Regia: Nuri Bilge Ceylan
Actori: Emin Toprak, Muzaffer Ozdemir
Dupa cum ne dam seama si din titlul filmului, ambele personaje sunt departe de casa. Unul dintre ei, Mahmut (Muzaffer Ozdemir), este stabilit de mai multi ani in Istanbul, este un fel de fotograf profesionist, artistic, si traieste solitar in apartamentul sau, dupa ce s-a despartit de sotia sa. Nici nu vrea sa fie altfel, tot universul sau este construit in jurul idei de a fi singur, lucru care este dovedit de mai multe lucruri: nu raspunde decat rareori la telefon, patul il are in sufragerie pentru a indeparta prietenii. Oare asta isi doreste sau este doar un refugiu datorita tristetii ce il apasa dupa plecarea sotiei?
In acelasi timp, Yusuf (Emin Toprak) vine din indepartatul sat de unde a plecat si Mahmut pentru a-si gasi (oare?) un serviciu pe un vapor din Istanbul ca sa castige bani multi si sa isi intretina familia lasata in spate. Numai ca, pentru a ajunge unde isi doreste, trebuie sa intre in lumea lui Mahmut, lumea imaginata doar pentru el. Yusuf invadeaza intimitatea pentru ca este un tip delasator, nepasator, care trece prea usor peste anumite reguli, care nu se poate adapta unui Istambul plin de tentatii si mai ales de fete frumoase.
Conflictul dintre cei doi pare ca exista in fiecare moment, desi este unul tacut, psihologic, care nu apare decat rareori la nivelul cuvantului, ci ne este aratat doar prin fapte ale personajelor: Mahmut da cu spray dezinfectant pantofii mirositori ai lui Yusuf; aceasta din urma, desi ii este interzis sa fumeze in casa, face o “orgie” cand Mahmut este plecat, fumeaza, bea in sufrageria acestuia. In cele din urma, izbucnirea vine si Mahmut ii reproseaza lui Yusuf lipsa de organizare si de staruire in cautarea unei slujbe care ii poate permite luarea vietii in propriile maini.
Avem de-a face cu mai multe lucruri care sunt interesante pentru acest film: imaginea este exceptional de calda si ilustrativa, Istanbulul si Turcia, in general, in vreme de iarna sunt superbe, cu peisaje deosebit de puternice. Regizorul a imaginat o lume inceata, care se misca greu, careia nu ii putem ghici fiecare pas, dar care este atat de normala in esenta ei, incat ne putem regasi deseori in singuratatea lui Mahmut sau in lentoarea si indiferenta lui Yusuf. Cei doi actori au primit pentru aceste roluri premiul pentru cei mai buni actori la Cannes, din pacate, pentru Emin Toprak, acesta fiind decernat post-mortem, murind intr-un accident de masina.
1 comment