Stelian Tanase scrie pe blogul sau primul episod al relatarii unei tragedii care este cunoscuta evreilor din Romania, dar poate mai putin publicului larg – tragedia vasului Struma: ‘La 7 decembrie 1941, au plecat din Gara de Est, Obor, pe ruta București/ Constanta, 769 de evrei. Toți aveau aceeaşi destinaţie. În buzunar fiecare are un tichet pentru o călătorie în Palestina. Organizatorul acestui drum, este o organizaţie evreiască, Aliah, cu sediul în Calea Moşilor 78. Mai multe luni anunţuri apărute în jurnale şi în interiroul comunităţii evreieşti, făcuseră reclamă şansei de a părăsi o Europa unde viaţa oricărui evreu era mai în pericol ca niciodată. Deja Europa era împînzită de lagăre de concentrare. … ras de un remorcher Struma iese în larg, în apele internaţionale, şi o ia spre sud, spre Bosfor. Pasagerii cînta „Trăiască regele” si „Hatikvah”. Mulţi plîng privind portul depărtîndu-se, pămîntul ţării în care îşi trăisera viaţa.’ Merita urmarite episoadele viitoare.
Tot despre o pagina de istorie, alt fel de istorie scrie pe blogul sau si Laszlo Alexandru in postarea sa care relateaza despre doi popesti scriitori. Povestea incepe asa: ‘A fost odată ca niciodată o situaţie tare-ncurcată. Un dictator comunist într-o zi era oleacă trist. S-a gîndit să-şi recruteze nişte propagandişti pe metereze. Unu’ era Popescu din Teleorman – altu’ Popescu, dar bihorean. Amîndoi Dumitru pe nume, ca să-i confunde lumea la glume. Unu’ era cam economist, dar ziarist – ăl’alt mai filosof şi farmacist, dar artist. Unu’ parvine-n ‘65 CC-ist de PCR-ist – altu-n ‘68 e marginalizat CC-ist de PCR-ist. Unul, vreo cinci ani ministru ceauşist – altul, cinşpe ani deputat comunist.’
Ioana Bratu de la ‘Raftul cu Idei’ scrie despre ‘1Q84’ a lui Murakami: ‘Indiferent de ce motiv alegeti, fie doar si curiozitate sau plictiseala maxima, lumea lui Murakami o sa va fascineze, fie doar si pentru simplul motiv ca seamana, pe alocuri, cu lumea nebuna, de fiecare zi, in care traim toti si al carei inteles ne scapa uneori.’ De acord – daca nu ati citit inca aceasta carte splendida, nu va feriti sa o cautati, sa o cititi si sa fiti si voi fascinati.
Adrian Botez semneaza la ScrieLiber.ro recenzia unei ‘schite de monografie’ dedicata lui Lucian Pitu. Va invit sa cititi recenzia pentru a intelege de ce numeste Adrian asa cartea si semnalez doar stilul detaliat, observatiile la obiect, si folosirea judicioasa a citatelor din recenzie: ‘Chiar dacă legătura spirirituală dintre cei doi (autor şi… „obiect monografic”) a existat, mai curând, la nivel de autografe şi de e-mail-uri, cartea dovedeşte că şi de ar fi fost o intensă legătură „faţă către faţă, Duh către Duh”, tot nu ar fi putut rezulta o lucrare mai reverenţioasă şi mai nostalgic-prietenească, între doi îndrăgostiţi de histrionismul filosofic cioranian.’
Ma pasioneaza lucrarile de istorie mai veche si mai recenta a Romaniei scrise de autori straini, cu punctele lor de vedere inedite si de multe ori cu materiale ne-accesibile sau necunoascute in Romania. Asa pare sa fie si cartea ‘Ţăranii sub asediu. Colectivizarea agriculturii în România (1949-1962)’ scrisa de doi autori americani Gail Kligman & Katherine Verdery si publicata la Polirom, pe care a recenzat-o pentru LaPunkt Cristian Pătrăşconiu: ‘Tematica atît de complexă pusă în discuţie de această carte este „parcelată” în mai multe „teritorii” de istorie recentă, care ajută foarte mult lectura cărţii şi care, în sumă, dar şi în detaliu, dau o claritate deosebită – aş spune, chiar o claritate morală – problematicii ccolectivizării din România. În mare, acestea sînt principalele direcţii de discurs şi de analiză: tiparul sovietic; comunitatea sătească şi politica de colectivizare 1949-1962; formarea cadrelor; pedagogiile puterii: tehnologiile transformării satului românesc; formarea colectivelor; restratificarea şi birocratizarea vieţii rurale.’
(Dan)
Despre evenimentul săptămânii trecute, conferința de la Ateneul Român a lui Eric-Emmanuel Schmitt, a scris Constantin Piștea pe Bookhub.ro: ”Scriitorul (şi dramaturgul, şi filosoful) crede că există un antisemitism creştin care se bazează pe Iuda şi că, de-a lungul secolelor, termenii evreu şi Iuda s-au suprapus. În romanul său, „Evanghelia după Iuda”, a suprimat 20 de secole de antisemitism. De citit. Ai putea avea o revelaţie, aşa cum a trăit scriitorul cu câteva decenii în urmă. Era în Sahara şi… s-a rătăcit. Fără apă şi hrană, domnul Schmitt a trăit o noapte mistică, în urma căreia i s-a schimbat viaţa. Te poţi duce cu gândul la pelerinajul către Santiago de Compostela al lui Paulo Coelho, dar poate nu e tocmai acelaşi lucru. Importantă e revelaţia, conexiunea directă cu Dumnezeu. Din acel moment, certifică domnul Schmitt, a locuit în mijlocul unei lumini, pe care încearcă să o exprime în fiecare carte ori proiect. Şi asta, în pofida faptului că lumea nu pare să fie dornică de fericire, din moment ce nu fericirea este promovată, ci tristeţea.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Chipuri ascunse”, de Salvador Dali
–”Istorii din Bucureștiul neogotic”, de Emanuel Bădescu
-”Super! Sunt un gândac!”, de Ciprian Măceșaru
–”Până și asta o să treacă”, de Milena Busquets
-”Marile minuni ale lumii”, de Russell Ash
–”Războiul Mondial al Fumătorilor”, de Marin Mălaicu-Hondrari
