Scrierile de la Marea Moartă şi originile creştinismului, de Jean Daniélou

“Scrierile de la Marea Moartă şi originile creştinismului”, de Jean Daniélou
Editura Herald, Bucureşti, 2009
Traducere şi îngrijire ediţie de Alexandru Anghel

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Herald.

Manuscrisele de la Marea Moartă au suscitat de la descoperirea lor multe curiozităţi, dar au născut şi animozităţi cu privire la adevărul pe care acestea îl conţin. Au apărut multe scrieri ştiinţifice sau pseudoştiinţifice, au avut loc multe dezbateri atât în conferinţe şi colocvii, dar şi în presă sau în cărţi. Una din scrierile importante, deşi de mică întindere, este cartea profesorului francez Jean Daniélou, apărută iniţial în anul 1957 la Paris şi tradusă recent la Editura Herald – „Scrierile de la Marea Moartă şi originile creştinismului”.

Cele 150 de pagini nu doresc să discute întreaga problematică a scrierilor descoperite lângă Marea Moartă, la Qumran, nici să se concentreze asupra scrierilor în sine, fiecare în felul ei valoroasă şi atingând domenii religioase diferite, după cum vorbim de iudaism, precreştinism sau creştinismul deja format. După cum spune chiar autorul în prefaţă, „singura problemă pe care dorim să o cercetăm aici – sau cel puţin să o formulăm aşa cum se cuvine – este cea referitoare la raportul care există între grupul religios pe care îl cunoaştem prin intermediul manuscriselor şi începuturile creştinismului.”

Cartea este structurată în trei capitole mari, intitulate Comunitatea religioasă de la Qumran şi mediul evanghelic, Hristos şi Învăţătorul dreptăţii şi Primele dezvoltări ale Bisericii şi comunitatea de la Qumran. Primul dintre acestea aduce în prim plan comunitatea esenienilor şi încearcă să ofere diferenţele dintre aceasta, cea evreiască a acelor ani şi primele comunităţi creştine ce apar imediat după moartea lui Hristos. Concluzia este că, în mod evident, prima comunitate creştină are un punct de plecare strict evreiesc, chiar înrudit cu cel de la Qumran, de la care a împrumutat mai multe forme de expresie. Totuşi, comunităţile creştine diferă în mod esenţial de esenieni şi evrei prin locul central pe care îl are în religia lor persoana lui Hristos, moartea şi învierea Lui, „până acolo încât este cu neputinţă să-ţi închipui o expunere a vieţii Lui care să nu centreze pe acest punct.”

Al doilea capitol conţine o revelaţie apărută în manuscrisele de la Marea Moartă şi anume existenţa unui personaj cu totul nou, numit „moré hassedeq”, Învăţătorul dreptăţii sau „Învăţătorul drept”, o nouă figură religioasă importantă, pe care nu o mai regăsim în niciun alt curent religios. Jean Daniélou face o paralelă interesantă între acesta şi Hristos, alăturând şi scrierile contemporanilor săi, cu dorinţa exclusivă să îl deosebească de acesta şi să ajungă la concluzia că vorbim de persoane diferite, pe de o parte, Învăţătorul dreptăţii care este o figură religioasă locală a esenienilor, iar pe de altă parte, Hristos, evreul ce este figura centrală a creştinismului mondial.

În final, după stabilirea concluziei că vorbim de personalităţi diferite, autorul ne lasă o descriere extensivă a Învăţătorului dreptăţii, cel care a condus pentru o perioadă comunitatea de la Qumran şi a fost venerat ca un conducător religios şi chiar ca un profet: „Se ştie foarte puţin despre viaţa sa şi este greu de stabilit date exacte. Ştim că provine dintr-un cerc de preoţi credincioşi, că a avut o revelaţie, că s-a confruntat cu o opoziţie violentă, că a fost chinuit şi, în cele din urmă, trimis în exil. În mod cert, a lăsat în urma sa imnuri în care a dat expresie experienţei sale religioase. Se pare că a murit pe cale firească. Nu se susţine nicăieri că s-a arătat ucenicilor săi după moarte. Nu a fost niciodată subiectul vreunui cult. Nu se susţine nicăieri că este aşteptat să se întoarcă la sfârşitul zilelor. Pare ca şi cum ar fi căzut într-un soi de uitare. A avut succesori care au fost conducătorii comunităţii pe care a instituit-o şi care, în vremea lui Hristos, a asumat, într-adevăr, un caracter monastic.”

Din punctul de vedere al analizei istorice şi religioase, cel de-al treilea capitol – Primele dezvoltări ale Bisericii şi comunitatea de la Qumran – este cel mai important, cu accente enciclopedice, reuşind să ne transpună în lumea istorică a primelor două secole după Hristos. Se pune accentul pe esenieni şi locul pe care îl aveau în lumea acelor timpuri, pe curentul religios pe care aceştia l-au susţinut (vorbim aici de creştinism) şi locurile geografice în care aceştia au fost purtaţi după alungarea lor din Qumran. Găsim subcapitole interesante despre esenieni şi elenişti, originea gnosticismului, paralele între gândirea esenienilor şi a creştinilor timpurii (Sfântul Pavel şi Sfântul Ioan), despre sadochiţi, biserica siriacă sau ebionism. Multe dintre ele complet necunoscute publicului larg, însă bine puse în pagină de către Jean Daniélou şi uşor de reţinut şi de transpus în epocă şi în concepţiile religioase ale timpului.

Între comunitatea de la Qumran şi creştinismul începuturilor au existat astfel importante legături, pe care autorul le vede ca făcând parte din trei mari etape: prima dintre aceasta este cea pre-creştină, dovedind că Ioan Botezătorul aparţine comunităţii eseniene, înainte ca acesta să îşi desfăşoare propria vocaţie. A doua etapă este convertirea preoţilor sadochiţi la creştinism în Ierusalim şi amprena pe care au lăsat-o asupra creştinismului din Siria. În a treia etapă, un număr mare de esenieni trec la creştinism, după ce au fost alungaţi din locurile natale în anul 70 d. Hr.

Concluzia autorului în privinţa descoperirii manuscriselor de la Marea Moartă este argumentată de-a lungul întregii cărţi, reuşind să dovedească ce legătură au aceste documente cu originile creştinismului: „Rezultatul este că, familiarizându-ne cu împrejurările în care s-a născut creştinismul, descoperirile de la Marea Moartă au rezolvat numeroase probleme la care exegeza nu a putut să dea răspunsuri satisfăcătoare: trecutul lui Ioan Botezătorului, data exactă a Paştelui, originea ierarhiei, vocabularul Sfântului Ioan şi originea gnosticismului.”

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Herald.