Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Anii de aur”, de Ali Eskandarian, apărut de curând la Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, în traducerea lui Dan Sociu. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:
Anii de aur a aparut in Statele Unite dupa moartea tragica a autorului si a cunoscut un succes instantaneu. Considerat „un roman cu adevarat unic, fabulos si acid”, volumul este o relatare intr-un ritm alert si captivant a vietii unui muzician rock din Iran care a crescut in America. Personajul central, chitaristul Ali, duce un trai boem, mereu la limita supravietuirii, mereu intre turnee, concerte si petreceri cu foarte mult alcool, droguri, sex si iubiri pasagere. Perfect integrat in societatea americana, Ali priveste cu un ochi critic ambele sale culturi. Amintirile decupate din trecutul iraniano-american si comentariile incarcate de cinism construiesc o imagine realista a vietii contemporane, careia artistul framintat ii simte efemeritatea.
Fragment în avanpremieră:
Turneul a mers bine pînă ce am ajuns în Los Angeles şi acolo totul s‑a făcut de căcat. Care‑i problema cu oraşul ăla uitat de Dumnezeu? Ce‑i face pe oameni să se poarte în felul în care se poartă acolo? Concertul a ieşit bine, dar următoarele zile ni le‑am petrecut căutînd să facem sex şi fumînd opiu, două lucruri care nu merg unul cu altul. Cînd eşti pe opiu, nu‑ţi mai pasă de nimic. Femeile şi sexul sînt în continuare lucruri la care pofteşti, dar la cel mai mic indiciu că poţi rata, mintea se strînge şi se retrage în vizuina ei de confort şi disperare dacă ştie că în acea vizuină o aşteaptă opiul.
Pentru moment am renunţat la sex. E prea dificil cînd ai permanent încă cinci tipi în jur. Patru muzicieni excitaţi şi un manager şi mai excitat. Mi se întîmplă des să am o şansă la vreuna dintre cele mai frumoase fete de pe aici, dar, nu ştiu cum, o ratez. Mi‑am pierdut instinctul de vînător. Cîţiva dintre băieţi sînt maşini de futut. Koli s‑a culcat cu trei femei în patruzeci şi opt de ore şi tot şi‑a găsit timp să fumeze nişte opiu între ele. Prima era o văduvă bogată, cu o casă pe Hollywood Hills. Ne‑a invitat la conacul ei, unde erau şi alte „doamne“ disponibile, toate încîntate şi candide, cu genul acela de privire lipsită de prejudecăţi pe care orice muzician o caută în ochii unei fete sau ai unei femei. M‑am lipit imediat de o sirenă şatenă cu picioare lungi, care, cum mi‑am dat seama rapid, avea o obsesie pentru ping‑pong.
— Loveşte‑o tare! Mai tare! Hai, loveşte‑mă cu mingea, nimereşte‑mă! striga ea. Poţi să mă loveşti?
Aş fi putut să o lovesc, dar nu în felul în care voia ea. Ce să‑i faci? Părea să‑i placă în continuare compania mea, dar după ce a venit cocaina şi mi‑am băgat nasul în ea, o prietenă de‑a fetei a început s‑o tragă de bluză şi să‑i ceară să plece. Poţi fi sigur că oricînd se găseşte vreun prieten bun care să‑ţi strice distracţia. Siamak era cu o fată, la fel şi Manuchehr, dar managerul era într‑un fel de transă, aşa că am hotărît să mergem cu maşina pînă la plajă şi să vedem răsăritul. Pe drum mintea a început să‑mi colinde, cum o face adesea. Din cine ştie ce motiv, mi‑am amintit de Amber. Am întîlnit‑o pe Amber pe autostradă, în urmă cu cîţiva ani – călătorea cu o prietenă.
Vechiul meu amic Jake şi cu mine eram într‑un turneu şi străbăteam Kansasul. Tocmai fuseserăm traşi pe dreapta şi percheziţionaţi de un prostălău de poliţist cu o frizură de S.S. şi ochi sfredelitori, de nazist. Fututul ar fi găsit o grămadă de bunătăţi dacă ar fi căutat mai bine, dar la ce te poţi aştepta de la un porc de nazist prost? Nu mai spun că nici noi nu eram în starea noastră cea mai bună, dar deodată o maşină a oprit chiar lîngă noi şi în clipa următoare Jake m‑a informat că ocupanţii vehiculului erau două femei atrăgătoare. N‑aveam eu chef de femei, avuseserăm destule pe drum: javre tinere şi mincinoase, vrăjitoare bătrîne, studente, mame, iubite, fiice ale revoluţiei, curve de treabă, tîrfe, japiţe, deştepte nevinovate, mîţe, tigroaice, beţivance, lesbiene reprimate, gospodine provinciale, asistente medicale, avocate, pictoriţe, secretare de senatori, stripperiţe, specialiste în dansul la bară, boeme, corporatiste, hipioate, hipsteriţe, urlătoare, gemătoare, tăcute, slăbănoage, voluptuoase, blonde, brunete, roşcate. Nu că am fi reuşit să le avem pe toate, dar am fost pe‑aproape.
Treizeci şi şase de oraşe în patruzeci şi două de zile, cîntînd în deschidere la un soi de vedetă. De pe o coastă pe cealaltă, în sus şi‑n jos, unul lîngă altul, într‑o fantezie rock. O nebunie intensă care pînă la urmă s‑a amplificat în ceva incontrolabil. Am traversat munţi, rîuri, rîpe, canioane, furtuni, inundaţii, poduri, oraşe‑fantomă. Am dormit în hoteluri de cinci stele, în moteluri cu gîndaci, în apartamente ciudate, pe podele de linoleum unsuros, pe parchet, pe iarbă, pe pietriş, în praf. Am devenit monştri noi doi, Jake şi cu mine.
Ne‑am pierdut toată inocenţa. Ne‑am transformat în politicieni, cămătari, pragmatişti, escroci, vagabonzi nocturni, metodologi mutanţi în luptă cu ororile inevitabile ale sistemului nostru economic liber, sau cel puţin aşa dădeam impresia.
M‑am hotărît să întorc capul şi să arunc o privire şi, să vezi şi să nu crezi, prietenul meu suedez, iubitor de aburi şi mîncător de peşte uscat, avea dreptate. Cele două erau ceva tare de tot, o blondă şi o brunetă, probabil tot din rasa scandinavă. După alţi cîţiva kilometri şi alte priviri, am schimbat numerele de telefon în stil vechi, cu un marker mare şi solid şi o bucată de hîrtie. Am hotărît să oprim la următorul popas, care s‑a dovedit a fi destul de departe: un magazin amerindian. Cînd am coborît din maşini, ne‑am dat seama că deja se crease o legătură între noi. Amber era fotograf amator, iar prietena ei, Sara, muziciană amatoare. Veneau din Las Vegas şi mergeau spre Austin, unde plănuiau să‑şi strîngă toate lucrurile şi să se mute în Los Angeles. Sara îşi petrecuse cea mai mare parte a săptămînii futîndu‑se în draci cu nu ştiu ce tip bogat din Vegas, în timp ce Amber îi privise şi se băgase numai cînd simţise că e cazul. Sara avea gusturi sadomasochiste, am observat asta cînd a luat un bici de piele de la magazinul amerindian şi a început să mă biciuiască destul de tare peste spinare şi peste fund, rîzînd satisfăcută. Jake şi cu mine nu mai puteam da înapoi, aşa că am băgat gaz pînă la următorul motel, ca să vedem dacă putem învăţa vreo şmecherie, două, de la vampele alea dezlănţuite.
Despre autor:
Ali Eskandarian (1978-2013), talentat muzician de origine iraniana si romancier, s-a nascut in Pensacola, Florida. Revenit in Iran, a copilarit in Teheran, insa dupa Revolutia Iraniana familia sa a primit azil politic in Germania, iar ulterior s-a stabilit in Statele Unite, in Dallas. Din 2003, Ali Eskandarian a trait in New York, unde si-a cladit o cariera de muzician. A cintat impreuna cu o formatie de tineri iranieni emigrati, The Yellow Dogs, si a facut mai multe turnee prin Statele Unite si Europa. In 2013, Eskandarian a fost impuscat mortal in New York, impreuna cu alti doi membri ai formatiei.
