When in Rome (2010)

When in Rome (2010) – Amor la Roma
Regia: Mark Steven Johnson
Distributie: Kristen Bell, Josh Duhamel, Anjelica Huston, Danny DeVito, Don Johnson, Shaquille O’Neal

Mi-a fost recomandat acest film ca replica la Letters to Juliet si m-am grabit sa il vizionez, asa cum fac de fiecare data atunci cand mi se recomanda un film pe acest site, in speranta sa gasesc ceva mai bun, ceva mai amuzant, ceva mai romantic si inca un film pe care sa il recomand vizitatorilor de aici. Am gasit cateva asemanari, insa si mai multe deosebiri: suntem in fata aceluiasi gen de film romantic, avand cateva accente de comedie, putine cu adevarat amuzante, dar aici nu e neaparat un defect, ci un tipic al filmelor ultimilor ani, iar cea mai mare asemanare este data de locul unde se intampla o parte din scenele filmului si care influenteaza destinul personajelor si anume Italia, de aceasta data Roma.

In rest, sunt prea mult deosebiri ca sa privesc cele doua filme sub aceleasi auspicii si, pana la urma, cu aceeasi placere. Romantismul se pierde foarte repede pe parcurs, fiind inlocuit de accente puternice de magie si de lucruri aproape ireale. Incursiunea eroinei principale Beth (Kristen Bell) in Italia, intr-o graba data de serviciul ei foarte important, de custode de muzeu, careia ii este aservita cu trup si suflet (un inceput promitator, dar neexploatat apoi aproape deloc), la nunta surorii sale mai mici, se termina aproape neverosimil in Fontana di Trevi (chiar s-a filmat in celebra fantana sau este doar o realizare de studio?), cand ea culege cinci monede ale indragostitilor, barbati care se indragostesc instantaneu de ea si o urmeaza la capatul lumii, adica la New York.

Filmul intra asadar intr-un carusel al iubirii, fara explicatii si fara prea mult inteligenta, diferenta in privinta calitatii facand-o in primul rand momentele de comedie, nu putine, desi in acelasi tipar al comediilor romantice, dar si prezenta in randul interpretilor (poate prea secundara) a unor actori de mare talent si rigoare profesionala, precum Don Johnson, Anjelica Houston sau nemuritorul as al comediei Danny DeVito. Poate prea putin pentru un film care se doreste a fi o comedie de calitate a anului 2010. Prea putin origalitate, prea putina scanteie intre cele doua personaje principale, prea putina carisma a celor doi actori, aproape deloc realism in conceperea scenariului si in dezvoltarea povestii. Putinele momente de comedie nu salveaza filmul, dar ii dau o nota de trecere.

Nota: 5.5/10