Pour elle (2008) & The Next Three Days (2010): intre oglinzi paralele

Pour elle (2008)
Regia: Fred Cavayé
Scenariul : Fred Cavayé & Guillaume Lemans
Distributia : Vincent Lindon, Diane Kruger, Lancelor Roch

The Next Three Days (2010) – 3 zile de cosmar
Regia: Paul Haggis
Scenariul: Fred Cavayé & Guillaume Lemans (Pour Elle),  Paul Haggis
Distributie: Russell Crowe, Elizabeth Banks, Liam Neeson, Brian Dennehy

Mi s-a intamplat ceva ciudat, marti seara am vizionat acasa „Pour Elle” si miercuri dimineata – la CinemaPro, in avanpremiera, „The Next Three Days”. Si m-am simtit in sala de cinema, ca intre oglinzi paralele!

Pentru ca la fiecare secventa de pe ecranul salii, mi se derula pe ecranul interior al mintii scena similara a filmului francez 🙂 Interesanta experienta, pe care o propun fiecarui spectator care va viziona „3 zile de cosmar”.

Mi-am pus intrebarea fireasca cum s-a nascut ideea acestui remarke atat de curand dupa realizarea filmului „Pour Elle” si Caietul de Presa pus la dispozitie de MediaPro Pictures mi-a dat raspunsul: „ Când directoarea de dezvoltare al companiei lor (<Hwy 61> – pe care Nozik si Haggis au constituit-o in 2008), Eugenie Grandval, le-a prezentat pelicula franţuzească Pour elle, ambii asociaţi au fost interesaţi de idee.Haggis şi Nozik au propus proiectul celor de la Lionsgate, care mai lucraseră cu Haggis la Crash. Liosgate a achiziţionat drepturile pentru Pour elle de la casele de producţie Wild Bunch şi Fidélité Films, iar Marc Missonnier şi Olivier Delbosc de la Fidélité s-au alăturat proiectului.” O lovitura de marketing care a inglobat doua continente si doua viziuni cinematografice la fel de reusite.

Si daca Pour Elle exceleaza in acel indescriptibil si inconfundabil aer frantuzesc, cu o Diane Kruger de o emotionanta finete pariziana si cu un Vincent Lindon daltuit in unghiuri clare si incrancenate, dar luminandu-se din adancuri in fata celor doua fiinte carora le este devotat profund – si NU pune nici macar o secunda problema posibilitatii vinovatiei, dincolo, peste ocean, The Next Theree Days vine cu propunerea unor personaje puternic ancorate in atmosfera si conceptul american si strecoara si umbra de indoiala in privinta aceleiasi vinovatii. De acum incolo ma voi referi numai la aceasta productie, The Next Three Days, caci trebuie sa fac abstractie de una dintre cele doua oglinzi paralele :).

The Next Three Days este un film despre dragoste, despre incredere neconditionata, despre determinare, despre cum un om obisnuit reuseste sa se transforme pe parcursul a trei ani in acea „beutiful mind” capabila sa elaboreze cu devotament, incrancenare, sacrificiu si inteligenta constructiva – cel mai incredibil, riscant si in cele din urma – de succes plan de evadare spre a-si salva familia.

Fiecare pas si fiecare scena din film se circumscriu unui thriller captivant, de mare impact emotional. Pentru ca deasupra caminului fericit al familiei Brennan, peste John (profesor de engleză la colegiul de stat din Pittsburgh), Lara (cu o pozitie de succes intr-o firma corporatista) si micutul Luke, cade napraznic acuzatia de ucidere a sefei Larei, omorata in parcarea firmei. Si de aici incolo, circumstantele si tavalugul legal isi urmeaza caile adesea nevolnice si nedrepte, caci nici ancheta politiei nu pare a-si fi epuizat toare posibilitatile, nici sistemul juridic nu pare a fi dispus la analiza si clementa. Astfel ca dupa dupa primii „trei ani” de la verdict si incarcerare in Allegheny County Jail, inchisoarea orasului Pittsburgh – timp in care John insotit de Luke isi viziteaza sotia atat cat ii este permis si isi creste copilul ajutat si spijinit de parintii sai varsnici, respingerea apelului cade ca un traznet asupra tuturor. Sigur ca mai exista si a doua cale legala de atac, insa Lara nu mai poate suporta, iar gestul ei de a se sinucide declanseaza actiunea urmatoarelor „trei luni”.

Salvarea Larei si implicit a familiei printr-o evadare „Over the Walls” devine obiectivul primordial al lui John. Rationalul care va invinge irationalul! Damon Pennington – autorul care si-a descris intr-o carte cele 7 evadari dincolo de zidurile inchisorilor i se destainuie lui John, fata in fata la masa unei carciumi: „Nicio inchisoare nu e de nepatruns… iti trebuie doar o CHEIE”, si „ca sa evadezi e usor, partea cea mai grea e sa ramai in libertate”, pentru ca – printre altele, trebuiesc multi bani, daca „ramai fara bani, ramai fara prieteni”. Si ii mai spune ca „ daca esti in stare sa o faci, fa-o; daca nu, nu incepe”.

Aceste urmatoare trei luni ne prezinta ambitia, ingeniozitatea si inteligenta acestui american obisnuit, din fericire posesorul unui grad de intelectualitate ridicat si a unei determinari de exceptie, de a studia si a acumula informatii, de a-si transforma caminul in sursa de bani necesara, de a elabora un plan logic, predictibil, dar totusi – extrem de riscant – pentru reusita evadarii femeii pe care o iubeste si de nevinovatia careia nu s-a indoit nicio clipa. Si toata aceasta activitate se desfasoara in maniera – dupa cum spuneam – a unui intelectual care parca isi pregateste o lucrare de doctorat: documentare, analiza, sinteza, practica. In paralel cu incarcatura emotionala a vizitelor la Allegheny si cu rutina activitatilor domestice, intr-o locuinta din ce in ce mai goala, din care au disparut mobila, biblioteca, orice obiect vandabil.

Suspansul atinge cote maxime, pentru ca timpul se contrage. Deadlinul este „trei zile”. In trei zile, Lara urmeaza sa fie mutata intr-o alta inchisoare, intr-un alt oras, intr-un alt stat si toate eforturile lui John de a cunoaste in amanuntime tic-tacul de la Allegheny, ritmul, timpul, spatiul, miscarea acestui loc sa fi fost in zadar. Si numai in urmatoarele trei zile, John Brennan reuseste cu supramasura sa-si depaseasca conditia de om obisnuit, in cel mai tensionat ritm, in cea mai nebuneasca actiune, in cele mai incredibile urmariri. Si aici trebuie sa mai arunc o privire in cealalta oglinda si trebuie sa spun ca acest film comentat, spre deosebire de Pour Elle, beneficiaza de o complicare serioasa a scenariului pe final, bineinteles in stil „american”, ceva urmariri in ritm nebun, ceva adrenalina in plus si care – desi lungeste sezizabil prea mult, subliniaza pozitiv dramatismul povestii. Dincolo, la francezi, tensiunea filmului se elibereaza pe final, intr-un fel mai european, prin imagini luminoase si pline de speranta, in contrast cu apasarea, incrancenarea  si cenusiul ultimilor trei ani, trei luni si trei zile!

Acest Beautiful Mind, Russell Crowe – este o alegere foarte buna pentru interpretarea personajului John Brennan. Ca figura, este total opus lui Vincent Lindon, dar nu numai. Si maniera de abordare si de interpretare este alta. Si mi-a placut sa remarc treaba aceasta. Usor imbatranit, usor buhait, dar cu fata vie, pe care ochii vorbesc singuri si exprima o incredibila paleta de stari si sentimente: linistea si echilibrul interior datorat unei familii frumoase, iubirea, disperarea, speranta, mila, hotararea, nebunia curajului determinat numai de cea mai puternica frica…O partitura care ii aduce inca o treapta suita catre acolo, locul unde isi au locul cei mai buni dintre cei buni. Privind acum in oglinda cealalta, mie personal mi-a placut mai mult Diane Kruger, dar trebuie sa recunosc ca locul ei este in pelicula franceza. Aici, Elizabeth Banks, expresiva si frumoasa, pare mai putin fragila si doborata de soarta, cu exceptia tentativei de sinucidere pare mai impacata cu conditia in care a aruncat-o o coincidenta nenorocita a vietii. In orice caz, este in mod clar o alta conceptie regizorala. O conceptie care ne propune o alta viziune cinematografica asupra aceleiasi povesti.

O placere reintalnirea cu Liam Neeson – cateva minute – masa unei carciumi – profil – fata –dar cat dramatism detasat – intreaga experienta cumplita a unui individ, condensata – repet in doar cateva minute. Acesta este talentul!

Castigator al 2 premii Oscar in 2006 (cel mai bun film si scenariu original) pentru Crash, Paul Haggis a avut si o nominalizare in 2007 pentru Letters from Iwo Jima la Oscarul pentru cel mai bun scenariu. The Next Three Days este primul film pe care il produce si il realizeaza cu casa sa proprie de productie Hwy 61, alaturi de Michael Nozik.

Nu vad o nominalizare la Oscar pentru aceasta productie, dar o consider o realizare meritorie cu o conceptie cinematografica inchegata si puternica, pe care o recomand calduros. Dar repet, intre oglinzi paralele!

Nota: 8.5/10