergenţelor generate de un trecut istoric ce stă între noi ca o rană deschisă atât timp cât nu găsim acceptanţa de al privi în faţă.’

La bookblog.ro aflam despre o noua colectie de carti care se anunta interesanta: ‘La sfarsitul lunii martie editura ALLFA a lansat o nouă colecție denumită Strada Ficțiunii. Colecția cuprinde trei secțiuni: Clasic, Contemporan și Bestseller, oferind astfel lecturi variate, pentru toate gusturile. Poți savura cărțile clasice, a căror valoare a fost recunoscută în timp, poți să alegi să fii la curent cu ultimele apariții literare care contează din întreaga lume, prin volumele contemporane ale colecției, sau poți să devorezi bestselleruri de renume internațional.’ Tot aici Andreea Balint semnaleaza cartea Anitei Nair ‘Cele noua chipuri ale inimii’, iar Andreea Chebac anunta aparitia in saptamana care urmeaza a traducerii unei carti despre Bill Gates si Microsoft semnata de Paul Allen, co-fondatorul Microsoftului si partenerul de afaceri al lui Bill Gates.

Valentin Tismaneanu marcheaza pe blogul sau centenarul nasterii lui Emil Cioran: ‘Nascut la Rasinari in urma cu o suta de ani, Emil Cioran a fost un intelectual pasionat, deci unul chinuit, mistuit, devorat de incertitudini. A detestat orice schematism,orice formula filosofica inghetata, s-a indoit de toate precum si de el insusi. A trait sub semnul disperarii, al unui pariu imposibil cu un Dumnezeu ascuns, chiar absent, un demiurg capricios si adeseori  irascibil, caruia s-a obstinat sa-i azvarle mereu manusa unui dispret infrigurat. A fost indragostit de neant, se simtea bine doar in acel deşert al melancoliei cotropitoare caruia ii putem spune geniul inadaptarii ori vocatia de a fi mereu impotriva si mereu fara-de-casa (Heimatslosigkeit). A fost marele vagabond al unei metafizici imbatranite. Nu scrisese prietenul sau, Benjamin Fondane, eseul “Rimbaud le voyou”? Unii l-au numit nihilist. Nu cred ca putem vorbi de negarea valorilor, ci mai degraba de o suprema, terorizanta descumpanire. Lumea este stramb alcatuita, suntem mereu dependenti de obligatii decizionale care sa dovedesc de atatea ori nefericite, chiar dezastruoase.’

Tot aici Tismaneanu semnaleaza aparitia in Franta a cartii ‘La Roumanie face a son passe communiste’ de Alexandru Gussi si face un portret al ‘posedatului ideologic’ care a fost Mihail Roller.

Paul Cernat nu se declara entuziasmat in cronica sa din ’22’ de cartea recent aparuta a lui Dan Lungu: ‘Dan Lungu e un prozator de meserie, dar bricolajul din ‘În iad toate becurile sunt arse’ nu produce mai mult decât un simpatic şi, pe alocuri, emoţionant roman minor.’

(Dan)

Filmreporter.ro ne dezvaluie primele zvonuri din culisele apropiatului Cannes. Editia nr. 64 va avea loc intre 11-22 mai, iar pe 14 aprilie se vor anunta titlurile participante in concurs sau in afara lui. Iata cateva cuvinte despre filmul lui Radu Mihaileanu: „Un singur nume românesc a fost pronunţat deocamdată, dar el nu va participa din partea României, ci a Franţei: Radu Mihăileanu, cu La Source des femmes. Cineuropa.org menţionează filmul într-o enumerare de titluri favorite asupra cărora selectorii de la Cannes nu s-au decis încă. La Source des femmese o comedie despre „confruntarea dintre sexe” – femeile dintr-un sat îşi ameninţă bărbaţii că nu vor mai face sex dacă nu vor aduce apă dintr-un puţ aflat la depărtare, singurul din zonă. În rolurile principale apar Hafsia Herzi (La graine et le mulet), Leïla Bekhti şi Sabrina Ouazani. Unul dintre producători este Luc Besson, iar scenografia şi costumele sunt semnate de Cristian Niculescu şi Viorica Petrovici, restul echipei fiind străină.”

Dreamingjewel ne povesteste despre „un talent incontestabil” si anume despre romancierul Ion Manolescu si cartea sa publicata in 2006, Derapaj: „În fiecare zi în care Ion Manolescu nu scrie comite o crimă împotriva propriului talent. Pentru că un scriitor cu o frază atât de bine stăpânită şi capabil să facă aparent din nimic(uri) un mozaic complet al României contemporane, cu un umor pe care mi-e şi greu să-l caracterizez – nu e vitriolant, nu e bonom, aş zice că e, pur şi simplu, eficient – un scriitor ca ăsta e născut şi nu făcut.”

Va este dor de seria de filme „Liceenii”? Iulian Comanescu o numeste „Liceeni Östalgie”: „Pe nesimţite, aşa cum trec anii de după 1989, filmele din seria “Liceenilor” au îmbătrânit surprinzător de frumos, fără pretenţii de a fi ocolit, în epocă, cenzura comunistă. Ceea ce în Germania s-a numit Östalgie, adică Nostalgia Estului, şi s-a ipostaziat în filme ca memorabilul “Goodbye, Lenin”, începe să se vadă şi în România în alte forme decât rudimentarele oftaturi după Ceauşescu ale strungarului fruntaş devenit taximetrist. „ Mai multe despre reeditarea melodiei cantate de Stela Enache si Florin Bogardo, dar si a duetului din film, de catre Oana Sarbu si Stefan Banica jr. la Comanescu.ro.

Tot la Filmreporter.ro, aflam despre filmele romanesti care au primit cei mai multi bani de la Centrul National al Cinematografiei (CNC). Astfel, proiectul lui Andrei Gruzsniczki, Evadarea, a primit cei mai multi bani, iar un proiect al lui Bobby Paunescu, cel mai mare punctaj.

Prietenul si colegul nostru de blogosfera, Klausen, a sarbatorit in aceasta saptamana articolul cu numarul 3000, prilej pentru a isi rememora in primul rand prietenii si comentatorii sai cei mai fideli, printre care ne aflam si noi: „Nu vreau decat sa va multumesc pentru calatoria asta, pe care, in prima zi, nu imi inchipuiam ca o voi face. Timpul a devenit o problema, oboseala o alta, insa placerea de a discuta cu voi prin intermediul imaginilor, in general, a ramas aceeasi … Nu stiu cat voi fi aici, nu stiu cat veti fi acolo insa, in momentul in care acesta “calatorie” va fi luat sfarsit, ceva va ramane in urma … Ceva placut, cel putin pentru mine.” Ii dorim si pe aceasta cale felicitari si la cat mai multe articole speciale, asa cum au fost si cele 3000 de pana acum.

In revista „Clipa”, se face o paralela intre epurarea politica din universitati din 1947 si epurarea din 2011 (tot politica?), cauzata de noua lege a educatiei: „În 1947 „economiile bugetare” au constituit o „motivare” care n-a înşelat pe nimeni; cei îndepărtaţi din învăţământ erau consideraţi de noul regim adversari sau elemente nesigure.
În 2011 pensionarea forţată a cadrelor didactice formate înainte de decembrie 1989, înseamnă o epurare tot cu caracter politic, pentru a face loc unor noi slujitori ai catedrelor socotiţi de regimul actual mai potriviţi „timpurilor noi” şi gata să îndeplinească ad litteram directivele primite.” Premisele, motivatii si intreaga dezbatere sunt reliefate pe larg in articol.

In sfarsit, sambata ne-au parasit doi oameni de cinema pe care i-am pretuit foarte multe, Alex Leo Serban si Sidney Lumet. Colega noastra Delia ne-a semnalat un articol din Dilema Veche, publicat sub semnatura lui Alex Leo Serban la 4 noiembrie 2009, intitulat „Cuvant de ramas bun”: „…tocmai pentru că întrebările pe care mi le pun sînt mai numeroase decît răspunsurile pe care le-aş putea da, am decis să mă opresc aici. O experienţă se încheie, dar căutarea continuă, căci lumea e mare. Vă mulţumesc că m-aţi însoţit o bucată de drum.” Un articol si, mai ales, un final care pot fi definitorii pentru ceea ce simtim la despartirea de o personalitate culturala.

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi