”Cum să citești un romancier”, de John Freeman
Editura Vellant, București, 2015
Traducere din engleză și note de Anca Bărbulescu
Volumul “Cum să citești un romancier” cuprinde între coperțile sale nu mai puțin de 55 de portrete ale unor scriitori contemporani. Ceea ce se degajă din lectura acestor portrete este, înainte de orice altceva, diversitatea profilurilor marilor romancieri.
Pur și simplu nu poate fi realizat un portret-robot al scriitorului de anvergură. Unii au ajuns romancieri din pură întâmplare, alții și-au construit cariera pas cu pas. Unii au avut norocul să aibă un success fulgerător chiar de la bebutul lor literar, la alții gloria a venit mult mai târziu. Unii scriu greu, revenind mereu asupra textului, în timp ce la alții acesta curge din prima. În fine, unii își planifică romanele în cel mai mic detaliu de la bun început, iar alții se lasă purtați de intriga cărții pe măsură ce aceasta avansează.
Profilurile scriitorilor sunt conturate într-o manieră subtilă, dar foarte accesibilă. Cititorul află din paginile acestei cărți multe informații captivante, unele inedite, despre viața și opera unor romancieri importanți. Foarte ingenios este surprins modul în care viața acestor oameni se împletește cu literatura pe care o creează, autorul reușind pe deplin în încercarea sa de a restabili “un oarecare context atmosferic în legena vieții și operei scriitorului” . După cum observă The Boston Globe, “experiența lecturii integrale pe nerăsuflate a acestor portrete este ca devorarea unei cutii gigantice cu bomboane de ciocolată la o masă: prea mult din ceva foarte bun.”
Unul dintre romancierii portretizați în această carte, David Mitchell – autorul celebrului roman “Atlasul norilor” – consideră că scrisul poate fi considerat o tulburare de personalitate ținută sub control. “E sub control fiindcă, dacă vrei să te folosești de ea, trebuie să te concentrezi pe vocile din mintea ta și, în același timp, să le faci să vorbească una cu alta.“ Și Louise Erdrich, căreia i s-a tradus în limba română “Toba pictată”, vorbește despre voci. “Nu-mi dau seama când fac o carte. Nici nu știu de unde vin [vocile]. Pur și simplu simt că am ocazia să notez ce-mi spun.”
Greu de lăsat din mână, cartea lui John Freeman reușește performanța remarcabilă de a oferi cititorului acces la vocile și la gândurile unor mari scriitori ai timpurilor noastre – de la Philip Roth la Salman Rushdie – altfel decât prin intermediul romanelor pe care le-au scris.
