Editorii Filme-cărți.ro s-au adunat zilele acestea și au împărtășit cititorilor ce au văzut și ce au citit mai bun în 2022. Începem cu top 3 cele mai bune filme văzute:
Dan Romașcanu:
1. Triangle of Sadness – Ruben Östlund
‘Triangle of Sadness’ al regizorului suedez Ruben Östlund este filmul care a cucerit juriul Festivalului de la Cannes în acest an. A fost o alegere aplaudată de mulți critici și criticată aprig de alti câțiva. Publicul a fost și el împărțit cam în aceiași proporție, dacă este să judecam după comentariile de pe IMDB. Majoritatea comentariilor au fost pozitive, și dacă exista vreun motiv de mirare acela este că un film cu șanse bune de succes de public a reușit să câștige premiul cel mai important la pretențiosul festival. În același timp este vorba despre un film complex (și lung!) care nu numai că descrie conflictele sociale ale lumii contemporane dar nici nu ezită să ia o poziție clară și explicită. Mie mi-a plăcut mult. Sunt conștient de câteva lipsuri minore, dar cred că ele sunt compensate deplin de energia satirei și de talentul de a construi personaje și povești al regizorului Ruben Östlund. Nu am simțit lungimea. În opinia mea este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2022.
2. She Said – Maria Schrader
Mărturisesc că am avut așteptări mari de la ‘She Said’, docu-drama bazata pe cartea scrisa de Jodi Kantor și Megan Twohey, cele doua reportere de la New York Times care au dezvăluit în volumul cu același nume felul în care a avut loc investigația legată de agresiunile sexuale săvârșite de Harvey Weinstein și mai ales lupta pentru a sparge zidul tăcerii și a le convinge pe o parte dintre victimele acestuia să dezvăluie prin ce trecuseră. Spre bucuria mea, așteptările mi-au fost aproape total confirmate. ‘She Said’ reușește în mare parte în misiunea sa. Drama care a dat naștere mișcării mondiale ‘#Me Too’ este reconstituită.
3. Im Westen nichts Neues – Edwar Berger
Această nouă adaptare a romanului lui Erich Maria Remarque ‘Im Westen Nichts Neuen’ (‘Nimic noi pe frontul de vest’) la care Edwar Berger a contribuit și în calitate de co-scenarist este produsă de Netflix. Eu l-am văzut în sală și nimic nu pare ‘low cost’ în producție. Dimpotrivă, cred că intensitatea abordării și aspecte tehnice cum ar fi formatul ecranului i-ar asigura succesul și fără streaming. Este vorba și despre un reper important, fiind vorba despre a treia adaptare cinematografica a romanului lui Remarque, una dintre capodoperele literaturii anti-războinice, dar prima realizată în Germania. În fapt se poate spune că avem de-a face cu o rescriere inspirată de roman mai degrabă decât de o ecranizare. Mesajul anti-războinic al romanului se pierde parțial din cauza modificărilor de scenariu, dar este recuperat prin excepționala reconstituire și reprezentare a experienței de coșmar trăite de milioanele de soldați din tranșeele primului război mondial.
Ana Maria Cazacu:
3. Dream Horse – Euros Lyn, 2020
Nu de puţine ori, lumea în care trăim sfidează cu înverşunare orice urmă din acele vise care, plăsmuite cu măiestrie în minte, vor să evadeze, fără teamă, prin realitate. Iar atunci când totul pare să încremenească în faţa unei vieţi care curge rapid şi banal deopotrivă, o rază de speranţă ne iese în cale. Căutând să străpungă norii apăsători ea se aseamănă acelui cal care, trecând dincolo de porţile grajdului, galopează neobosit, lăsând în urmă-i nu doar praf ci şi picături de lumină purtătoare de viaţă.
Inspirat dintr-o poveste adevărată, Dream Horse se dezvăluie, pe de o parte, ca o piesă importantă din puzzle-ul mereu la modă al filmelor ce cunosc drept protagonist nu un om ci un cal, un animal pe care vocile înţelepte îl privesc adesea ca pe un ajutor de nădejde al zeilor şi eroilor nemuritori. Nu mică ne va fi astfel mirarea când, pe de altă parte, vom reveni în lumea obişnuită şi vom descoperi cum un simplu cal, cunoscut sub numele de Dream Alliance va căpăta, odată cu trecerea timpului şi cu ajutorul oamenilor care îl susţin zi de zi, renumele oricărui coleg de-al său care, gustând doar o fărâmă de jăratec, va înfrunta toate obstacolele, readucând în lume speranţa.
2. The Claus Family – Matthias Temmermans, 2020 şi 2021
Până în acest an, credeam că nu există film de Crăciun care să aibă în spate şi un alt mesaj decât cel înscris în sfera comercială. Şi nu mică mi-a fost astfel, bucuria, când am descoperit că, dincolo de ghirlandele nesfârşite de beculeţe şi de brazii împodobiţi până la refuz se află o serie de poveşti menite să ne redeschidă portalul spre vremurile copilăriei, când se făcea că săniuţele trase de reni colindă prin întreaga lume purtând sacii încărcaţi de daruri.
Din şirul nesfârşit al acestora se desprind şi cele două filme reunite sub genericul The Claus Family care ne îndeamnă să ne reîntoarcem pe tărâmul inocenţei şi să înţelegem că, fiecare dintre noi, mai mic sau mai mare, poate deveni un ajutor de nădejde al Moşului celui darnic. Iar atunci când ne vom îngădui să urmăm până la capăt firul legendei despre cel pe care îl ştim că locuieşte în îndepărtata şi îngheţata Laponie, vom înţelege şi de ce oamenii nu reuşesc niciodată să îl vadă cu adevărat, şi de aceea trebuie să învăţe să îi facă loc în inimile lor, pentru ca mai târziu să îl poată întrezări şi în sufletele celoralţi.
1. Man of God – Yelena Popovic, 2021
Poate că nu mai este o noutate faptul că Sfântul Nectarie de la Eghina se numără printre cei mai iubiţi Sfinţi contemporani, minunile sale fiind consemnate printr-o serie de cărţi şi mărturii care au făcut înconjurul întregii lumi creştine. Şi tot la fel de cunoscută ne este, poate, tentaţia de a crede că vieţile sfinţilor trebuie tăinuite între filele unor cărţi pe care foarte puţini le pot deschide şi înţelege în adevăratul sens al cuvântului.
Ca o fericită şansă adusă omului prins din ce în ce mai mult în mrejele imaginilor, The Man of God reuneşte paradigma cinematografiei cu cea înscrisă într-o carte denumită Sinaxar care, mai recentă sau mai îngălbenită de timp, ni se pune înainte spre a ni-i dezvălui pe cei care, mai înainte de a fi înscrişi în filele calendarelor, au fost la rându-le oameni. Dar ceea ce i-a deosebit cu adevărat de fraţii lor mai rătăciţi printre umbrele şi visele pământeşti a fost tocmai această putere de a trece peste nedreptăţile şi durerile omeneşti bine ştiind că, în Împărăţia Cerurilor, mai fericiți sunt cei curaţi cu inima, cei blânzi, cei făcători de pace, şi cei care, ascultând Cuvâtul lui Dumnezeu, îl împlinesc în orice loc şi vreme.
Hristina Frangos:
1. „C’mon, C’mon” (2021) cu Joaquin Phoenix.
2. „After Yang” (2022) cu Colin Farrell.
3. „Blonde” (2022) cu Ana de Armas.
Corina Moisei Dabija:
La capitolul filme chiar pot spune că am avut un an foarte bun și tripticul pe care l-am ales este format din:
– pelicula „The Father” a regizorului Florian Zeller. Un film extrem de trist despre amurgul vieții, despre abandon și despre relațiile dintre un tată și o fiică.
– pelicula „Mass” a regizorului Franz Kranz. De departe a fost cel mai complicat și mai complex film despre existența și remușcările unor părinți după atacul armat comis de propriul lor copil într-un liceu din Statele Unite ale Americii.
– pelicula „A Separation” a regizorului Asghar Farhadi, un film profund despre nevoia de a ne regăsi în orice fel de relație, în ciuda cutumelor și tradițiilor pe care ni le incubă societatea.
Victor Alartes:
1. The Two Popes / Cei doi papi (Netflix, 2019)
Regia: Fernando Meirelles
Distribuția: Anthony Hopkins, Jonathan Pryce
Un film construit pe baza unei serii de dialoguri fictive, dar credibile, între doi papi: Benedict al XVI-lea și Francisc. Coliziunea dintre două viziuni distincte asupra bisericii și a lumii, dar și dintre două personalități cât se poate de diferite este reliefată într-o manieră rafinată și captivantă, iar prestațiile lui Anthony Hopkins și Jonathan Pryce în rolurile principale sunt cu adevărat excepționale.
2. Concussion/Trauma (2015)
Regia: Peter Landesman
Distribuția: Will Smith, Alec Baldwin, David Morse, Luke Wilson, Albert Brooks
Un film care spune povestea bătăliei îndelungate purtate de medicul Bennet Omalu cu liga americană de fotbal pentru conștientizarea unui adevăr incomod, de natură a afecta mari interese financiare. Omalu, interpretat senzațional de Will Smith, a descoperit encefalopatia cronică traumatică la foști jucători de fotbal american, care au suferit lovituri repetate în timpul meciurilor. Lupta îndârjită a doctorului cu un sistem care pune profitul mai presus de sănătatea sportivilor merită vizionată, inclusiv pentru motivele de reflecție pe care le oferă publicului.
3. Don’t Look Up (Netflix, 2021)
Regie: Adam McKay
Distribuție: Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence, Meryl Streep, Cate Blanchett, Jonah Hill, Ariana Grande, Mark Rylance
Un film ca o cronică a unei apocalipse anunțate. Îmbinând aluziile subtile cu tușele groase, „Don’t Look Up” are meritul incontestabil de a atrage atenția asupra superficialității cu care sunt adesea tratate de clasa politică și de presă subiecte foarte serioase, a căror ignorare pune în pericol funcționarea ori chiar supraviețuirea societății. Filmul face mult haz de necaz, dar necazul este cu adevărat mare și ar fi bine ca omenirea să se trezească la timp.
Jovi Ene:
1. Utama (2022)
„Casa noastră” a primit la TIFF 2022 și Trofeul Transilvania, și Premiul Publicului, iar alegerile juriului și ale spectatorilor sunt deplin întemeiate. Am avut și eu așteptări când am intrat în sală, dar nu mă așteptam ca filmul să mă convingă așa de tare, să mă emoționeze, să îmi aducă lacrimi în ochi. Undeva în deșertul sud-american, un cuplu de bătrâni se ambiționează să rămână pe loc, să crească lamele, chiar dacă ploaia nu a mai venit de ceva timp, iar puțin din satul din apropiere a secat. Când nepotul vine în vizită, cu scopul de a-i convinge să se mute în oraș, ne aflăm în fața unui conflict între generații, care vine suprapus pe multă dragoste, respect și dorință de protejare. Da, e multă iubire aici, pe care o simți, ca spectator, prin toți porii, frumos modelată, trăită și înfățișată. Desigur, e și despre tradiție, există și puțină discuție despre mediu, sunt și imagini excepționale aici, e și multă tăcere și suferință, dar Utama este un film răvășitor, cel mai bun văzut în 2022! Vi-l recomand neapărat!
2. România sălbatică (2021)
O excelentă treabă a echipei Dan Dinu și Cosmin Dumitrache! Dincolo de munca lor îndelungată (nu e deloc ușor să prinzi în cadre atâtea animale sălbatice, unele rare precum preferatul meu, răsul!), trebuie să recunoaștem că au realizat un film perfect. Țara noastră, care are multe defecte, multe probleme, a fost imortalizată în simplitatea ei care se află dincolo de așezările omenești, dincolo de imperfecțiunile induse de oameni. Nu îmi aduc aminte dacă pe parcursul celor trei episoade de pe HBO a existat vreo urmă de om. Poate din acest motiv documentarul a oferit cadre perfecte, a arătat munții și Delta, dealurile și animalele, plantele și natura într-o explozie de naturalețe și culoare. Un documentar care ne arată o altfel de Românie, una pe care o putem proteja, salva și transmite mai departe. Depinde doar de noi!
3. Winter on Fire: Ukraine’s Fight for Freedom (2015)
Atenție, imagini care vă pot afecta emoțional! Cu greu, la începutul războiului am putut ieși din emoțiile acestor zile, așa că am ales un documentar care m-a făcut să înțeleg mai bine demonstrațiile din Ucraina, din Piața Maidan, din iarna lui 2014. Când acolitul lui putin, Ianukovici, a înăbușit în sânge o mișcare populară, formată majoritar din tineri, care nu-și doreau decât libertatea, acceptarea în Europa, alegeri libere și chestii pe care orice tânăr de bun-simț și le dorește. Nu și dictatorul putin și ai săi, care văd în orice urmă de libertate un atentat la puterea lor nemărginită. Atenție, acest documentar este foarte dur, imaginile nu sunt deloc cenzurate. Vedem peste tot sânge, vedem oameni omorâți, vedem oameni bătuți cu sălbăticie de chiar concetățenii lor. Și mi-am imaginat ce avea să urmează, când ucraineni liberi vor fi bătuți, uciși, violați de niște ruși fanatici, care nu au minte. Pentru că, dacă asculți ordinele fără să gândești, fără să te împotrivești, ucigând sau violând, tot om fără minte ești, ba nici măcar om.
